5,136 matches
-
că s-a măritat cu altcineva. Așa că, în mintea mea, starea de melancolie resimțită de cineva care chiar înainte de a pleca într-o călătorie primește o veste rea se asocia cu oglindirea propriului chip în geamul întunecat al vagonului. În metrou nu există un moment al înserării, ci înserarea este neîntreruptă. Dar asocierea funcționa chiar și așa... Metropola Deși călătoria cu metroul a amuzat-o, de fapt niciodată când venea să stea la mine câteva zile Bucureștiul nu era locul unde
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
încerci să le fii superior, cu mintea ta îngustă, și să-ți insinuezi cocoșelul mârșav în viețile lor când nu sunt atenți! Să ți-l îndeși în fundul lor când încearcă să-și țină echilibrul, agățați de barele de sprijin din metrou! Sau la petreceri, în timp ce le vorbești, încercând să ți-l strecori pe sub fustele femeilor! Ești un demon, asta ești; o creatură a nopții, un distrugător, un violator. Da, asta ești - un violator!... Nenorocitule! Nenorocitul dracului... O, Doamne! Ura colora vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la amestecul acela ca și cum, înainte de a-l încredința rețelei de canalizare recent privatizate, stomacul și glandele ei salivare voiau să creeze și să recreeze o imagine a viitorului. A viitorului ei cu Alan. Alan era la semaforul de lângă stația de metrou de la Regent’s Park. Era în Citroën-ul lui negru XM 3.0 SEi. O mașină prea luxoasă pentru un medic generalist conștiincios, dar care nu se ridica la nivelul acelui Űbermensch care tocmai devenise. Un trio de antene ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se înfășură în haina neagră de velur, cândva la modă, și tremură ostentativ. — Știi... De fapt, nu sunt interesat de... știi tu... de fapt... — Cauți companie. Înțeleg, iubire, nu trebuie să te rușinezi. Lăsând în urmă bulevardul din fața stației de metrou, Bull și Ramona plecară împreună cu aerul firesc al unui cuplu de bătrâni căsătoriți de mult. Dispărură înspre Caledonian Road. Alan se simțea mult mai bine după dușul fierbinte. Se udase teribil în timpul exercițiului din după-amiaza aceea și îi fusese frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Londra decât după câteva ore. Călătoria fusese epuizantă. Din cauza băuturii, a meciurilor de rugby, a sexului contorsionat cu Alan din ultimele trei nopți, Bull abia reușise să urce scările, asta după ce se târâse în sus pe deal de la gura de metrou. Își târșâise picioarele prin apartament și pășise pe holul dinspre dormitor, unde se prăvălise la pământ. Era prea obosit să se dezbrace. Aștepta să se cufunde în uitare. Numai că asta nu se întâmpla. Bull simțea berea în stomac. „Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aceeași... A lăsat vreun mesaj, ceva? — Nu, domnule. Nici un mesaj. — În regulă. Mulțumesc. — Mhm. Am pornit-o spre sud, îndreptându-mă spre șerpuitorul Broadway. Ce-i toată prostia asta cu mhm? Am trecut printre duhurile mâncătoare emanând din gurile de metrou. Am auzit mugetul răgușit al sirenelor, soneriile bicicliștilor și ale celor pe skateboard-uri, drogați, țâncii din cărucioare, windsurferi. Am văzut mașinile și taxiurile în plină viteză, împinse în față de puterea claxoanelor lor. Am simțit plutind în aer toată încrâncenarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
monedele scuipate din pântecele aparatelor de pocher mecanic, când funcționărașii se dau spirituali prin cârciumi, încercându-și norocul la mesele lungi prin bistrourile ieftine, când în zilele apatice dinainte a Anului Nou oamenii își arată lumii cadourile prin autobuze și metrouri: gulerele strâng gâtul ca o compresă rece, mănușile stau țepene în poală ca niște caracatițe marinate, ceasuri și stilouri scânteiază în lumina de împrumut. Crăciunul e momentul când toate fetele vorbesc despre lucruri ca fiind încântătoare și calde. Prima zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spațioasă deasupra agenției de pariuri de pe strada cu trafic intens. Era frig, dar nu foarte frig. Cea de-a doua zăpadă mai tivea încă trotuarele. M-am așezat pe o bancă, lângă podul negru de lângă gura deschisă a stației de metrou. Purtam vechea mea haină groasă, albastră - pe care am găsit-o din întâmplare într-un dulap de care uitasem complet și care cred că e mai călduroasă decât paltonul de cașmir, pe care am luat 215 lire de la un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi mai dă mâna să-mi