5,767 matches
-
îneca, în nopțile când ploaia umplea șanțul până sus. Cineva anunță imediat familia băiatului. Vecinii curioși de pe Strada Scursurilor începură să năvălească din case ca apa dând în clocot dintr-un cazan, iar părinții ieșită în fugă, desculți. Era o nenorocire. Dar, când sosiră, băiețelul fusese salvat deja. Arăta ca o rădăcină de lotus smulsă din nămol și suspina zgomotos. Copilul și doi misionari erau împroșcați cu noroi pe mâini și haine. Al treilea misionar, care sărise în șanț după băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soarta lui Muneharu. N-ați putea merge, în particular, la Generalul Muneharu, ca să-i explicați împrejurările și să-i recomandați să se resemneze? Clanul Mori nu-i va ordona niciodată unui vasal credincios să comită seppuku, dar, dacă-i explicați nenorocirea în care se află clanul, Mitsutada își va da viața bucuros. Moartea lui, la urma urmei, va cruța viețile oamenilor din castel și va salva clanul Mori de la distrugere. Și, cu aceste cuvinte, Hideyoshi se ridică brusc și plecă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
strategii de modă veche. Uite cât teren am câștigat din teritoriul inamic. La început, unchiul meu n-a vrut să-mi aprobe planul. Ar trebui să lase totul în seama mea și să privească de pe margine, o zi-două. Mâhnirea și nenorocirea lui Katsuie erau de neîndurat. El, mai mult decât oricine, cunoștea valoarea de general a lui Hideyoshi. Toate comentariile pe care le făcuse față de Genba și ceilalți vasali nu fuseseră niciodată nimic mai mult decât remarci strategice menite să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe acei oameni chiar înaintea atacului, succesul planului datora mult mai mult fostei sale poziții decât mitei. * * * Un om care aparține unei familii ilustre în declin tinde să atragă un grup complicat de personaje. Vizionarii, frivolii, oamenii care deplâng actualele nenorociri dar nu sunt capabili să spună ce au pe suflet sau să dea sfaturi bine intenționate - toți aceștia ies repede dinscenă. Iar cei ce sunt sensibili la mersul timpurilor, dar nu au nici puterea, și nici talentul de a stăvili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șanț uscat. Hideyoshi își părăsise tabăra din Gakuden în urma unei schimbări de intenții, alegând strategia unui „nou început“. Dar cum reacționase Ieyasu față de această schimbare? Stătuse privind cum se îndepărtau trupele în retragere ale lui Hideyoshi. Și, cu toate că auzise despre nenorocirea aliaților săi din Castelul Kaganoi, nu trimisese întăriri. — Ce se întâmplă? se ridicau voci indignate dintre subordonații lui Nobuo. Nobuo, însă, trecuse deja peste sfatul lui Ieyasu, atacase ariergarda lui Hideyoshi și se alesese cu o înfrângere umilitoare. Salvat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
abia le venea să-l creadă. Adunându-se la Kiyosu, îl acuzau pe Nobuo de lipsă de integritate și se întrebau, cu voce tare, cum mai putea face față națiunii cu demnitate clanul Tokugawa, după ce fusese aruncat într-o asemenea nenorocire. Dacă ăsta-i adevărul, cu noi n-o să-i meargă, cât e el de Senior Nobuo, se aprinse impulsivul Honda. — Mai întâi, ar trebui să-l scoatem pe Seniorul Nobuo din Nagashima și să ceercetăm crima asta, adăugă Ii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tata pesemne c-avea îndoielile lui, pe care, ca întotdeauna, le păstra pentru sine. De obicei nu-și prea ridica nasul din farfurie, doar că uneori clătina ușor din bărbie a nehotărâre, evitând răspunsul. Să-l omoare pe rege?... Față de nenorocirea lui Daniel, asta n-ar fi fost o nenorocire așa de mare! E drept, regele era tânăr, Daniel își amintea de poza lui din manualele din școala primară, dar dusese totuși până atunci o viață de rege. Așa că mai mult
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întotdeauna, le păstra pentru sine. De obicei nu-și prea ridica nasul din farfurie, doar că uneori clătina ușor din bărbie a nehotărâre, evitând răspunsul. Să-l omoare pe rege?... Față de nenorocirea lui Daniel, asta n-ar fi fost o nenorocire așa de mare! E drept, regele era tânăr, Daniel își amintea de poza lui din manualele din școala primară, dar dusese totuși până atunci o viață de rege. Așa că mai mult ce-ar fi putut să-și dorească? Sirena de la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din cauza luminii slabe. Sunt bleumarin. N-a mai adăugat nimic, dar nici n-a părut convinsă că șosetele erau bleumarin. Dumnezeule, cum adică m-am revoltat în sinea mea mă credea capabil de practici oculte, chiar așa? Spre a aduce nenorocire propriilor mei părinți?... Înțeleg acum și cred că ai fost și ai rămas nefericită fiindcă singură ți-ai dorit-o. Sau, mă rog, dacă nu ți-ai dorit să fii nefericită, nici fericită nu ți-ai dorit să fii. Vedeam
