5,303 matches
-
scăpat din cușcă, era un alt element care-i făcea viața luminoasă. Și, oarecum, ceva mai ușor de trăit. Locuia spre marginea de sus, da către pădure, a marelui oraș moldav. Pe strada Gândului. La poartă, pe o plăcuță de marmură, sta scris: SINGURUL Acesta era, adică, numele lui. De fapt,însă, chiar era singur. Avusese și soție, și copii. De la un timp,însă, unul câte unul, ori una câte una, au migrat în valurile istoriei. Soția -în pământ; fetele și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
echipa de salvare a sinistraților, de la Cocostârcul Pestriț, își continuă mai departe investigațiile, pe cursul râului, la vale. STRADA SPÂNZURAȚILOR Duru Dorin se așeză, ușurel, dar hotărât, pe trotuarul din beton, măginit, la partea dinspre stradă, de cuburi simetrice de marmură. Scoase din sacoșă plăcuța, de fapt, ultima plăcuță, elegant realizată, pe care era scris, cu litere mari, de tipar: STRADA SPÂNZURAȚILOR. Mai scoase un aparat mic, de mână, cu al cărui ajutor se dau găuri și se aplică mici șuruburi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în carte semn de trecere: ultimul fluture. în ciuda plecărilor, din cramă vine un iz de voie bună. pană de păun la pălărie semn de trecere: pețitorul bate la ușă. picurând melancolii pe frunze arse... valuri de ceață acoperă satul. prin marmure îngeri se roagă semn de trecere: poeme șoptite. imagini în oglinda retrovizoare în hamac nu-i nimeni noaptea asemeni păunului albastru deschide coada peste umbrite tăceri ochii lui argus strălucesc printre penele albe înaintea plecării în exil răsfiră seninul printre
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dar sufletul său A aprins în uitare spoiala de zeu... Iar mie, pământul, ce viu mă mângâie Lipindu-mi coaja de trunchi pe călcâie Visul plecărilor Urme de lumină în florile mărului, Urme de corăbii cerești, în statornic Ocean de marmură. Și valurile au săpat Arcade, în dunga albă a țărmului. Acolo, dorm câte o noapte rătăcitoare Păsari, scăpate de visul plecărilor. Vifornița tăcerii închipuie mijloc De iarnă. Acolo, într-o zi, coboară soarele În preajma îngerilor, spre a le povesti Despre
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Leibovici, coborâră să mai arunce o privire și la subsol, deși era practic inutil. Aici, în semiobscuritate, zăceau adunate în chip de memento mori, mostre felurite din articolele comercializate cândva prin firma de pompe funebre: coroane mortuare aurite, cruci de marmură frumos șlefuite, de diverse forme și culori, ba chiar și un coșciug bogat ornamentat pe dinafară și capitonat cu catifea roșie pe dinăuntru, deosebit de bine lucrat, adevărată capodoperă a artei funerare. Se părea că Iorgu și-l rezervase chiar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
li se alăturară încă doi studenți. De la arhitectură mai merseră vreun sfert de oră pe bulevard, o cotiră pe câteva străduțe lăturalnice și intrară într-un bloc elegant din epoca interbelică, cu numele proiectantului Asquini înscris pe o plăcuță de marmură fixată la intrare. Acolo locuiau, cu chirie, cei doi studenți de la arhitectură, veri și prieteni de altfel. Fiți atenți, îi preveni unul dintre ei, apucând-o înaintea lor pe scări, în chip de gazdă și de ghid. Mergeți pe vârfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
copii îl apostrofau, dar într-un sens dulce, mai mult aclamau „Bine-ai venit!”. Înțelegea? Unde a venit? Oare chiar înțelegea? Peisajul s-a spart, în spatele lui stătea ascuns altul. Un iureș de oameni l-a condus pe scara din marmură italiană de Cibolino. Copilul mergea cu semeție, cu pieptul înainte. Aaa! Un muzeu! Ce fac aici?! a exclamat el. Nu te bucuri? Eu... știi, cum să zic... Dormeai, a terminat o fată de vreo 18-19 ani. Tu ești în cel
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
loc! Acum, literalmente, el chiar înțelegea. Un pilastru galben-pai părea irezistibil, căci s-a produs o metamorfoză: pilastrul s-a făcut lapis lazuli când mâna a trecut pe lângă un cocoș de aur. Hmm!... A văzut același semn pe peretele din marmură roșcată de Muri... O fi o ușă care nu-i trădată de clanță?! Să încerce. A contemplat toată încăperea cu luare-aminte, după care a împins peretele respectiv. S-a urnit, și-o oglindă vălurită inundă fundalul. O cameră în stilul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care se estompa chinuitor, dar nu putea. Trupul nu mai era al ei, nici mintea, nici simțurile. L-a privit neputincioasă, cum i-a întors spatele și a plecat cu pași lejeri, un înger întunecat care abia atingea nisipul de marmură, un înger de gheață care se depărta de ea pe întinsul drum al vieții, fără să se uite o clipă înapoi. Și ea striga, plângea, suspina, urla și blestema dinlăuntrul ființei ei întreaga lume și pe ea însăși, prostia, naivitatea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