fac frizuri de douăzeci de lire. Acum mă tunde Georgina, trudind ca un grădinar la părul împâslit, ca un cuibar. Uite - beau, cânt, bolborosesc prin spațiul gol al dintelui lipsă. Oamenii ies grăbiți din metrou, muritori în adevăratul sens al cuvântului, și tânărul cu sănătatea zdruncinată, și bătrânul pe jumătate viclean, pe sfert frumos, pe sfert înțelept. Oameni, vă salut cu respect. Apoi am simțit că-mi cade ceva ușor și brusc pe poalele largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la prima vedere), părăsesc locomo tiva așa cum e și trec la vagoane. Iar primul vagon e cu atât mai ciudat, cu cât se dovedește a fi chiar un vagon adevărat, în sensul propriu al cuvântului. Fiindcă într-un vagon de metrou am întâlnit-o - de fapt, mi s-a dat șansa s-o văd câteva minute - pe cea care mi-a rămas în minte până azi drept cea mai frumoasă femeie din lume. Sigur că poate splen doarea ei se amestecă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în formă de elipsă, cu uriașii arbori sequoia din Red Wood... Cu străzile care urcă și coboară, cu China town și cu palmierii măturând leneș cerul din (mai pot să țin secretul?) San Francisco, oraș construit în jurul micuței negrese din metrou, după chipul și asemănarea minunăției ei. Locuiam, de fapt, în Berkeley și-n fiecare dimi neață părăseam mica mea suburbie, cu KFC-ul și K-Mart-ul subsidiare, ca să iau metroul ce mă ducea, pe sub brațul de ocean, drept în inima Frisco-ului
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cafenie, ce umbla cu mâinile-n buzu nare pe străzi, închi puin du-și că pășește exact pe urmele lui Ferlinghetti și Kerouac. Me troul, faimosul The Bart, e de o deosebită eleganță el însuși. Câtă deo sebire față de mizerul metrou new-yorkez, care pare, jegos de uleiuri și funingine, un lugubru peisaj de utopie nega tivă! Suplu și alb ca laptele, Bart-ul trece pe sub ocean atât de lin, încât parcă tot tavanul lui devine treptat de sticlă și poți vedea prin
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
trece pe sub ocean atât de lin, încât parcă tot tavanul lui devine treptat de sticlă și poți vedea prin el lu mina verde, tulbure a mării și forfota peștilor argintii. Într-o dimineață, moțăind pe un scaun de plastic în metrou, deodată am văzut-o. Nu eram singurul. De fapt, absolut toată lumea din vagonul puternic luminat o privea. N-am fantezii cu negrese. Am întâlnit câteva, în diverse ocazii mondene, și mi s-au părut, ca și chi nezoaicele sau arăboaicele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
culoare a pielii decât a mea, deși multe au avut altă culoare a minții, a vocii, a zâm betului. Dar, pur și simplu, fata de care nu mi-am putut dezlipi ochii de-a lungul a două stații întregi de metrou (exact în por țiunea cât vagoanele s-au târât pe fundul oceanului) s-a întâm plat să fie negresă și să aibă aproximativ șaisprezece ani. Și să poarte un sari de mătase albă cu foarte palide flori nei denti ficabile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
subliniere argotică a cine știe cărei situații. Chiar atunci, la terasa puter nic luminată, începusem să-i vorbesc despre poezie, despre lectu rile mele recente din Ezra Pound, îi și citam câteva versuri (cele cu apariția unor chipuri într-o stație de metrou), la care ea, pri vind direct în halba de bere, îmi răspunsese: „Da... Cu ure chile pe spate!“ Dar ne împrietenisem și, când am plecat, pe la două noaptea, am dus-o până-n stația de troleibuz, i-am luat mâna grăsuță
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
vedea pe Vordenbliss decât cu figura de mafiot blând a lui Ruud Vicq, pe arhiducesa omizilor cu mutra lui Irma de Lindo, pe toți și pe fiecare-n parte ca pan dantul lor cinemato grafic de pe afișele din stațiile de metrou. Încă o carte magică distrusă prin media tizare, supralicitare, deformare intenționată a fap telor și-a sensurilor. Și nici edițiile moderne nu mai au nimic din porozitatea și aroma caldă, de rume guș uscat, a paginilor vechi, de atâtea ori
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