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Sper că ai învățat ceva din toată treaba asta. - Ba bine că nu, spuse Abdulah, cu o teamă groaznică, de animal hăituit, citindu-i-se în priviri. Nu numai că am învățat ceva, dar am să le povestesc tuturor ce nenorocire e acolo... - Foarte bine. Atunci fă-o, mai zise tânărul în halat și pocni din nou din degete, clipă în care, pentru a câta oară?, Abdulah dispăru din nou... ...apărând din nou în marele magazin Marks & Spencer, chiar în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Domnul să aibă milă de sufletul meu, căci am păcătuit fără asemănare intrând pe tărâmurile acestea, iar acum deja am pătruns în lumea unde pentru a vedea, fiind viu, a trebuit să mor pentru totdeauna. Dar am să scap de nenorocirea asta, sunt mai mult ca sigur, știu asta, probabil pentru că steaua care m-a călăuzit până aici și pe care continui să o văd strălucind pur și simplu nu poate fi atât de crudă încât să-mi întoarcă spatele tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dintre care ai plecat, dar e mai greu de adus la îndeplinire acest lucru. Ba chiar imposibil, din câte îmi dă de înțeles făptura întunecată căreia sufletul meu îi este lăsat acum pradă. Hei, ce Meduză sau Gorgonă oribilă e nenorocirea asta care vrea acum să mă sfâșie ca pe un vierme? De ce nu pot s-o ucid și ce-i cu lipsa asta de vlagă, unde-mi sunt puterile și răutatea colosală pe care le aveam cândva, cu care puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mei? Știu că bunătatea și mila Ta sunt nemărginite și chiar dacă ele stârnesc la rândul lor mila sau repulsia unora dintre oameni, mie nu-mi e rușine să-Ți cer ajutorul. Îți promit c-am să le spun tuturor ce nenorocire este aici, jos! Fă o minune, Fiu al Omului, și adu-mă pe mine, un biet nemernic, printre cei care mă iubesc! Numai că negura cumplită a templului în care am intrat, încă viu fiind, mă cuprinde definitiv, stâlcindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
tuturor. Iar spre nefericirea mea, o bănuială cumplită se și insinuă în bietul meu suflet, lăsându-mă pradă unei presimțiri teribile... doar nu cumva?... Doamne, doar nu cumva?... Ba da, o, Dumnezeule, ba da... Cum, cum să descriu groaza și nenorocirea care mă cuprinse brusc și săgeata infernală care îmi străpunse inima văzând chipul și privirea, mai ales privirea de neasemuit a îngerului căzut care își întoarse fața spre mine? Nici un cuvânt nu poate descrie incomensurabilitatea finalității acestei intruziuni a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
adevărate de nălucirile zadarnice. Așa se taie lenevirea și negrija. Așa vine și flacăra râvnei, care calcă peste orice primejdie și trece prin orice îngrozire”. Rațiunile postului sunt totuși mult mai profunde decât par la prima vedere. Omul își atrage nenorocirile asupra sa din cauza încălcării, conștiente sau nu, a legilor universale ale firii. Fiecare greșeală pe care am făcut-o și-a lăsat urma în noi, sub forma așa numitelor păcate. Postind, aceste impurități sufletești se elimină treptat și lumina lăuntrică
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Apropiindu-se de el a întâlnit o tânără fată care plângea amar. Aceasta era Flordelis, al cărei iubit, Florismart, după cum am povestit mai sus, avusese soarta lui Roland și a atâtor altora căzând victimă cupei vrăjite. Ea-și povesti Angelicăi nenorocirile, rugând-o s-o ajute la salvarea cavalerului ei și a celorlalți. Pândind un moment prielnic, Angelica a pătruns, grație inelului său, nevăzută în castel, într-un moment când porțile se deschideau spre a primi o altă victimă. Aici ea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lui Rogero din ascunzătoarea sa nu exista decât un singur mijloc. Acesta era un inel al Angelicăi, prințesa Cathay-ei, un talisman împotriva tuturor vrăjilor. Dacă se putea dobândi acest inel, totul avea să meargă bine; fără el, întreprinderea era o nenorocire. Rodomont a întâmpinat cuvintele bătrânului profet cu dispreț, și desigur, că ele ar fi avut prea puțină greutate în sfat, dacă bătrânul nu și-ar fi dat sufletul repetându-le. Aceasta a făcut o impresie atât de adâncă asupra sfatului
