5,217 matches
-
Tobias: 290 Gherghely, V.: 305 Gherman, Dimitrie: 220, 263 Gherman, George: 250 Ghermani, Efrem: 211, 212, 307 Gheție (Ghețu), Dumitru: 260 Ghica (familia): 128 Ghica („boier“): 116 Ghica (înalt funcționar): 203 Ghica, Alexandru Dimitrie: 115, 165 Ghica, Dimitrie Gr. (Beizadea Mitică): 62, 65, 74, 97, 99, 132, 156, 167, 176, 177, 198, 200, 220, 238, 239, 246, 248250, 259, 263, 267, 284, 285, 287 289, 297, 304, 321,335, 336, 343, 348, 351, 355, 404 Ghica, Dimitrie I.: 347, 352 Ghica
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și vorbe cu tâlc? Georgel 13 Carte de vizită Cluj, 22.VII.’78 Dragă domnule Eugen, Conform unei intenții mai vechi, voi veni la Fălticeni cu 2-3 prieteni scriitori sau profesori) pentru a ne adăpa la fața locului, din izvoarele mitice și onirice ale Țării de Sus. Pe unul dintre ei l-ai cunoscut la Cluj, cu ocazia conferinței. Ar fi o rară delectare să te avem În mijlocul nostru și să te auzim În plină vervă. Sosim cam prin 3-4 august
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fără noimă” întocmite de Edward Lear & Comp., pentru prima dată transpuse în românește, se întemeiază pe vervă lingvistică, inventivitate asociativă și umor. Primul volum de versuri al lui F., scris în colaborare, Texte pentru Phoenix (1976), arată disponibilitatea față de resursele mitice și magice ale cântecului vechi, ludicul și fantezia lingvistică lucrând în sensul folclorului magic, cu infiltrații cărturărești: „Vouă,/ celor din zodii, pecetii și herburi,/ fiarelor nepăscătoare de ierburi,/ nepăsătoare de carne de fiară,/ neumbrite de nour,/ nearse de soare:/ Pajură
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
prin aerul pe care îl incendiază cu flăcările senzualității și îl răcește cu „angoasa” sa de sorginte livrescă. Levitația, zborul, desprinderea gesturilor de trup, motive frecvente de la Nichita Stănescu încoace, realizează un scenariu al căderii în hăuri și al azvârlirii mitice în jos a lui Hristos (aluziile la crucificarea Basarabiei sunt evidente). Romanul Gesturi (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova) este un poem existențial cu substanță epică vagă, structurat sub formă de silogism cioranian despre moarte, nimic și neliniștile ființei. SCRIERI
GALAICU-PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
2002. Repere bibliografice: Andrei Corbea, „Puterea sunetului”, CRC, 1978, 3; Nicolae Oprea, „Puterea sunetului”, VR, 1978, 3; Niculae Stoian, Certitudinile celei de-a doua cărți, RMB, 1978, 10617; Doru Mielcescu, Un poet veritabil, LCF, 1979, 4; Ion Dodu Bălan, Viața mitică a satului, CNT, 1979, 14; Viorel Sâmpetrean, Puterea sunetului clar, SPM, 1979, 435; Liliana Țigănescu, Tineri poeți și premisele evoluției lor, AFT, 1979, 7; M.N. Rusu, „Vara din noi, vara”, VST, 1979, 41; Hristu Cândroveanu, O poezie a împlinirilor, RL
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
noi sensuri termenilor deja utilizați de Homer, cum ar fi aér, áither, kósmos, nómos, psyché, kyklos etc. Analiza conceptuală filosofică își trage sursele din vechea reflecție despre lume a protofilosofiei. În cazul poemelor hesiodice se observă, spre exemplu, că deslușirea mitică a genezei din Teogonia anticipează efortul milesienilor de a identifica elementul primordial, iar ideea istoriei omenirii ca succesiune a vârstelor din Munci și zile anunță explicația sociogonică a lui Platon. Cercetarea protofilosofiei, legitimă în sine, servește la precizarea momentului nașterii
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
cu anumite împrejurări biografice, istorice și cu un anume univers cultural”. Investigând fundamentele operei, criticul se oprește inițial la „sentimentul misterului cosmic”, pe care îl evidențiază în toate componentele operei lui Blaga, inclusiv în filosofia sa. Gândirea magică și gândirea mitică - consideră exegetul - își au sorgintea în copilărie și în orizontul satului, văzut mai apoi ca sat-idee sau sat-suflet, cu reverberații multiple în lirica blagiană. Întoarcerea poetului, suprasaturat de cultura filosofică europeană, în acest univers are semnificația unui gest ritualic de