gimnaziul sportiv. Inutilitatea rolului mumie, intrigei vanitate și cleioase, care flatau retina și timpanul, sufletul burghezului a făcut loc interpretărilor cu mișcări de piață, de uzină, de epocă. Pentru ele se cere actorul danțator pe acțiune, lumină, decor. Magnet sau metrou în vîna New York-ului, iată viziunea actorului Douglas Fairbanks”. „Însemnări despre arta mută”, apărut în numărul 5 al revistei, pune alături imaginile a doi actori reprezentativi: Fairbanks („cavalerul romantic al vremii”, apreciat și de Meyerhold) și Chaplin („vagabondul sentimental prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în jur. Nici măcar sunetul prelung și dureros, al prăbușirii definitive a economiei și a nivelului de trai, în nenorocita noastră țară... Metroul din Caracal Se zice că pe timpul împușcatului, la cei din Caracal le-a venit ideea ca să construiască un metrou și în orașul lor. Bineînțeles, că pe timpul acela orice mișcă în țara asta, în materie de construcții, trebuia să aibă aprobarea și binecuvântarea celui mai tovarăș, dintre tovarășii olteni, ai tuturor timpurilor, așa că o delegație din Caracal, s-a prezentat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
supără aș de tare dom’ prezident al Franței, de calitatea țiganilor noștri care deși sunt mai puțin bronzați decât Obama, cu toată rasa lui de negroizi, totuși au înaltă calificare, în lucrul la capra podului, la ușa bisericilor sau în metrou, în subtilizarea cu deosebit profesionalism a unor bunuri de ale francezilor antrenându-i în felul acesta, în mod voluntar la mărirea vigilenței care se pare că prin acele locuri doar franțuzești, lăsa mult de dorit până la apariția bravilor noștri concetățeni
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ultimele rezultate arta conceptuală arta video arta cibernetică ars povera body art land art op art minimalismul fuxus equipo cronica cooperativa de la malasis bmpt lyrical abstraction atenție se închid ușile de piatră a crescut iarba pe morminte și garnitura de metrou a ruginit urmează stația anii șaptezeci cu peronul pe partea stângă o bufniță cu ochelari ține un curs de paleontologie din caietul de impresii extragem elementele noul subiectivism anacronismul bad paiting performance instalațiile transavangarda italiană atenție se închid ușile de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
unei mame!), și eu așa am procedat atât în viața mea din afara acestui spațiu, cât și aici. Și eu sunt aici ca să vă vorbesc despre iubirea mea pentru Maurizio. De când l-am cunoscut pe el, viața mea se mișcă între metrou, celular și e-mail. (Se oprește și își înfige din nou nasul în floarea din care își umple plămânii cu nesaț.) Fără aceste instrumente, viața mea ar fi un haos și o tortură. Ele mă fac să câștig puțin echilibru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de minute cu metroul un drum și uneori chiar două în aceeași zi, apoi ne auzim vocile în celular, în convorbiri lungi și fără noimă; în zilele în care nu e foarte ocupat, ne scriem mesaje întruna, până obosim. În metrourile aglomerate stăm lipiți unul de altul și ne adulmecăm cu privirea. Desigur, momentele astea sunt cele mai plăcute și nu avem prea des parte de ele. Ce este remarcabil în relația noastră este că, menținându-ne în această stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru că nu faceți parte din lumea mea. Da, eu sunt foarte sincer în afirmația mea și nu știu ce s-ar întâmpla dacă ar trece mai multe zile și nu i-aș auzi vocea în celular, nu i-aș pipăi trupul în metrou sau măcar să-i fi văzut scrisul bine alcătuit în mesaje lungi și întortocheate. Se aude o voce iritată din audiență. Un spectator se urcă pe scenă și se repede la Maurizio, îl împinge cu brutalitate afară în culise. Revine în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
putea să-i interpeleze telefoanele și e-mail-urile? De ce copiii nu se joacă pe internet și nu spionează e-mail-urile tatălui lor? Unde este intriga? Unde este drama? În piesa asta nu se întâmplă nimic.... Nu vedem nici măcar cum se pipăie în metrou! (se aude o altă voce din audiență) (Liniște completă pe scenă. Se stinge întâi soarele, apoi pe rând toate luminile. Se aude din nou vocea rezonerului de la început.) Drama este în sufletele noastre. Ea nu se derulează pe scenă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu fiecare tresărire. P: De-a dreptul grețos! Încetează! E ridicol tot ce spui. Tot ce s-a petrecut între noi a fost ridicol. Eu te-am iubit într-adevăr. Nu cu celularul, nici cu e-mail-ul, nici cu aglomerația din metrou. M: Și eu te-am iubit și încă te mai iubesc cu toată ființa mea și în plus cu telefonul, cu e-mail-ul și cu orice altceva ce mi te-ar putea aduce mai aproape și în același timp te-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]