5,675 matches
-
Cultura Ion Manolescu, unde se află Bibiloteca orășenească și expoziția cu lucrâri de artă din colecția Nicolae Barascu, Fundatia culturala Ion Manolescu, Conacul Toma Cantacuzino situat în parcul orașului, clădire ctitorită de spătarul Toma Cantacuzino în secolul XVII cu ajutorul unor meșteri locali, 5 biserici din care 3 sunt monumente arhitecturale (Biserica Sf. Nicolae, Biserica Sf. Gheorghe și Biserica Schimbarea la față construită în anul 1892), Crucea Eroilor (de 11 m înălțime) situată pe de Dealul Gurga și ridicată în 1930 în
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
În noaptea următoare, Iisus Hristos i-a apărut în somn lui Constantin, purtând același semn, și i-a poruncit să picteze scuturile și să pornească împotriva inamicilor. În zori, împăratul le-a povestit apropiaților visul și i-a chemat pe meșteri să confecționeze stindardul “labarum”, fiind o cruce lungă ca o lance, de bara transversală atârnând o flamură de mătase, brodată cu aur și împodobită cu pietre prețioase, purtând chipurile lui Constantin și a celor doi fii ai săi, iar la
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
apoi începe construcția celor două hoteluri - azi Hotel Parc și un sanatoriu pentru băi calde de nămol cu 50 de cabine. Planurile de construcție sunt făcute și conduse de arhitectul Ivanovici și inginerul Zissu, iar pentru construcție au fost aduși meșteri zidari cu familiile, cum au fost familia Panait și Cristu, cărora le și construiește locuințe provizorii. În primăvara anului 1902, construcțiile au fost terminate, iar Movilă a întreprins o amplă acțiune de reclamă în țară și peste hotare pentru a
Eforie Sud, Constanța () [Corola-website/Science/301139_a_302468]
-
Cantacuzinilor (secolului al XVII-lea) localnicii practicau olăritul la curțile acestora din Mărgineni sau Filipești de Târg, făcându-se o ceramică smăltuita fină pentru nevoile curților domnești. În jurul anului 1975, Ion C Iliant a înjghebat un fel de cerc al meșterilor. În satul Mărginenii de Sus există o necropola tumulara denumită „Movila”, ce datează din epoca bronzului.
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
bărbier pe drumul ce lega Bucureștiul de Câmpulung. Crucea a fost ulterior mutată în curtea moșierului Gh. Meitanii la inceputul secolului al XX-lea. Pe cruce se arată că a fost ridicată de Ștefan Vătaful de bărbieri și de alți meșteri de refetul său. De atunci, punctul a început să se numească Podul Bărbierului și drumul între Târgoviște și București a început să fie scurtat pe aici. Cea mai importantă lucrare ce tratează istoria localității este o monografie a satului Răcari
Răcari () [Corola-website/Science/301187_a_302516]
-
aceste meleaguri a unei manufacturi (fabrici) de sticlă, transformată, apoi, în fabrică de sodă. Manufactura de sticlă, prima din Moldova, a fost înființată, în anul 1768, de către Marcu Jidov(Marcovici Herței), pe moșia Vitejeni, aparținând familiei Cantacuzino. Fabrica avea trei meșteri și 60 lucrători. Folosea nisipurile sarmațiene locale, care au un orizont gros de 35-40 m și un conținut de cuarț de 55-60%. Existența satului Sticlăria este mai veche, fiind dovedită de mărturiile străbunilor, dar și de unele toponime, ca, de
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
iar proprietarii ei au dorit mutarea activității în zonele mai aglomerate din preajma târgului Hîrlăului. Pe lângă ruși, în partea răsăriteană a localității s-au așezat familii venite din Țara Maramureșului și din Bucovina(care se ocupau cu creșterea animalelor, fiind și meșteri în prelucrarea lemnului și a metalelor), fapt ce a determinat ca această parte de sat să se numească Ungureni, toponim care dăinuie, ca și Ruși, până în zilele noastre. Prima școală din sat s-a construit, prin 1882, în partea de
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
capăt ala satului și continuau până când ajungeau la ultimul gospodar din sat. Jocul se oprea în seara zilei de Sf. Vasile, când tinerii organizau balul cel mare, la care participa toată suflarea satului. Cerbul era realizat din lemn, făurit de meșterii satului, fiind împodobit cu scoarțe țărănești, țesute de vrednicele gospodine. “Le-am făcut costume tuturor băieților care formează alaiul, pentru a ține vie dragostea față de datinile străbune. Țineți minte ce vă spun: dacă nu vor mai exista aceste obiceiuri, atunci
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
uneltele și obiectele de care aveau nevoie. Iarnă în gospodării instalau războaie de țesut covoare, lucrau broderii, împleteau coșuri din nuiele, rogojini de papura,etc. Existau de asemenea fierarii și ateliere de tâmplărie; se spune că a existat și un meșter olar. Dar în prezent majoritatea uneltelor sunt procurate din comerț, fie din Iași, fie din localitățile învecinate. Produsele rezultate din agricultură sunt comercializate în piețele ieșene. De asemenea activitatea economică tinde să se reprofileze de la agricultură spre servicii. Mare parte
Comuna Ungheni, Iași () [Corola-website/Science/301318_a_302647]
-
