6,603 matches
-
sale, Alianța izraelită, prin organele sale, alesese ca temei umanitarismul. Noi, românii, cari vedem pe zi ce merge răpindu-ni-se tărâmul {EminescuOpX 313} nostru economic, în propria noastră țară, de invazia mereu crescândă a evreilor străini și cari, din nefericire, vedem și pe evreii pretinși pământeni făcând cu aceștia cauză comună într-un corp constituit și organizat, noi știam bine ce însemnează umanitarismul, cuvântul de ordine al Alianței izraelite și al organelor sale, și aceea ce ne indigna cu drept
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu însemnează o înverșunată sete de putere? Dar aceasta e la urma urmelor afacerea d-sale. Daca această sete înverșunată ar avea drept corelat calități distinse de om de stat nici n-am avea de obiectat ceva în contra ei. Din nefericire însă această sete e în așa disproporție cu calitățile d-sale încît aproape toate nenorocirile și toată sărăcia care de douăzeci de ani bântuie aceste nefericite țări avem a le mulțumi incapacității fenomenale cu care d-sa a condus partidul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
strămoșilor poate, păcatele generației actuale, setoase de câștig și lipsite de conștiință, un ce nedefinit ca adâncul Gheenei, incalculabil ca lipsa de caracter, variabil asemenea vecinicului neadevăr apasă asupra acestei țări stoarse și sărmane, acufundate în apatia popoarelor osândite la nefericire. În tradițiile lumei creștine, care crede în venirea lui Antihrist, ezistă legenda că acest dușman al adevărului și al sufletelor se va naște lângă gurile Dunării. Dacă ținem seamă de împrejurarea că există într-adevăr în cazuri escepționale o clar-vedere
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe când știau că Basarabia urmează a se retroceda. Lugubra voce a tocsinului a sunat națiunii: Alegătorii să facă justiție cu acești oameni ce s-au substituit suveranității naționale, conducând la răzbel, ruină și dezmembrare națiunea română. {EminescuOpX 365} Toate din nefericire adevărate. Ce sânt roșii peste șapte luni - azi? Ce alta decât buni prieteni și mari patrioți. [II] În numărul "Presei" de la [221 aprilie]2 [30 aprilie] a. c. roșii au fost, precum am văzut, oameni cari trăiesc din eroare publică, triumfând
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ci industria: nu satul, ci orașul. Dar la noi? Orașele din Moldova sânt jidovești, Bucureștii chiar par aproape un oraș german, prin porturile Dunării averea și influența în mare parte e în mâna grecilor, încît poporul românesc a rămas din nefericire restrâns la sat. Nu zicem că nu trebuie să facem tot ce ne stă prin putință pentru ridicarea unei clase de mijloc pozitive la români, dar deocamdată puterea țării noastre e satul și acolo trebuiesc puse pârghiile de ridicare. * Lăsând
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
toate popoarele romanice și germanice; la ce atrocități au dus e îndestul zugrăvit cu culori vii în cunoscuta scriere volantă a lui Schleiden. Scrierea botanistului creștin mi se arată de cătră amicii d-lui Graetz ca un luminos prototip. Din nefericire d. Schleiden n-a scăpat de soarta comună. a tuturor naturaliștilor, diletanți în istorie: arată o respectabilă sârguință de compilator, dar o deplină lipsă de simț istoric. Cine cunoaște chiar numai elementele științei noastre cată numaidecât să vadă că nici
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
latrinele Europei decât pământul românesc nu mai este altul. Eu cred din contra. Un semn de sus - și peste trei zile art. 44 al Tractatului de Berlin precum și art. 7 din Constituție rămân fără obiect. Dar ceea ce știu asemenea din nefericire e că nimeni nu are curajul de-a propune unicul mijloc de soluțiune, unica tratare pe picior egal a tuturor străinilor, unica ștergere deplină a tuturor deosebirilor de confesiuni prin acelaș ascuțiș. ["SE VEDE ÎNSĂ... "] 2264 Se vede însă că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să-i mai pese că aceste relații ar trebui să rămână secrete. Secretul, credem noi, învăluie ca un abur misterios o căsătorie fericită, fără să ne dăm seama că fericirea e un secret comun care nu miră pe nimeni, numai nefericirea trebuie cu adevărat ascunsă, ca și când ar fi o rușine să fii nefericit și s-o declari! Or, tocmai de asta nu ne mai pasă. Eram consternat, nimeni din școală nu aflase până atunci ceva despre felul cum trăia profesorul Nicolau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fără de care... totul se duce dracului", exclamă deodată prietenul meu atât de scârbit și cu atâta lehamite încît de simpatie pentru el îl apucai de braț și izbucnii în hohote înalte de râs. Astfel era pe atunci natura mea primitivă, nefericirea cuiva, bine exprimată și sinceră, îmi stârnea râsul spontan, irepresibil, așa cum ni se întîmplă să izbucnim în râs când cade cineva din tramvai sau e stropit cu noroi de sus până jos de un automobil. Desigur, în forul meu interior
