5,723 matches
-
Mavrodin (carnal-adolescentină în primul caz și senzual-spiritualizată, în cel de-al doilea 42) nu este provocată de "incidente aparținând lumii profane", adică maternitatea dorită în prima poveste și refuzul ei enigmatic în cea de a doua, ci "dorința - de natură mistică - de a întrupa nunta în cer, integrând-o în sfera vieții, într-un anumit sens, sacrificând din nou viața"43. Nunta în cer este o constantă a prozei eliadești (v. La țigănci, Noaptea de Sânziene). Numele lui Barbu (pe care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cognomenul roman Barbatus, derivat, de asemenea, de la barba 44) Hasnaș a fost interpretat ca bărbatul (Barbu <lat. barbatus = bărbat, cu barbă) pentru care "femeia este instrument al plăcerii sau al împlinirii scopurilor firii", și care "eșuează în confruntarea cu dimensiunea mistică a donjuanismului", "victima confuziei pe care o face Lena în citirea semnelor vieții"45. Atunci când îl va întâlni pe Mavrodin, va ști că pe el îl așteptase și căutase toată viața: Dacă ai ști cât am fugit de tine până
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
religioase. Mitul descendenței unui popor dintr-un carnasier (lup, leu, leopard etc.), văzut ca vânător exemplar, devine inteligibil printr-o concepție religioasă regizată de un Domn (o Mamă) a (l) Animalelor; universul religios al vânătorului primitiv este dominat de solidaritatea mistică dintre vânător și vânat 104. Asemeni obiectelor, numele personajelor se hierofanizează, "își evocă originea". 4.3. Domnișoara Christina sau blestemul imitației Dacă ai bănui ce blestem mă apasă... Dragostea cu un muritor 105. În Memorii, Eliade mărturisea că scrisese acest
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
in ar putea fi notarea simbolică a principiului feminin, creator, yin (...) Andronic este simbolic o ipostază a lui Abaddon, Apollion - numele damnat pe care Dorina nu are voie să-l rostească - înger al Adâncului, unde o cheamă pe soața sa mistică, Dor-i-na"177. Numele miresei lui Andronic a fost interpretat ca "semnificativ"178 de către Ștefan Borbély, fiind o sugestie a provenienței divine: Dorina provine din Doru, derivat din Theos doron (Theodor) = "darul lui Dumnezeu", pe de o parte, iar pe de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o forță a naturii. Numele personajului principal a avut, înainte de toate, o interpretare strict biografică: I.P. Culianu considera nuvela o alegorie care îl are ca obiect pe Corneliu Zelea Codreanu, evidentă chiar în numele personajului, Cucoaneș "cel retras în considerațiile-i mistice până la pierderea simțului realității - a celei de toate zilele (lui Codreanu i se spunea Coco de către adversari și Cuconu' de către țărani)"210. Deși recunoaște aluzii posibile la Codreanu (creșterea vertiginoasă și fără motiv a lui Cucoaneș, la București, în iulie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
chemării profetice". Mesajul lui Cucoaneș, decriptat cu greu de povestitor, "vox clamantis in deserto" se referă la inutilitatea profețiilor sale. Posibila identificare cu Eliade "într-o încercare de autoportret simbolic (...) ar aproxima alegoric o cotitură interioară, urmare a unei conversiuni mistice sau a unei puternice epifanii în vara anului 1933. În astfel de condiții, eroul s-ar fi retras în el însuși, în munții din suflet, în sinele sau inconștientul său jungian, reprezentându-și drama chemării. Această interpretare ar fi întărită
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a se deosebi de Irealul din momentul final, față de care este doar o ieșire provizorie din lumea cotidiană) → "Real" (o lume care a păstrat doar aparența cotidianului, dar față de care eroul se simte înstrăinat) → Ireal 312 unde are loc renașterea mistică în planul erotic și în cel artistic. Vehiculul în această călătorie labirintică este tramvaiul, din aceeași serie cu autobuzul care se oprește la Eleusis ("episodul cel mai emoționant al mitologiei creștine a lui Demeter" cum îl numește Eliade în Istoria
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dreptul să-i distragă (...) Dar a doua sticlă trebuie să o deschidă locotenentul (...) A doua oară, adică născut a doua oară, renăscut, înviat din morți într-un cuvânt: născut în lumea spiritului"351 (cu un termen al lui Eliade, "naștere mistică"). Numele locotenentului de roșiori se interpretează în strânsă legătură cu mitonimele care-l desemnează. Condiția lui de "Don Juan și totodată Adonis" și, în același timp, "ce izbutise să devină prin Upanishade: atman-brahman"352, redau dificultatea personajului de a exista
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
personajul apare ca un "un substitut sinonimic al cavalerului unei regalități sacre, un cavaler spiritual, eroul în spirit (Maha-vira) inițiat în soteriologia erosului, un trubadur căutător al Gralului, exaltând în arcanele unei religiozități cosmice, misterul mântuirii prin împărtășirea din tăcerea mistică a femeii"356. Numele celui care istorisește povestirea locotenentului, Onofrei, reproduce, prin intermediar slav, grecescul Onoúphrios, corespondentul latinescului Onufrius. Etimologii au apelat pentru originea acestui nume la onomastica egipteană; în vechea egipteană, Onnophris are sensul de "care este mereu fericit