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
în laturile ei fundamentale, un mare roman, printre cele mai bune (alături de Moromeții, Bietul Ioanide, Cel mai iubit dintre pământeni) date de literatura română după 1945. D. impune un stil epic și stilul se bazează pe renunțarea la lirismul, viziunea mitică, umorul, fabulosul, dominante până atunci în proza românească. În linia Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, G. Călinescu, el orientează romanul spre studiul de caractere și creația de tipuri, cum cerea G. Călinescu în Sensul clasicismului. Cronica socială se transformă, în acest
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
și Schubert, și Liszt, și Brahms. Creator cu fundament folcloric, neputând fi nici desprins de, nici redus la acesta, C. se avântă pe jumătate din trunchiul viguros al literaturii populare pentru a se înscrie în specia literaturii culte. El este miticul Centaur, de o unică splendoare, al culturii noastre. Apărut după începuturile noastre literare, străin de influențele de imitație ale timpului și într-o perioadă când poporul își păstra încă arta lui orală, Creangă aduce prospețimea sufletului artistic popular, a cântecului
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
cunosc o răspândire restrânsă. Varietatea tipologică a d. decurge din practicarea lui în cele mai diverse situații, de fiecare dată acordându-i-se o funcție specială. Păgân la origine, d. a primit influențe creștine, personajele biblice înlocuindu-le adesea pe cele mitice. Uneori această influență a fost atât de puternică, încât, alături de d. propriu-zis, pot fi întâlnite rugăciuni-descântec. În folclorul nostru, el poartă pecetea mitologiei autohtone. Caracterul magic al acestei specii a determinat conservarea unui mare număr de elemente străvechi. Structura d.
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
cu cel liric sau dramatic propriu-zis, piesa este o sinteză unică în evoluția teatrului istoric românesc, realizată sub semnul tutelar al romantismului și în care se produce armonizarea unor elemente aparent divergente. Înscenarea are autenticitate psihologică, istorică și, contrapunctic, aură mitică, hieratică, precum în eposul popular. Dramatismul fiind generat mai mult de atmosferă decât de acțiune, cuvintelor, țesute în largi monologuri ori în dialoguri repezi, li se acordă un rol esențial. Cuvântul, capabil să suscite trăiri, emoții intense, valorizat ca resort
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
arta” (Chișinău) ș.a. Volumul Cer înfrunzit evocă, într-o dicțiune simplă, stilizată, rădăcinile maramureșene ale lui G., anunțând un poet al tradiției ancestrale. „Trist și fericit deodată”, el retrăiește universul paradisiac al copilăriei, recuperează vestigiile trecutului unor locuri și motivele mitice și artistice care le-au făcut faimoase (soarele din cioplitura porților, coloritul luminiscent al țesăturilor, orațiile etc.), fără însă a cădea în idilism. Acest univers e amenințat de stihia vremurilor: „Au înțărcat oile de frig, / Ger subțire a coborât în
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
utilizat intens, sfârșesc în manierism și imoderație. Pe răzvrătitul Horia (văzut ca personaj congener), poetul îl invocase de câteva ori, înainte de placheta cu acest titlu (1935), operă de rezistență, grație căreia C. nu poate lipsi din antologii. Profilat în dimensiuni mitice, Horia (ca precedent, cel eminescian: „Horia pe-un munte stă călare...”) a intrat în fondul activ al poeziei noastre, unii citând primele versuri ca și cum s-ar vorbi de Luceafărul: „de jos / te-ai ridicat drept, pietros, viforos,/ pentru morți,/ pentru