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
tot aastfel stătea Sacripant năucit, zdrobit de umilire că suferise o asemenea înfrângere înaintea Angelicăi. Prințesei i s-a făcut milă de elși l-a mângâiat cum a putut. -Nu te mai căina degeaba, Domnul meu, i-a spus ea, nenorocirea aceasta s-a întâmplat numai din pricina calului tău, care eraq slăbit și care avea mai degrabă nevoie de odihnă și de hrană, decât de o astfel deciocnire. Și nici adversarul tău nu are vreun merit din moment ce s-a grăbit să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
făcea să prețuiesc viața, nu am pentru ce să mi-o mai feresc și sunt gata la orice; trebuie însă să-și spun că mari primejdii te pasc în ceea ce vrei să întreprinzi. Iar dacă ți se va întâmpla o nenorocire, să nu mi-o impuți mie. După aceste cuvinte ei au luat drumul castelului, dar au fost întâmpinați de către un mesager venind dinspre tabără și care fusese trimis în căutarea Bradamantei, spre a o chema îndărăt, în mijlocul armatei, unde era
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nici nu prea fuseseră aprinse), pentru că primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost: frumos, asta-i publicitate gratuită în valoare de unde milion de dolari. Pe de altă parte, al doilea gând care mi-a venit a fost: Nenorocire, chestia asta pune în pericol tot proiectul. Niciodată nu voi mai reuși să obțin de la ei exact ce vreau, iar Lorne Guyland va cădea lat din prima clipă când va afla vestea. Dar tu știi despre ce e vorba, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
angajat. Toți banii pe care-i mai am se duc pe taxele proceselor. Mi s-a rezervat același tratament inferior ca pentru bulangii și vagabonzi și bețivani. Principala mea sursă de venituri e ogeacul meu. M-am mutat într-o nenorocire de subsol, nu departe de Ladbroke Grove și mi--am subînchiriat apartamentul unui șeic poligam cu o droaie de copii. A fost ușor: am lipit un anunț pe geamul unei tutungerii, alături de celelalte cartonașe pe care scria: LECȚII DE FRANCEZĂ GREACĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
datorez talentul.“ — Dar tu cum simți? — Eu am luat cetățenia franceză când am cerut azil politic. A fost un gest de legitimă apărare în 1947. Dar bucuria de a trăi îmi vine din rădăcini, pentru că românii rămân veseli, chiar în nenorocire. Apoi, eu pictez cu lumina cerurilor de la noi. Știi, chiar departe fiind, am ciulit tot timpul urechile să aud și să înțeleg ce se întâmpla în biata noastră țară. — Când te-ai întors? am întrebat-o, văzând că își pironise
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
fost în Piața Universității... Era o atmosferă formidabilă. — Am fost, mai târziu, să mă închin și să mă rog pentru toți cei care au murit acolo... Am pictat și afișe cu „Jos comunismul!“, având dedesubt colaje de fotografii cu imaginile nenorocirilor noastre. Pe urmă mi-am făcut un tricou pe care am scris „Sunt golan“. Mă oprea pe stradă lumea să mă întrebe de unde l-am cumpărat. Mulți ro mâni de aici voiau să poarte așa ceva, pe atunci. În atelier păstrez
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
acolo? râse Ioana. Eu o să mai zăbovesc în Purgatoriu... m-am zbenguit un pic prea mult pe pământ. — Care ar fi fost cel mai rău lucru din viața ta? — Să nu fi putut iubi. — Care ar fi cea mai mare nenorocire care ți s-ar putea întâmpla? am cercetat-o mai departe. — Să-mi pierd fiul, se întunecă Ioana. Care ar fi pentru tine? — Cel mai groaznic lucru ar fi să-mi pierd credința în Dumnezeu, pentru că fără ea n-aș
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cuvântul, chiar dacă făloșenia - ținând seama de creditele greu de întors - îi costa cam scump. Or, peste noapte, cineva îi tâlhărise: le luase agoniseala și atentase, poate decisiv, la statutul lor de bancheri. Erau furioși. Orologiul vestise, de data asta, o nenorocire cum nu se poate. Ceasornicarul, precis, știa ceva, târgoveții erau convinși. Ba, mai mult, se afla îndărătul tuturor celor ce se petreceau de la o vreme. Nu spărsese el Banca, făcuse asta un ins în putere, poate mai mulți: zăvoarele fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]