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-l cunoaște și ne e greu să-l evocăm, fiindcă am făcut-o de-atîtea ori... Pesemne că se distraseră mult pe socoteala celor doi și desigur, mai ales, chemarea Salvării îi înveselise copios. Bravo, Matilda, am gândit, va să zică râzi de nefericirea altora... "Petrică îmi oferise și el o surpriză, continuă ea, dar nu de acest gen, ci ceva ciudat în legătură cu taică-său. La întrebarea mea îmi răspunse foarte grav că tatăl lui e un om sensibil și că însurătoarea fiului său
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înțelegeau așa, în linii mari, că ceea ce se mișca pe ecran era împărțit în două, pe de o parte Saimon sau această femeie și prietenul ei și restul bandiți. Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră. Amintirile, bombardate zilnic și sistematic de către cea pe care am iubit-o altădată, sfârșesc prin a se șterge. Dar apare regretul sfâșietor când îi vedem pe alții trăind în armonie și sufletul parcă ni se sbate ca într-un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mâna și mă mângâie, iar eu îmi ferii obrazul, având în clipa aceea intuiția dorinței ei de a mă proteja. Dacă gândul mi-ar fi fost clar ar fi trebuit să-i răspund: .. Nu mă cunoști, mamă? Sânt fericit în nefericirea mea." Și rîsei: "Uite la mama, în loc să-și mângâie nepoțica, ea tot pe mine vrea să..." "Maică, zise ea, ești tu vesel, dar parcă nu mai ești cum te știu eu." " Păi cum să mai fiu? îi răspunsei. Am mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a oamenilor este exploatată azi de clasa burgheză, o minoritate care dispune de forța de muncă a oamenilor și realizează profituri incalculabile. Aceste idei ne ghidează, fiindcă filozofia lui e activă și n-are un caracter abstract sau utopic. Din nefericire se întîmplă că dacă numele lui nu e pronunțat într-un curs de filozofie, faptul capătă un caracter de vină politică, și vinovatul e reprimat. Da, dar, pe de altă parte, nu e prima oară în istorie când gândirea unui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cei ce iubesc, cu Silvia mi se părea că maică-sa e nefericită și că suferea urîndu-și bărbatul. Asta mă făcea să uit, ca să tresar totdeauna la întoarcere, când descopeream că nici vorbă de suferință la Matilda, și nici un caz nefericire. Clipe grele, fiindcă descopeream mereu cum de fiecare dată mi se furișa în inimă, nedorită, speranța unei apropieri. Cu atât mai violentă și mai urâtă era ciocnirea care urma. Luam fetița în brațe și o copleșea cu duioșii insistente și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de pe ținuta de luptă un mic aparat. ― Ție îți dădusem brățara, declară el pe un ton de reproș, apăsând întrerupătorul detectorului. ― Și eu i-am dat-o lui Newt. M-am gândit că ea are mai multă nevoie și din nefericire nu m-am înșelat. Dacă aș fi păstrat brățara asta, n-am fi avut mari șanse de a o găsi. O să mă cerți mai târziu. Încotro? El privi cadranul aparatului, se răsuci și se îndepărtă prin tunel. Ajunseră la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
afla ceva de același ordin de magnitudine cu super-creierul lui Gilbert Gosseyn. Tânărul împărat avea un echipament în capul său echivalent cu un surplus de creier. O cantitate specială de celule pe care nu o posedau ființele umane obișnuite. Din nefericire nu era un simplu mecanism defensiv. Opera prin control direct al energiei, care putea fi îndreptată asupra unei ținte. Intenția declarată a băiatului fusese să-l ardă pe Gosseyn "puțin". Limitarea implica un fel de considerație morală. Care sugera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