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
C., influența profesorului Gr. Silași și a mitologiștilor germani (J. Grimm, W. Schwartz, Max Müller). Un studiu amplu, Elementele literaturii populare (1900), expune explicația mitologică, cosmologică a folclorului. C. a crezut - urmând teoriile lui Max Müller - în existența unui fond mitic indoeuropean, comun familiei ariene și nealterat de influențe. Cum numai populațiile primitive sunt creatoare de mituri, invenția în folclor e foarte redusă: balada istorică ia naștere prin raportarea faptului istoric la mitul etern, universal, basmul este mit degradat prin acceptarea
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Probând un orizont teoretic remarcabil, cartea rămâne un instrument de lucru util pentru specialiștii în domeniu. Fenomenul povestitului. Încercare de sociologie și antropologie asupra narațiunilor populare (1999) se remarcă prin atenția acordată aspectelor de viață din basme, legende, snoave, povestiri mitice ș.a., precum și rolului și funcțiilor complexe pe care le au acestea în comunitățile sociale, mai exact în diverse medii și situații concrete de povestit. Analiza coordonatelor sociale ale povestitului, a manifestărilor de funcționalitate a comunicării narative și considerațiile asupra vieții
CUCEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
își definește cântul drept unul „de moarte și înviere”, inițiere tragică a coborârii în Hades și a renașterii. Duhul se instituie ca motiv primordial și în Chemarea marea, poem al căutării și al surprinderii inefabilului, cu o multitudine de sugestii mitice, care pretind o lectură în palimpsest. Armonia cosmică e invocată și în placheta Noapte și iar noapte (1995), unde sonurile lirice pipăie infernul, pragul trecerii, ritmurile primordiale ce-l topesc pe eros în thanatos, transfigurând încă o dată motivul nunții mioritice
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
pământul românesc: „Dâmbovițo! Dâmbovițo! / Sunt de tine-ncătușată / De când ce-avui drag pe lume / Mi-e pe malu-ți îngropată.” Lirica sa de „vulcanice avânturi”, cum și-o caracteriza, mai cuprinde poezie de inspirație biblică (Cina cea de taină, Moise, Cain) și mitică (Prometeu), un filon de poezie eroică (inspirată de Războiul de Independență de la 1877-1878), în fine, prelucrări de legende antice (Sappho) și de motive medievale (Hammerstein). Prozatoarea tipărește cugetări (Les Pensées d’une Reine, 1882; o ediție, din 1888, a fost
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
Miron Blaga, Corneliu Crăciun ș.a. Folclorul și etnografia, la care s-ar putea adăuga și interesul pentru arhitectura tradițională a locului, constituie un capitol consistent în economia revistei, benefiicind de multe studii și texte ilustrative: Dumitru Colțea, Obiceiuri și credințe mitice în cultura populară bihoreană (4-5/1990), Crăciun Parasca, Folcloriști bihoreni: Ioan Tamaș (2/1990), George Manea, Icoane pe sticlă din vestul Maramureșului (5/1991), Dumitru Iuga, Țara Maramureșului. Dicționar istoric etc. Se publică numeroase documente privind istoria Transilvaniei (cu accent
CELE TREI CRISURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286160_a_287489]
-
și intrai ca prin umbre de tufe, / Pisicească-mpletire pe loc, / Ca niște limbi de flăcări prin rufe, / Mistuitoare în brațele mele de foc.” Cu totul deosebite sunt peisajele marine, încărcate de senzualitate, de culoare, cu marea personificată în făptură feminină mitică: „Fiară îmblânzită, marea cea mare, / Ca unui colos care ține pe umerii săi soarele, / Cu totul și cu totul de aur / Îi linge supusă picioarele” (Răsărit de soare); „Însăși Venera goală, surpându-și din agrafe / Cămașa grea de noapte și
CHIVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
