5,149 matches
-
ecou în rândul spectatorilor anului 1876 și prima ediție a festivalului de la Bayreuth s-a dovedit a fi un răsunător eșec, inclusiv financiar. Istoria festivalului a fost una furtunoasă, în special datorită asocierii unor membri ai familiei Wagner cu regimul nazist și datorită faptului că Festivalul de la Bayreuth și muzica lui Wagner au fost utilizate la maximum de ideologii naziști pentru a promova o cultură naționalistă agresivă și xenofobă, însuși Adolf Hitler fiind un invitat regulat al acestui festival, din 1933
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
răsunător eșec, inclusiv financiar. Istoria festivalului a fost una furtunoasă, în special datorită asocierii unor membri ai familiei Wagner cu regimul nazist și datorită faptului că Festivalul de la Bayreuth și muzica lui Wagner au fost utilizate la maximum de ideologii naziști pentru a promova o cultură naționalistă agresivă și xenofobă, însuși Adolf Hitler fiind un invitat regulat al acestui festival, din 1933, dar din 1940 Hitler nu a mai venit la Festival și a întrerupt orice legătură cu Winifred Wagner, nora
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
Hitler fiind un invitat regulat al acestui festival, din 1933, dar din 1940 Hitler nu a mai venit la Festival și a întrerupt orice legătură cu Winifred Wagner, nora compozitorului și organizatoarea festivalului. Din cauza legăturii cu Hitler și a concepțiilor naziste ale lui Winifred Wagner, după al Doilea Război Mondial, în 1945 Festivalul de la Bayreuth a fost interzis, fiind reluat în 1951, după o întrerupere de șapte ani, sub conducerea lui Wieland Wagner, fiul acesteia. În 1976, la ediția jubiliară, care
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
realizat alte producții ale acestui deceniu, cu excepția lui Parsifal din 1937, ale cărui decoruri erau semnate de tânărul Wieland Wagner, fiul cel mare al lui Winifred. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Festivalul a fost pus la dispoziția Partidului Nazist, iar reprezentațiile au fost rezervate, începând din 1940, soldaților germani răniți pe front, invitați ai "Führer"-ului. Maeștrii cântăreți din Nürnberg, ușor de deturnat în slujba unei propagande ultranaționaliste, rămâne singura operă pe afiș în 1943 și 1944. Ultimul spectacol
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
explicații cu privire la acțiunile ulterioare ale Armatei Române în confruntarea cu trupele germane: "„După insurecția națională antifascistă armata română a continuat lupta împotriva dușmanului, eliberînd pămîntul Transilvaniei contribuind apoi cu eroismul și prinosul său de jertfe la înfrîngerea definitivă a Germaniei naziste.”". După arestarea mareșalului Ion Antonescu la 23 august 1944, Comandamentul Militar al Capitalei a transmis în secret ordinul cu indicativul "Stejar, extremă urgență" prin care s-a dispus intrarea trupelor în dispozitiv de luptă și începerea operațiunilor militare împotriva forțelor
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
comuniști pentru a-i prelua pe Ion și Mihai Antonescu din arestul improvizat in Palatul Regal și a-i duce într-o casă conspirativă din Vatra Luminoasă. Baronul von Keil este inspirat din baronul Manfred von Killinger (1886-1944), ambasadorul Germaniei naziste în România (1941-1944). El se afla 23 august 1944, împreună cu secretara și amanta sa, Hella Peterson, la vila acesteia de la Săftica. Anunțat de arestarea mareșalului Antonescu și de întoarcerea armelor împotriva Germaniei, el și-a întrerupt cina și a plecat
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
și Austria au încheiat procesul de împărțire a teritoriilor uniunii. Polonia a renăscut ca A doua Republică Poloneză în 1918, după Primul Război Mondial, dar și-a pierdut independența în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, fiind ocupată de Germania Nazistă și Uniunea Sovietică. Polonia a renăscut după război ca Republica Populară Polonă, devenind membră a Blocului răsăritean - grupul țărilor aflate sub puternica influență politică și economică sovietică. În timpul revoluțiilor din 1989, Polonia a renunțat la sistemul comunist, iar țara a
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
Cehoslovaciei să păstreze teritoriul care a permis Cehoslovaciei să păstreze teritoriul Jaworzyna. și în plus a impus în iunie un schimb teritorial prin care Polonia obținea Lipnica Wielka (Nižná Lipnica), Cehoslovacia Suchá Hora (Sucha Gora) și Hladovka (Glodowka). După ce Germania Nazistă a ocupat Cehoslovacia, Zaolzie, partea cehă a Sileziei Cieszynă a fost anexată de Polonia în 1938 după Acordul de la München și Primul arbitraj de la Viena. Pe 30 septembrie, Polonia a dat un ultimatum guvernului de la Praga prin care îi cerea
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