simplă: mai bine stăpîn În casa ta decît slugă la alții. - Îți repet că ea n-a crezut În accident! Yves măsura nervos cabinetul, cu telefonul mobil la ureche. Încăperea era mare și sobră, părînd aproape goală. Podea pavată cu marmură, birou din sticlă transparentă, canapea largă și joasă din piele albă. Decor minimalist și lipsit de viață. Singura notă discordantă: o mobilă lungă, străveche, care ocupa o Întreagă parte a peretelui, memorie vie a trecutului medical al insularilor timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
capriciu de arhitect, ci voinței nedisimulate a Yvonnei de a rivaliza cu familia Kersaint. De atunci Încolo, cu sau fără voia acesteia din urmă, aveau să fie două castele pe insulă. În interior, copiile făcute după lucrurile vechi alternau cu marmura rece a podelelor, mobilele lăcuite cu tablourile care povesteau istoria unei familii fără nici o legătură de rudenie cu familia Le Bihan. În camera largă pe care Yvonne o ocupa la parter, un monitor fusese instalat de un medic transportat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Kersaint. Stilul compozit al monumentului indica rearanjări succesive; cea mai Însemnată data probabil din secolul trecut și conferea ansamblului un stil neogotic pompos. Lucas remarcă, nu fără umor, că acel trufaș memorial se găsea alături de cavoul familiei Le Bihan, din marmură costisitoare, Împovărat de o sumedenie de flori din plastic și de bibelouri amintire. Descifrînd literele aurite ale stelei funerare, descoperi, printre altele, decesul În 1960 a unor copii gemeni În vîrstă de numai cîteva zile. Era tocmai anul lipsă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl pîndea pe Pierric care se agita Într-un mod Încă și mai dezordonat decît de obicei. Își legăna frenetic capul mare, cuprins de o excitație neobișnuită. Cu stîngăcie, labele lui mari traseră dintr-o ascunzătoare de sub pretențioasa placă de marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe care le ținea În brațe și o șterse spre scara care ducea spre camerele de dormit, mormăind de nerăbdare. Ca un păianjen, Yvonne ieși Încet din ascunzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
metalică, cu zale argintii. Ținuta lui dreaptă și harnașamentul dădeau impresia de un înalt grad cavaleresc. A arătat spre mine, făcând o plecăciune adâncă în fața împărătesei. Spune, care ți-e dorința?! tună ea lovind cu sceptrul nestemat în podeaua de marmură roșie. Nu știu să am vreo dorință! răspund în timp ce măsuram cu privirea sala uriașă a tronului cu pereții bordați cu catifea neagră încrustată în nestemate. În diverse colțuri erau plasate străji în armuri, cam de dimensiunea cavalerului meu. Țineau între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care veneau la ultimele celebrări ale cultelor orfice. Abandonată și distrusă în "perioada neagră" a Aticii, a fost reconstruită în anul 1100 de un creștin ilustru, după cum ni se spune, care a împodobit biserica cea nouă cu "splendide mozaicuri și marmure policrome". Chiar dacă sunt cea mai nobilă și mai bogată dintre toate pardoselile expresive, mozaicurile sunt totuși foarte fragile, și e un miracol că la capătul istoriei tumultuoase a mănăstirii, care a sfârșit prin a servi drept loc de refugiu pentru
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Întunecau vederea, preschimbând pavajul accidentat Într-o ceață de scânteieri. Nici el n-ar fi putut spune cum ajunsese la fântâna construită din blocuri cenușii, străjuită de resturile unei statui romane. Peste secole, corodarea și neglijența atacaseră chipul femeii din marmură, transformându-l Într-o mască Înspăimântătoare. Se aplecă să bea o gură de apă Înghețată. Apoi șezu o clipă pe margine, pentru a-și recăpăta suflarea. Chiar și aici, moartea pândea pe la spate, ca o prezență ticăloasă, mângâindu-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Locul avea Înfățișarea aparte a unei biblioteci. De-a lungul tuturor pereților erau rânduite niște rafturi Înalte, ocupate cu șiruri ordonate de vase și recipiente din sticlă și din ceramică pictată. Pe marele