60,569 matches
-
hainele. Tipul și-a privit nervos ceasul, s-a ridicat de pe scaun și a Început să se miște În cerc prin odaie, strigându-i fetei că a Început să-și piardă răbdarea. 129 Te rog, Marian, nu-mi găsesc rochia neagră, Îi zise Melanie. Și ridică o privire speriată spre mine, Îngrozită. O priveam Înmărmurit, ca deșteptat dintr-o lungă beție, lipsit de cuvinte. Târfă ordinară, strigă individul răbufnind, și o lovi violent peste față. Melanie Începu să plângă stins, tot
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mâinile și picioarele prelungi, firave și moi, păreau de lână trandafirie. Dinspre umeri se iveau două aripi mari, nemaivăzut de mari, de un alb transparent, sticlos. Aripile (dintre care una frântă) erau pe alocuri arse, carbonizate. O rană adâncă și neagră i se contura În dreptul pieptului. Căzuse Într-un anume fel - pe spate, cu capul atârnându-i Într-o parte și cu un picior Îndoit. Din tot trupul se ridicau lumânări strâmbe de fum. Dumnezeule, cred că e un... Înger!, rosti
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
seamă. Nu putem să-l lăsăm aici, Îngăimă Libelula... Trebuie să facem ceva. Cred că e mort! Mi-am lipit urechea de pieptul său. Mirosea a iarbă și a ceva ars. Nu distingeam niciun sunet. Doar tăietura aceea adâncă și neagră, cu puțină apă În ea, mă Înspăimânta cumplit. Ochii i se acoperiseră cu o pieliță lăptoasă și se decolorau vizibil. Ploaia se opri brusc și o rază caldă năvăli printre noi. Trebuie să facem ceva cu el, nu-l putem
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
după care am căzut Într-un somn greu. Spre dimineață, cred, am auzit bătăi puternice În ușă. Am sărit să deschid. Nu am tras bine zăvorul și ușa a fost violent izbită de perete. În cameră intră zgomotos un cal negru, uriaș, urmat de un altul, de alții, de mulți alții, Într-un șir interminabil. Simțeam mirosul de sudoare În nările mele Înfierbântate. Mă clătinam ca bătut de talazuri. Unul dintre cai Își lipi capul mare de capul meu. Ochiul său
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
iar limba parcă o ținusem muiată În untdelemn rânced. Mi-am amintit de Lola și am simțit o nevoie acută să o revăd. În bar am intrat cu un obraz proaspăt bărbierit, mirosind a after shave. Cămașa albă și pantalonii negri, de stofă bună, Îmi creau un aer sobru. Deși eram foarte agitat, mă arătam calm și zâmbitor. Unde ești, Lola Jo?... Unde ești, Lolicica? Barmanul mă salută curtenitor și-mi spuse că Lola nu crede să vină azi. Era joi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o iubesc pe Lola. Mi-a trecut degetele ei fine prin păr și i-am simțit gheruțele adâncindu-mi-se În pielea capului. Deși mă durea, am ridicat pleoapele și am privit-o pătrunzător. Lola era fermecătoare! Purta o rochie neagră cu corset, care i se mula divin pe corpul zvelt, amețitor. Am băut ginul dintr-o Înghițitură, m-am ridicat și am prins-o cu hotărâre de mână. Na schițat nici un gest de Împotrivire. Lola, dragă, astăzi n-am să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aveam fire de păr În gură. Am scuipat scârbit. La lumina lustrei cu abajururi plate, am văzut cearșaful răscolit, pătat vag de linii sângerii. Pe brațe și pe piept eram acoperit de zgârieturi. Undeva, lângă peretele din față, o rochie neagră zăcea boțită, printre alte boarfe, lângă o pereche de pantofi Înalți. Balansându-mă, am tras un halat de baie pe mine și am ieșit În goană. Pe scări era cât pe ce să răstorn o doamnă grasă cât o vacă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
feminin nu a părăsit hotelul În după-amiaza aceasta? Absolut nimeni, domnul meu. Vă... De fapt nu sunt chiar sincer cu dumneavoastră. O să vă amuze că vă spun - hihi! - dar nu cu mult timp În urmă, o pisică foarte mare și neagră miorlăia de mama focului În holul clădirii. I-am făcut imediat vânt afară. Știți, șefu’... nu dă voie cu animale În hotel. Sub nicio forma!