două lumi („Ci iată, prinse-ncet, parcă de-o mână, / Aripi îmi bat pe umeri din țărână”), în toamna lumii și a vieții va citi în ruginiul frunzelor moartea vânătorului Acteon. Poet inegal, banal în inspirația patriotică și în solidaritatea mitică cu strămoșii, C. se distinge în felul cum privește și admiră nudul feminin („Cu flori veniși, cu sânii purtați în mâini pe flori, / Masivă și frumoasă ca mamele de piatră”) și în proiectarea peisajului într-un metaforism erotic. Imaginile expresive
CHIVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
organizată ca dicționar și intitulată Obiceiuri populare de peste an (1997) va avea structura intenționată de la început de autor, prima ediție fiind amputată de cenzura epocii. Ideea fundamentală a lucrării este aceea că poporul român are un panteon constituit din ființe mitice al căror rol principal este măsurarea timpului: divinități populare masculine (Crăciun, Sânvăsâi, Sântoader, Sângeorz, Sântilie, Sâmedru, Moș Andrei, Moș Nicolae), divinități feminine (Dochia, Sânzienele, Drăgaicele, Lăzărițele, Ielele, Fata Pădurii), zeițe-mame (Maica Precista, Mama Pădurii), zeițe bătrâne (Sfânta Vineri, Sfânta Varvara
GHINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287267_a_288596]
-
măsurarea timpului: divinități populare masculine (Crăciun, Sânvăsâi, Sântoader, Sângeorz, Sântilie, Sâmedru, Moș Andrei, Moș Nicolae), divinități feminine (Dochia, Sânzienele, Drăgaicele, Lăzărițele, Ielele, Fata Pădurii), zeițe-mame (Maica Precista, Mama Pădurii), zeițe bătrâne (Sfânta Vineri, Sfânta Varvara, Baba Dochia). Dacă unele întruchipări mitice au luat numele unor sfinți creștini, altele nu au nici o relație cu creștinismul (Călușul, Caloianul, Paparuda, Ropotinul Țestelor, Dragobete, Drăgaica, Sânziana, Joimărița, Martinii, Berbecarii, Circovii, Ziua Lupului), fiind sau moștenite din substratul autohton, sau asimilate de la cultele greco-romane și orientale
GHINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287267_a_288596]
-
le apreciază însă subiectiv și nejudicios. Scrie elogios, fără rezerve, despre importanța romanelor lui Liviu Rebreanu (considerat un prozator de nivel european, care „depășește orice fel de naționalitate literară”), dar și despre opera lui M. Sadoveanu, în care intuiește dimensiunile mitice (scriitorul ar „înainta înapoi”, mișcare specifică proiecției mitice). S-a apropiat entuziast de câștigurile expresionismului, mai cu seamă în dramaturgie și în arta dramatică (prețuiește piesele lui Lucian Blaga și din această rațiune), totdeauna în polemică necruțătoare cu oamenii de
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
fără rezerve, despre importanța romanelor lui Liviu Rebreanu (considerat un prozator de nivel european, care „depășește orice fel de naționalitate literară”), dar și despre opera lui M. Sadoveanu, în care intuiește dimensiunile mitice (scriitorul ar „înainta înapoi”, mișcare specifică proiecției mitice). S-a apropiat entuziast de câștigurile expresionismului, mai cu seamă în dramaturgie și în arta dramatică (prețuiește piesele lui Lucian Blaga și din această rațiune), totdeauna în polemică necruțătoare cu oamenii de teatru mediocri. Nu întâmplător, el compune o piesă
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
și un fragment care se inspiră din diferite surse medievale, alăturându-le altor fragmente din cărți populare, Costea Dascălul oferea în limba română un izvor productiv pentru imaginarul animalier: apar în aceste texte și inorogi, și salamandre, și alte făpturi mitice, plasate însă în geografii care se pretindeau și uneori chiar erau reale. Interesul pentru astfel de texte era în plină creștere în epoca lui Cantemir. Europa nu ieșise încă de sub mirajul descoperirii unor teritorii noi, cu promisiunile lor și cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]