banc central, acoperit de o placă din marmură, zăceau câteva mojare de diferite dimensiuni, din piatră, din bronz și din lemn, și apoi o serie de plite pe care fierbeau ulcele și retorte din cupru, emanând un subțirel abur aromatic. Un cuptor dintr-un material refractar emitea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la curent cu cele ce se petreceau la Cei Patruzeci de Martiri și că Bruno era pierdut. Și poate că și el, acum, se gândi el lipindu-se și mai tare de coloană. Și-ar fi dorit să dispară În marmură. Nu știa dacă Noffo era deja prezent atunci când el intrase. Dacă așa era, de acum era prea târziu pentru orice. Nemernicul acela l-ar fi putut acuza de complicitate cu nebunia aceea. Nu putea lăsa o asemenea armă În mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
petrecuse pe acele semne, cu conștiința și cu simțurile orbite de lascivitate? Cerul Paradisului... Dar exista cu adevărat un Paradis pe undeva, În afară de acea obscenă parodie de piatră, unde șteoarfele dormeau cu amanții lor ocazionali? Ici și colo, piesele de marmură dispăruseră, Însă traseul astrelor era Încă vizibil, și chiar dinaintea lui se contura orbita arcuită a Venerei. Zeița Își străbătea cerul despuiată, călare pe o stea. Trecu de cercul lui Marte și de al lui Jupiter. Apoi Saturn și pulberea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se opri. Sau... nu cumva femeia cunoaște secretul transmutării aurului? Asta v-a sustras? Călugărul nu răspunse. Pentru o clipă, păru pe punctul de a dezvălui altceva, dar apoi, cu un gest brusc, Își Îndreptă umerii firavi. O expresie de marmură Îi coborâse din nou peste chip. — Asta voiam să Îți spun, declară el ridicându-se. Suntem Încredințați că cererea noastră va fi primită cu solicitudine. E ultima ocazie de care dispui de a Îndrepta opinia pe care ne-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
polo i s-a ridicat, dezvăluind o bucățică de abdomen tare ca piatra - era perfect integrat în decorul ăsta. — Am scos un timp excelent, a remarcat el mângâind, cu afecțiune, capota mașinii. Când am intrat în holul enorm, placat cu marmură, am auzit un hohot puternic, de bas, amestecându-se cu chicotul ciripit al unei soprane. Randall m-a luat de mână și m-a tras către sursa râsetelor și al zgomotului de pahare ciocnite. — Dragii mei! Lucille Cox s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
părerea de la o depărtare de mii de mile. Încheierea e mai dramatică decît îți poți închipui, reia Bătrînul, iar Poștașul îi aduce aminte șuierînd printre dinți că a citit-o de nenumărate ori pînă atunci din cauza pasajului cu placa de marmură care-i plăcuse la nebunie. La adunarea de ieri participanții duceau lumînări și diferite simboluri religioase, printre care era și o dală de marmură groasă și neagră pe care erau sculptate o cruce și data morții Dictatorului și a soției
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
printre dinți că a citit-o de nenumărate ori pînă atunci din cauza pasajului cu placa de marmură care-i plăcuse la nebunie. La adunarea de ieri participanții duceau lumînări și diferite simboluri religioase, printre care era și o dală de marmură groasă și neagră pe care erau sculptate o cruce și data morții Dictatorului și a soției sale. Era întuneric, iar grupul de manifestanți nu era ghidat decît de razele firave ale lunii. Automobiliștii care treceau pe acolo le strigau cuvinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e mai greu... Așa că, iată-mă! Pe deasupra și cu ceva ofrande pe altarul artei și al pictorilor morți, Dumnezeu să-i hodinească acolo, În picturile lor, chiar dacă nu seamănă a morminte, că n-au cruci și nici nu-s de marmură... Asta cam așa e, recunoscu Petru, dintr-o dată bine dispus. Vă interesează pictura? Bineînțeles că mă interesează, dom' profesor, mai ales dacă și prețurile sunt acceptabile. Asta Înseamnă că nu mă interesează orice fel de artă. Cum ar fi arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
i-a arătat mâinile mele unui tăietor în piatră. M-au luat ucenic, m-au învățat și m-au pus la muncă până când mi s-a întărit spatele, iar mâinile mi s-au bătătorit. Dar devenisem ținta batjocorii în atelier. Marmura crăpa numai dacă intram eu în cameră, iar granitul plângea dacă ridicam dalta asupra lui. Cum mă plimbam într-o zi prin târg, am văzut un tâmplar care repara un scăunel pentru o femeie sărmană. Mi-a văzut centura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]