vetrei, s-au trasat intravilanele, s-au parcelat spații pentru 81 de case, s-au trasat străzi largi, cu trotuare pietruite, trotuare, sistem de scurgeri, fântâni la fiecare colț. Casele au fost construite cu un an înainte de sosirea coloniștilor, de către meșteri din Darova. În total s-au construit numai 55 de case din 81, întrucât doar atâtea familii au optat pentru stabilirea în colonie. În 1906 au venit coloniștii maghiari. Ei proveneau în mare parte din Ungaria de Nord și din
Babșa, Timiș () [Corola-website/Science/301335_a_302664]
-
Albești, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al Revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania. S-a născut într-o familie modestă; tatăl său, Stevan Petrović (n. 15 august 1791 - d. 21 martie 1849), era un meșter măcelar de origine sârbă, iar mama sa, Maria Hrúz (n. 26 august 1791 - d. 17 mai 1849), era de origine slovacă. Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră orașul său natal. Tatăl
Sándor Petőfi () [Corola-website/Science/300033_a_301362]
-
Freiwald pentru a reconstrui vechea casă boierească de pe moșia Ruginoasa. După cum reiese dintr-o “samă” întocmită pe lunile noiembrie-decembrie 1804, arhitectul a primit banii necesari călătoriei sale în Moldova. El a fost însărcinat și cu angajarea în străinătate a unor meșteri nemți care să lucreze la o fabrică de postav înființată de boier. Din cauza faptului că situațiile de venituri și cheltuieli ale moșiei sunt disparate și incomplete, nu se știe ce sume au fost cheltuite cu zidirea casei boierești și a
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
să mântuie din roșu tot lucrul casei cu sobe, cu lăcătuși și celelalte și vara viitoare (1848), să o dea tencuită gata după plan”". Arhitectul a fost retribuit cu 200 galbeni cu care trebuia să plătească materialele achiziționate, să angajeze meșteri și să plătească cei 40 de salahori. Materialele obținute din demolarea palatului vechi urmau să fie folosite în construcție. Lucrările trebuiau să înceapă la 1 aprilie, dar între cele două părți au apărut unele neînțelegeri. Nemulțumit de evoluția lucrărilor, Costache
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
a fost să renoveze integral palatul. Deși domnitorul a petrecut puțin timp la palat, aici a locuit soția sa, Doamna Elena Cuza (1825-1909), care s-a ocupat de mobilarea și decorarea încăperilor, de grădină și de acareturi. Ea a angajat meșteri pentru repararea clădirii și grădinari germani pentru refacerea parcului din jurul castelului. Scara centrală a fost construită din marmură, pereții au fost tapetați cu mătase de la Paris, au fost construite șeminee și s-au adus policandre scumpe. Doamna Elena Cuza a
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
industria materialelor de construcții este bine reprezentată. Potențialul turistic este unul de excepție cuprinzând atât elemente ale fondului turistic natural dar și ale celui antropic. Localitatea este cunoscută atât în țară cât și în străinătate pentru produsele ceramice realizate de meșterii locali. Și datorită hanului fosta moară este și mai căutată
Bârsa, Arad () [Corola-website/Science/300284_a_301613]
-
ani după derularea proiectului, locuitorilor nu le mai era rușine să trăiască în case vechi, declarate monumente istorice, și se implicau activ în prezervarea patrimoniului. Lucrările de conservare a patrimoniului au dus la crearea de noi locuri de muncă pentru meșterii locali și au avut și un efect formativ, în sensul în care muncitorii din comună au învățat tehnici de conservare a clădirilor istorice. Variatul patrimoniu antropic al satului a apărut în mai multe epoci istorice diferite. Cele mai vechi obiecte
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
celor 100 de coriști, măi activează o fanfara compusă din 45 persoane, o orchestră populară, grupuri vocale etc., încât se poate spune că aici toți oamenii cântă. Alături de faima cântecului, a străbătut întreaga țară frumusețea portului popular butincenesc, creație a meșterilor populari locali, care transmit din generație în generație artă țesutului, a cusutului, a broderiei, a renumitelor cojoace și șube răspândite în toată valea Crișului Alb. Dintre tradițiile populare, păstrate cu autenticitate, poate fi amintit un obicei după care, primăvara, fiecare
Buteni, Arad () [Corola-website/Science/300286_a_301615]
-
debușeul pe piață americană, iar o America sărăcită nu va mai fi capabilă să cumpere produse britanice. În cele din urmă, produsele britanice au fost boicotate. Negustorii din Boston au decis să nu mai folosească manșete și dantele britanice, iar meșterii nu mai purtau îmbrăcăminte din piele englezească. Spre sfârșitul anului 1765, mișcarea de boicot s-a extins în toate orașele. Măsurile de întărire a controlului a cauzat inconveniențe în aprovizionarea coloniilor, vasele ce transportau produse fiind obligate să aibă acte
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
pe un plan triconc, este caracterizat de turla de pe naos și de un pridvor supraînălțat de un foișor cu o arcadă asemănătoare celei de la Ludești. Ansamblul de pictură murală din anul 1692 este una din cele mai importante creații ale meșterului Pârvu Mutu. Tabloul votiv cuprinde cincizeci și cinci de membri ai familiei Cantacuzino. Iconostasul datează din vremea întemeierii și are un decor sculptat cu ornamente figurative tipice barocului și Renașterii.
Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova () [Corola-website/Science/301672_a_303001]
-
el. Pentru că pisania mănăstirii „Adormirea [Maicii Domnului]” din Vărbila certifică faptul că lăcașul de închinăciune ar fi fost ctitorit de marele spătar Dragomir, de banul Toma și de un al doilea vistier, Caraci, și ar fi fost edificat de un meșter, pe nume Ștefan, după alte documente, pe la 1510, după pisanie la 1539. Pornind de la data pisaniei, întocmitorul "«Bibliografiei localităților și monumentelor feudale din România»", N. Stoicescu ne deconcertează atunci când atrage atenția că "«în documente apar doi spătari cu numele Dragomir
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
volume ale unei trilogii prin care evocă atmosfera ultimul război mondial, război la care el a participat: "Eroica" în 1956 și "Steaua bunei speranțe" în 1963. Al treilea volum nu a mai fost scris. A mai scris "Ultimul mesaj" (1951), "Meșterul Manole" (1958), "Doamna Străină" (1968), "E noapte și e frig, seniori" (1984), roman considerat ca „o sinteză a ceea ce a scris, până acum, Laurențiu Fulga”.. [[Categorie:Comune în județul Prahova|Fulga]]
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
înlocuindu-se instalația electrică, tavanul și pregătindu-se suprafețele pentru pictura în tehnica frecă. În anii 2010-2013, interiorul bisericii a fost pictat de Daniel Tuluc din Cluj-Napoca. Concomitent, a fost înlocuit iconostasul de zidărie cu unul din lemn sculptat de meșterul Nicolae Câmpean din Sânmarghita (Gherla). Din toamna anului 2013, biserica are încălzire centrală, posibilă prin amenajare unei anexe pentru centrala termică. Costurile modernizărilor au fost suportate de Secretariatul de Stat pentru Culte, Primăria Alma și credincioșii din Giacăș . Curentul a
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
definitorii ale vieții localnicilor au fost printre altele fierăritul, zidăritul învățat de la [[sași]], tâmplăritul sau „măsăritul” care o data cu înființarea [[Școala comunei Racovița#Școala inferioară de arte și meserii (1923-1939)|Școlii inferioare de arte și meserii]] din sat a dat adevărați meșteri populari în domeniu cum au fost Iosif Ignat și Ioan Udrescu, autorii porții monumentale de la intrarea în [[Muzeul Tehnicii Populare]] din [[Dumbrava Sibiului]]. În sat la nivel istoric pot fi consemnate trei mori de apă „cu făcăi”: „Moara lu' Mihăilă
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
s-a păstrat cu gând înțelept, numai fragmentul cu inscripția, din pragul de sus, ce consemnează". FACUTU-S-AU ACEASTĂ SFÂNTĂ BISERICĂ ÎN ZILELE LUI APAFI MIHAIU CRAIU DIN ARDEAL ANUL DOMNULUI 1690 MESETA APRILIE 20 ZILE,POPA LAZĂR". Desigur meșterul făurar. Pe o bârnă a peretelui sudic, la exterior, au mai fost lăsate câteva slove, dar numai dată, 1692 mai 27, a mai putut fi descifrata. Tipul de plan este străbun, cu altarul și pronaosul în prelungirea navei, poligonale cu
Birtin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300539_a_301868]
-
dacă monumentul va fi totuși dărâmat, pompierii se angajează să-l reconstruiască în noul amplasament desemnat. În cele din urmă, monumentul a fost mutat pe Dealul Bisericii, în vecinătatea bisericii și a școlii cu clasele I-IV, unde, sub supravegherea meșterului zidar Ferenc Szász, a fost reamenajat. Deoarece terenul noii locații era proprietatea bisericii din Remetea, monumentul a fost luat în inventar de Biserica Romano-Catolică, care îl îngrijește și în prezent. În 1979 au fost adăugate trei plăci de marmură mai
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]