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca fulgerul în toată țara. - Au murit doi oameni, îi spuse mama Olgăi vecinei ei, doamnei Lucreția. Când a aflat însă, la scurt timp, că unul dintre cei doi era chiar soțul ei, peste casa lor s-a așezat norul negru al necazurilor. Noianul mâhnirilor avea să planeze ca o pasăre venită din întunecimi, mulți ani în șir. Olga aproape că nici nu și-l mai amintea pe tatăl ei decât vag, ca într-un vis întâmplat demult, tare demult! Mama
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
amiază, dar când vin acasă să te găsesc cu lecțiile făcute. Tu știi bine, nu ai de ales. Ori înveți și răzbești prin viață, ori speli rufele și podelele Coanei Aglaia. Când Olga auzea numele Coanei Aglaia, i se făcea negru înaintea ochilor. E drept, era o bătrână neputincioasă, dar pentru nimic în lume n-ar mai fi intrat în casa ei, unde fusese o singură dată și, de la ușă, îi venise să fugă. Toate lucrurile erau bulucite, claie peste grămadă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fim egali și nu suport, dragă, mă simt de parcă aș fi pe catalige... - Și ochii, ce culoare au ochii? - Căprui spre galben sau un verde pal, cam așa ceva. - Al meu, continuă Olga să-i creioneze portretul partenerului său, are ochii negri, tăciune, nu alta. Și sărută tu, de mă trec toți fiorii din călcâie până în creștet. Și-i vorbărereț...! Dar al tău? - Nu m-a sărutat până acum niciodată așa că... E foarte tăcut! Aș putea spune chiar că e timid, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Alex se gândi că vremea e înșelătoare, întocmai ca unele femei. Un glas venit parcă din sfere necunoscute în repeta un nume bine cunoscut lui: Olga! Olga! Olga! Și ca o confirmare imediată, privi pe fereastră cum fuioarele unor nori negri se torceau pe cer, din ce în ce mai amenințători. Și el avea întâlnire cu Olga! * Tocmai acum și-a găsit Alex să mă invite!, își spuse Olga cu nervii încărcați de dinamită, amânând, nu fără oarecare dificultate, o întâlnire cu Tony. Acesta se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
sângele din vene, nu mai am nici un pic de vlagă, viața mea Îmi pare de prisos. - Vino-ți în fire, fato! Destăinuiește-mi ce ți-a învălmășit sufletul și ai să vezi cum vor fugi departe de tine toate gândurile negre. Într-un hohot de plâns, Olga rosti: - Mamă, Alex m-a părăsit, se căsătorește! Apoi urmă: a ales pe o alta. Și iar izbucni în plâns. - Cum așa? Ce a intervenit între voi, fata mea!? Ce? Mama Olgăi făcu o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cumpărarea de materiale „valoroase” de întreținere, în condițiile când nu au plătit de atâta timp facturile la furnizori, care însumează zeci de mii de lei. Cine răspunde pentru conflictele reale ivite în aceste cauze ca urmare a faptului că, găurile negre sunt acoperite tot din contribuția lunară a proprietarilor la care sunt obligați, fără drept de apel.Aceasta este motivația pentru care, în aceste situații toți membrii conducerii asociațiilor se solidarizează și refuză să dea explicații proprietarilor sau le dau cât
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
tot, de fapt, nu mă chinuiam prea mult să înțeleg, doar mă holbam la sticlele acelea groase, de după care doamna Olga clipea. Privirea ei mă făcea să mă simt de parcă aș fi avut treizeci de ani. Între ramele groase și negre de plastic, prinse în colțul din stânga sus cu un plasture roz, m-am maturizat, iar doamna Olga veghea asupra mea. Eu o uram că mereu îmi striga din spate să mă grăbesc și să vorbesc mai tare. Dădeam din cap
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Olga veghea asupra mea. Eu o uram că mereu îmi striga din spate să mă grăbesc și să vorbesc mai tare. Dădeam din cap, dar nu mă întorceam spre ea, nu voiam să-i văd albul ochilor găurit de irișii negri. Singura dată când m-am întors a fost după ce murise și așteptam să o ducă la capelă, numai că ochii ei acum nu mă mai vedeau și eu puteam începe s o iubesc. Pe noptieră stăteau chirciți ochelarii. Praful se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sparte, și așa se poate vedea și înăuntru, și în afară în același timp. Tabla era îndoită și moale ca o plastilină când Slavko a împins-o ca să intre. Șase etaje, balustrada vopsită în albastru și pereții cojiți. Urmele lui negre rămaseră în praful de pe linoleum, iar ușa de la intrarea în apartament se închise brusc în curent. Slavko locuia singur. Mai singur decât el nu mai era nimeni. Trecu pe lângă masa cu mileu și se trânti peste cuvertura ce acoperea canapeaua