ora 11:45 a zilei de 1 octombrie, ministrul de externe ceh l-a convocat pe ambasadorul polonez la Praga și i-a comunicat acordul guvernului său. Polonia a fost acuzată mai apoi că a fost un complice al Germaniei Naziste, o acuzație pe care Varșovia nu a putut niciodată combate. Polonia a ocupat nordul regiunilor Spisz și Orawa, inclusiv teritorii din jurul localităților Suchá Hora, Hladovka, Javorina, Leśnica și Skalité și alte teritorii mici de frontieră. Polonia a ocupat aceste teritorii
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
1 noiembrie 1938. Autoritățile poloneze au început un program de asimilare a populației locale. Polona a fost declarată singura limbă oficială din regiune, iar toate autoritățile care avuseseră de-a face cu guvernul cehoslovac au fost destituite. În 1939, Germania Nazistă și Uniunea Sovietică au atacat Polonia, iar teritoriul țării a fost împărțit între cele două puteri agresoare în conformitate cu prevederile Pactului Molotov-Ribbentrop. La încheierea luptelor, Germania a anexat toate teritoriile pe care fusese silită să le cedeze Poloniei în 1919 - 1922
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
Prusia Apuseană, Provincia Posen și părți din Silezia Superioară. Consiliul local al Orașului Liber Danzig a votat în favoarea alipirii la Germania, în condițiile în care etnicii polonezi și evrei au fost împiedicați să voteze, iar partidele politice, altele decât Partidul Nazist au fost interzise. Teritorii ale Poloniei, care nu fuseseră niciodată părți ale Imperiului German au fost de asemenea ocupate de Reich. Adolf Hitler a semnat două decrete (pe 8, repectiv 12 octombrie 1939) prin care teritoriile poloneze ocupate erau împărțite
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
fost denazificați după război și și-au continuat carierele de avocați în Germania. Ambii au murit din cauze naturale în anii '70. Abia în 1997/1998, tribunalul german de la Lübeck (Große Strafkammer IIb și Dritte Große Strafkammer) a invalidat sentința nazistă din toamna anului 1939, invocând printre motive că dreptul penal militar special a avut efect în Danzig numai de la 16 noiembrie 1939 și că președintele completului de judecată și-a îndeplinit cu neglijență atribuțiile. Decizia instanței germane a fost pronunțată
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
Bergen în 1883, a fost incendiată și arsă. La început focul a fost atribuit unui scurtcircuit electric. În ianuarie 1993, Varg Vikernes, cunoscut și ca "Count Grishnackh", a fost intervievat de un jurnalist local în apartamentul său decorat cu simboluri naziste, arme și simboluri satanice. Conform lui Vikernes, fanii bleck metal au declarat război creștinismului și societății norvegiene și erau responsabili pentru opt incendieri ale bisericilor ca parte a unei campanii teroriste în desfășurare. A folosit o fotografie a rămășițelor carbonizate
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
după propriul scenariu. Rolurile principale sunt interpretate de George Motoi, Gina Patrichi, Emanoil Petruț, Daniel Tomescu, Val Paraschiv și Valentin Plătăreanu. Subiectul filmului îl reprezintă lupta desfășurată de forțele antifasciste din România pentru a împiedica exploatarea bogățiilor țării de către Germania Nazistă. Acțiunea se petrece în anii celui de-Al Doilea Război Mondial. Armata Germană este interesată de bogățiile petroliere ale României și colaborează strâns cu proprietara mai multor sonde petroliere din zona Câmpina (Gina Patrichi), căreia îi conferă decorații și îi
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]
-
a fost adăugat în anul 1893 și în 1900. În 1902 capitala a fost mutată din Saigon (în Cochinchina) în Hanoi (Tonkin), apoi, între 1939-1945, la Da Lat (Annam) și ulterior din nou la Hanoi. După cucerirea Franței de către Germania Nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, colonia a fost administrată de Guvernul de la Vichy și, între martie-august 1945 a fost complet sub control japonez. Începând cu mai 1941, membrii Viet Minh, conduși de Ho Și Min, s-au revoltat
Indochina Franceză () [Corola-website/Science/327763_a_329092]
-
Urșianu după propriul scenariu. Rolurile principale sunt interpretate de Gina Patrichi, Gheorghe Dinică, George Constantin, Stela Popescu, Valeriu Paraschiv, Mimi Enăceanu și Fory Etterle. Subiectul filmului îl reprezintă căutarea în preajma evenimentelor de la 23 august 1944 a unei liste cu spioni naziști ce fusese ascunsă în casa unei boieroaice văduve. Spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial, fosta artistă Zaza (Gina Patrichi) trăiește într-un conac mare din Bărăgan moștenit de la defunctul ei soț, boierul Alexandru Bengescu, alături de fiica ei vitregă
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