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
marca perioada solstițiului de vară). Proza eliadescă acordă o mare importanță "mitologiei solstițiale": simbolismul solstițiului de iarnă care supraviețuiește camuflat în structura petrecerilor de Crăciun 358 și a celui de vară ascuns în sărbătoarea Sânzienelor. În povestirea lui Gologan, nașterea mistică se leagă de vița-de-vie. Cel mai adesea, simbolurile se constituie in ansambluri triadice. Un ansamblu simbolic este perdea/prag (locul de trecere spre sacru) - Marea Zeiță, Magna Mater (izvorul vieții lumii profane), via - podul. Vița-de-vie înglobează o serie de semnificații
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Copilul divin cu care Henri Rocquet îl pune în relație pe Fărâmă - decriptare pe care Eliade o găsește "foarte adevărată" - este încărcat de un simbolism inițiatic revelând misterul unei "renașteri" de ordin mistic 397. În ceremoniile de inițiere, simbolismul renașterii mistice presupune și primirea de alte nume de către neofiți, care vor fi numele lor adevărate 398. Aparent insignificantul, Fărâmă, cu tonul mereu umil, cu veșnica atitudine încurcată pe care o afișează, cu nesfârșitele plecăciuni și mulțumiri (se dezvoltă o retorică a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Leana"528, moment de transfigurare care îi revelează ființa. În plus, gestul de a bea din paharul tânărului (numai, acel cu referire la tânărul care are revelația identității mitice a Leanei, sunt indici grafematici de atenționare a lectorului) reface "ritualul mistic al zeului, libațiunea"529. Într-o astfel de interpretare, numele personajului feminin poate fi pus în relație cu o sărbătoare dionisiacă (în dialogul platonician, Cratylos, Socrate explică numele lui Dionysos ca ho didoùs tòn oīnos, cel care dă vinul 530
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sens s-a pierdut sau s-a păstrat vag; nu numai arta ca act mimetic și purificator, reprezintă o inițiere, ci și receptarea ei în intimitatea unui loc sacru, fără conștiința funcției sale sacramentale"594. Finalul nuvelei este reiterarea uniunii mistice Dionysos-Persephona, "cuplu mitic care vestește unitatea ființei și a universului, prin coincidența contrariilor", complexul mitic al androginiei umane (Leana și Adrian), fiind o replică a androginiei divine 595. Numele vechi din prima parte a nuvelei "mimează" funcția de identificare a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nemuritor), la care prefixul privativ a nu este păstrat, menține, în schimb, ca în forma de origine, grafemul h. Prenumele reproduce un vechi nume personal grecesc, Hierónymos, alcătuit din hieros "sfânt, sacru" și onoma "nume", la origine nume cu valoare mistică 615, așa cum și viziunea asupra spectacolului devine o soteriologie, o tehnică a mântuirii, o pregătire neîntreruptă pentru moarte. Fără să poată numi semnificatul sacru, Ieronim îl împărtășește celor care se pregătesc de moarte, în "imagini și parabole". (Luchian, care simte
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și în cealaltă. De asemenea, numind această proză a lui Eliade o "rescriere nonconformistă a Mantalei", Matei Călinescu observa ambivalența simbolică a imaginii pelerinei, care devine o metaforă a textului. Considerăm că, alături de proza gogoliană, în care mantaua adorată aproape mistic este scară, fie chiar și pentru o singură noapte, în ascensiunea socială, poate sta ca termen de comparație Colonelul Chabert a lui Balzac, unde bravul soldat al imperiului se ascunde sub carrick-ul peticit, demodat chiar pentru vizitii, la acea vreme
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
plecarea din lumea ființei îi este anunțată de un trandafir (așa cum la Dante, Empireul este un imens trandafir alb, iar iubirea paradisiacă este comparată cu centrul lui; acest simbol evocă rosa mystica din litaniile creștine 818), cumulând multiple semnificații: renaștere mistică, regenerare, inițiere. Culoarea ultimului trandafir epifanizat, movul, situat, pe orizontul cercului vital, la opusul verdelui, semnifică trecerea autumnală de la viață la moarte; este culoarea tainei, fiind asociată nevăzutului mister al reîncarnării sau, cel puțin, al transformării 819. Închiderea buclei temporale
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
atrage atenția de mai multe ori (și, împreună cu el, Eliade, marcând grafemele prin altfel de caractere și creând plusuri de semnificație), opunând cele două tipuri de limbaj: cel de toate zilele "acum vorbim în limbajul de toate zilele" și limbajul mistic. În primul cod, cel "de toate zilele" se situează Albini și interpretarea realistă pe care el o dă evenimentelor: "Să-ți spun eu ce s-a întâmplat exact"894. În "cuvintele limbii de toate zilele" Dayan, trebuie să ghicească un