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
unii îi contacta telefonic, trecea totul în computer și nu-și dădea niciodată seama ce repede se făcea ora opt. Hotărâse să nu lucreze mai târziu de opt. Atunci dădea clic pe turn off și aștepta ca ecranul să devină negru. Nu folosise computerul decât pentru credite, nu jucase niciodată Solitaire și nici nu folosea messenger-ul, cu toate că nasul său nu se ridicase mai sus de nivelul ecranului. Ceilalți își printaseră tot felul de imagini de pe Net, fraze celebre și imagini cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și gleznele. M-au pus pe o bancă să mă odihnesc și au plecat după înghețată. I-am privit lung până au ieșit din parc și au făcut stânga. Am așteptat să se îndepărteze bine, am scos din poșeta mea neagră de lac o punguță cu bomboane și am început să le mănânc. Porumbeii mișunau la picioare, iar eu am înghițit una câte una bomboanele albe și rotunde ca niște alune până le-am terminat. Pe vremuri coboram pe bulevard și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
M-am ridicat și m-am îndreptat spre bulevard. La un moment dat m-am oprit în dreptul vitrinei unei bănci și în clipa aceea a început să mă doară rău capul. Vedeam tot felul de pete verzi și maro și negre care jucau în fața ochilor. Mâna mea sprijinea sticla și petele au început să se îndepărteze până când au întâlnit silueta Andreei. Am respirat adânc de mai multe ori și m-am întors pe bancă. Zâmbeam mereu și îi spuneam Andreei ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe ea să continue. — Adică nu ți se pare că își bat joc de noi? — Numai dacă i-am crede. — Tu ai fi în stare să-i crezi? Dan tăcu. Primise până acum sute de invitații, unele colorate, altele alb negru, câteva tăiate cu foarfeca zimțată și multe cu chenar auriu. Textul era în mare măsură același și anunța turneul unui faimos misionar, care le va vorbi celor interesați, intrarea va fi liberă, iar la sfârșit va avea loc un număr
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
convinge, asta era singura lui certitudine. Urmărise atent majoritatea reportajelor, interviurilor și înregistrărilor în direct și tot nu putea crede. La scurt timp, apăru cel de-al doilea anunț, care, într-un fel, îl repeta pe primul, tot cu litere negre Times New Roman, în bold, și certifica prezența noului misionar, însă făcea publică și data vizitei. Dan rămase cu bucata de hârtie în mână până ce în cameră se făcu întuneric. Apoi veni Corina. Ea îi spuse că nu crede o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ea nu și-o retrase. Ochii lui se ridicară spre chipul Deliei, spre bărbie și spre gură, până când îi întâlni privirea. — Eu cobor la prima. — Și eu. Delia se gândi că nu e îmbrăcată adecvat, că hainele ei sunt prea negre, dar și el e îmbrăcat în negru, ce frumos, ne place aceeași culoare și nici nu m-am fardat, cred că sunt la fel de palidă ca fata cu fustă scurtă, am uitat să-mi prind și părul, oare o să mă placă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ridică, își trase fusta și se oglindi în ușa de sticlă. Numai cel care dormea se întinse acum pe trei scaune, scoțându-și picioarele de sub el, ca un stăpân al trenului. Înapoi în stația goală brațul lui acoperit de cămașa neagră îi cuprinse brațul și urcară împreună scările. Tremurau amândoi și se lăsau purtați unul de altul spre suprafață în timp ce aerul rece din tunel le venea în față tot mai puternic. Nu-și spuseră nimic tot drumul, doar se priveau și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
la viața lor atât de frumoasă. DE DRAGUL LUI MICKEY MOUSE Dimineața aceea ar fi putut fi cea mai banală dimineață dacă nu ar fi fost geamantanul tatei gata pregătit și cu rotițele șterse de praf. Jacheta lui odihnea peste mânerul negru. Nici nu plecase și holul devenise mai mare, acum, că își strânsese haina și pardesiul, căciula, mănușile, fularul, puloverul și vesta. Le împăturise repede și trăsese fermoarul peste ele. Și dormitorul se lărgise de când fuseseră scoase cămășile și șosetele, iar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]