câțiva servitori. Ea rămăsese de timpuriu văduvă și era încă tânără, dar este copleșită de plictiseală în acel loc izolat. Frecvent este vizitată de maiorul german Willi Schmidt, care o curtează dar, în realitate, vrea să găsească lista cu spionii naziști din Balcani ascunsă de soțul decedat, și de un prieten din tinerețe, Dinu (Zephi Alșec). La petrecerile de la conac se consumă cantități mari de alcool, iar Zaza folosește tablouri de pe pereți ca ținte pentru tirul cu pistolul. Din cauza faptului că
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
acestuia și văduva fratelui mai mic al celor doi frați. Nefiind în cele mai bune relații cu stăpâna casei, aceștia pleacă deseori în cursul zilei la moșia verilor de la Crețești. În timpul nopții, boierul Costi caută și el lista cu spioni naziști, scotocind prin toate camerele. Maiorul german discută cu Costi și ajung la concluzia că lista fusese probabil încredințată fetiței, care-și veghease tatăl pe patul de moarte. Ca să mai alunge singurătatea Zazei, Dinu i-o aduce de la București pe fosta
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
Babin Iar” se află în nord-vestul Kievului, pe un teritoriu dintre raioanele Sâreț și Lukianovka, aproape de stația de metro Dorogojici. Aici s-a desfășurat în anul 1941 cel mai mare masacru comis într-un timp scurt sub auspiciile armatei Germaniei naziste, Wehrmacht. Unități numite Einsatzgruppen ale SD ("Sichercheitdienst") au omorât la data de 29-30 septembrie 1941 peste 33,000 evrei. În timpul acelei faze a războiului împotriva Uniunii Sovietice, evreii din teritoriile ocupate erau uciși încă cu arme de foc de către trupe
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
ce li se rezerva, nu mai aveau cale de intoarcere. Accesul la întoarcere prin poartă nu era permis evreilor. Grupuri de 10 persoane erau duse de fiecare dată spre fruntea rândului, printr-un coridor creat de două șiruri de soldați naziști care le băteau și le sileau să se dezbrace de toate hainele și să se prezinte la marginea râpei, unde erau împușcate și se rostogoleau în vad. Potivit raportului nr.101 al Einsatzkommando, în zilele de 29-30 septembrie 1941 au
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
despărțirea dureroasă a membrilor familiilor în contextul unei perioade de haos. Titlul nuvelei, „Douăsprezece mii de capete de vite”, poate reprezenta și o trimitere simbolică la destinul României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Aflați în mijlocul conflictului între Germania nazistă și Rusia sovietică, românii au fost mânați la moarte asemenea vitelor la tăiere. Sute de mii de soldați români au murit luptând alături de Armata Germană împotriva URSS-ului, iar apoi alături de Armata Sovietică împotriva Germaniei, căzând victimă evenimentelor istorice dirijate
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
iar ea a primit titlul de "baroneasă Reiseneck". Nu au avut copii. Încă interesat de știință, Ernst a fondat un modern observator la Wolfersdorf, angajându-l pe Kurd Kisshauer în 1922. La 1 mai 1937 Ernst s-a alăturat partidului nazist. Ernst a devenit singurul fost prinț german care a acceptat cetățenia Republicii Democrate Germane după Al Doilea Război Mondial, refuzând să părăsească Schloß Fröhliche Wiederkunft pentru a se muta într-o zonă ocupată de britanici. Schloß a fost confiscat de
Ernst al II-lea, Duce de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/327088_a_328417]
-
armate române. Rata de producție era de 30 de exemplare pe lună în octombrie 1942. Până la jumătatea anului 1943 fuseseră construite peste 1000 de aruncătoare, însă doar 584 se mai aflau în uz din cauza pierderilor suferite de armata română. Germania nazistă a livrat în anul 1943 alte 600 de aruncătoare Brandt Mle 27/31 de fabricație franceză. Conducerea armatei române a decis să folosească și 800 de aruncătoare de calibrul 82 mm capturate de la Armata Roșie. Aruncătoarele Brandt de calibrul 81
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
ucis într-un accident cu barca și un accident de avion, și a avut gâtul rupt și coaste zdrobite într-un accident de mașină la 160 kilometri pe oră în 1938. În timp ce era la universitate, Bernhard a aderat la Partidul Nazist și Sturmabteilung, pe care l-a părăsit în 1934, când a absolvit. Prințul nu a fost un nazist convins; aceste adeziuni i-au făcut viața mai ușoară unui tânăr ambițios. Mai târziu, Prințul a negat că a aparținut de SA
Bernhard de Lippe-Biesterfeld () [Corola-website/Science/327224_a_328553]
-
hârtie de țigarete, deținută din 1980 de Grupul finlandez Delfort. 97% din hârtia de țigarete este exportată în peste 90 de țări. Wattens este locul de naștere al preotului marianist Jakob Gapp (1897-1943). Respingând vehement "Anschluss"-ul Austriei la Germania Nazistă din 1938, Gapp a fugit în Franța și după înfrângerea francezilor în 1940, la Valencia (Spania), unde a predicat împotriva persecuției luptătorilor catolici din rezistență de către autoritățile naziste. În noiembrie 1942 a fost capturat de agenții Gestapo-ului din Franța
Wattens () [Corola-website/Science/327239_a_328568]