că trebuia să existe un motiv semnificativ pentru faptul că fusese descoperit de acești Dzan. Dar se părea la fel de bine că Gosseyn Doi se putea descurca cu toate investigațiile necesare în legătură cu sosirea acestor oameni în această zonă din spațiu. Din nefericire, acum, când era conștient, ideea unei Întoarceri deliberate în capsula spațială - care era cu siguranță una dintre opțiunile posibile - nu era ceva care să-l atragă prea tare. Așa că, iată-l aici, un Gosseyn de care nu era nevoie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Nu pot. Nu pot. E prea frig. Îngheț. Coborâseră până pe o stâncă mare. Acolo se opriră. Și stăteau pe gheață, frecându-și mâinile așa cum se procedează de obicei pentru a pune sângele în circulație. Peisajul era mereu la fel de minunat. Din nefericire, faptul că încă mai vedeau zăpadă și gheață în mii de forme fantastice. Încântătoare, atât în față cât și de jur împrejur. Însemna că mai aveau mult de mers. Gosseyn, nefericit, socoti că se aflau încă la patru sute de iarzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
înghețată cu douăzeci de minute mai mult ca el. Și, evident, două lucruri îl salvaseră până acum. În acele minute strălucise soarele. De asemenea circulația mai bună a trupului tânăr și hainele mai călduroase avuseseră și ele rolul lor. Din nefericire, trecuse prea mult timp chiar și pentru acele avantaje speciale. Așadar, venise momentul - pentru amândoi - să se folosească de una dintre acele vagi posibilități. Gosseyn întinse mâna, îl prinse pe băiat de mâna dreaptă înghețată și i-o strânse. Ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Era evident o persoană care avea să fie prima pe această listă a părerilor directe; și Gosseyn, după ce potoli protestele împotriva acestei pierderi de timp, îl numi: - Președintele Blayney? spuse el. Șeful ales al continentului Americii de Nord spuse: - Mă aflam din nefericire, singur în biroul meu când am simțit acea senzație ciudată. Și, în momentul următor, m-am trezit în alcovul acestui restaurant, fără gărzile mele. După ce am făcut câțiva pași, a apărut acel maâtre d'hotel, evident deja pus la curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
la probleme. Ce era greu de știut? Dacă cineva era în stare să facă așa ceva, atunci aceștia erau indivizi care ar fi putut găsi o cale să respingă ceea ce altcineva, din altă rasă, ar încerca să facă pentru ei. Din nefericire, mai erau încă lucruri veritabile. Camera, masa, farfuriile și cei care mâncaseră - inclusiv el însuși - rămâneau la fel ca mai-nainte. Sursa ascunsă de lumină continua să împrăștie aceeași lumină difuză. Vorbitorul stătea încă în picioare; ceea ce arăta că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
că ți se umblase la bibilică; îți vedeai liniștit de viață, cu-aceeași poftă și seninătate. Amintirile ajungeau în niște eprubete speciale, pe care un savant deștept dar corupt (trădătorul cauzei cetățenești, racolat de extratereștri) le combina între ele: puțină nefericire la grădiniță, o adolescență veselă, o tragedie în familie, două căsătorii ratate, o crimă, o bătrânețe după gratii. Ingredientele erau extrase și înlocuite sub supravegherea extratereștrilor, care-și observau apoi victimele, pentru a le nota comportamentul și a identifica „sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-i sufăr. Ăștia au făcut praf literatura. Din cauza lor nu mai avem noi ce povesti...“ „Pasajul următor.“, am cerut. „Și lasă-l să curgă.“ „Tu o să fii un bărbat adevărat abia la patruzeci de ani...“ Vocea Adinei sună teatral. Din nefericire pentru un eventual regizor al dramei noastre, eu încă nu m-am gândit cum să-mi petrec cei paisprezece ani și două luni care mi-au mai rămas până la expirarea termenului de imaturitate. Poate că dacă aș fi rupt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în timp ce lucrul continua înăuntru, în birouri, pe holuri și-n bibliotecă. Aș fi obținut un preț bun pe-ăsta, mișcarea în spațiu-timp a clădirii, cu tot cu oamenii ei și Daciile Securității din față, purta o valoare inestimabilă, de document viu. Din nefericire, Bucureștiul trecea ca universurile paralele prin găurile de cheie ale astrofizicii, ieșind de fiecare dată în altă parte, acolo unde nu mai putea fi observat. Nimeni nu-l găsea pe hartă, iar dacă aveai norocul să dai de el prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adusă de la nemți. Ajutat de Mihnea, am desfăcut mașinăria, l-am urcat pe Cezar la volan și, pe culoarele pustii și cimentate, l-am împins cu toată viteza spre cancelarie, unde s-a răsturnat la picioarele elevului de serviciu. Din nefericire pentru noi, alături de el se mai afla o pereche de picioare, continuată cu doi pantofi ostășești și-o rochie groasă întinsă între gât și călcâie; dacă ridicai prelata, dădeai de tibiile directoarei Pamfil. Isprava s-a lăsat cu sancțiuni, Cezar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]