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o iubești"900 iau forma imaginii lui Irinel Costache, iubita sa din copilărie. Divinizarea ființei iubite amintește de Dante pentru care Beatrice reprezenta "teologia, așadar misterul mântuirii"901. Așa cum cifra 99 din povestea boierului putred de bogat este o cifră mistică și nu poate fi analizată cu instrumente matematice, zguduitoarea revelație a poveștii camerei cu ușa întredeschisă depinde de limbajul "în care poate fi înțeleasă, și tradusă"902. De aceea, cele două coduri de interpretare, al lui Dayan și al lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și folclor despre mitul soarelui și al lunii susțin relaționarea numelui cu acest mit și proiectează povestea în rândul iubirilor imposibile. Ca o legitimare în plus, I.P. Culianu situează în momentul sacru al solstițiului de vară ""nunta" mitică, alchimică și mistică a Soarelui și Lunii, căci în acel moment intră soarele în semnul Cancerului, dominat de lună"13. Întruchipările mitologice ale numelor aparțin unei mitologii pe care o construiește Eliade, iar mitul (recreat) al soarelui și lunii este în acord cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
odihnă unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit". Este acel "locum refrigerii", al răcoririi, al potolirii setei - considerată ca maximum de suferință omenească, despre care vorbea și Eliade în Insula lui Euthanasius: "În sens mistic deci, apa care potolește setea mortului curmă experiența, ajutându-l să "moară" cu adevărat, să se desfacă definitiv de condiția umană...". ("Locum refrigerii", în Insula lui Euthanasius, Editura Humanitas, București, 1992, 2003, p. 93.) Bibliografie Alexandrescu, Sorin, Dialectica fantasticului. Studiu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cluj Napoca, 1990. Protopopescu, Al., "Mircea Eliade- interiorul fantastic", în Romanul psihologic românesc, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Ruști, Doina, Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade, Editura Coresi, București, 1998. Ruști, Doina, "Frumoasa din Lapte", în Basme și povești mistice românești, Editura Paralela 45, Pitești, 2007. Ruști, Doina, "Solomonarul", în Basme și povești mistice românești, Editura Paralela 45, Pitești, 2007. Sala, Marius, Aventurile unor cuvinte românești, vol. I, II, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006. Sebeok, Thomas A., Semnele: o introducere
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
45, Pitești, 2002. Ruști, Doina, Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade, Editura Coresi, București, 1998. Ruști, Doina, "Frumoasa din Lapte", în Basme și povești mistice românești, Editura Paralela 45, Pitești, 2007. Ruști, Doina, "Solomonarul", în Basme și povești mistice românești, Editura Paralela 45, Pitești, 2007. Sala, Marius, Aventurile unor cuvinte românești, vol. I, II, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006. Sebeok, Thomas A., Semnele: o introducere în semiotică, Editura Humanitas, București, 2002. Simion, Eugen, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
I, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 222. 169 Ștefan Borbely, op. cit., p. 139. 170 Marcel Olinescu, op. cit., pp. 233, 372; Elena-Niculiță-Voronca, op. cit., p. 162; Tudor Pamfile, op. cit., pp. 292-294; 216. 171 Doina Ruști, "Solomonarul", în Basme și povești mistice românești, Paralela 45, Pitești, 2007, p. 136; v. și basmele Magdalina și Axinte, zburătorul și Cum se taie zburătorul în loc. cit. 172 Mircea Eliade, Meșterul Manole. Studii de etnologie și mitologie, Editura Junimea, Iași, 1992, p. 244. 173 Lăcrămioara Berechet
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în loc. cit. 172 Mircea Eliade, Meșterul Manole. Studii de etnologie și mitologie, Editura Junimea, Iași, 1992, p. 244. 173 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 192. 174 Ștefan Borbely, op. cit., p. 140. 175 Doina Ruști, "Frumoasa din Lapte", în Basme și povești mistice românești, Editura Paralela 45, Pitești, 2007, pp. 77-79. 176 Ibidem, p. 75. Este de remarcat că Frumoasa din Lapte, Margiolina și zâna Rujalina fac trimitere la două dintre cele trei zâne, numite Rusalii: Sarvatina, Mărgălina (Magdalena) și Rujalina. (T. Pamfile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la Dionis, Cartea Românească, București, 1981, Cuvânt înainte de Mircea Eliade, Paris, 23 septembrie 1980, pp. 9-10: Despre ceea ce "aș îndrăzni să numesc concepția mea despre literatura fantastică", Eliade face niște scurte precizări, considerând-o "solidară de concepția mea despre gândirea mistică și universurile imaginare pe care le fundează, universuri paralele lumii de toate zilele și care se disting în primul rând printr-o altă experiență a timpului și a spațiului". Fără să le lege de semnificația documentelor mitologice, aceste universuri paralele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]