7,995 matches
-
clipă și să recapitulați, trecând ușor cu vârfurile celor zece degete de la mâini, cu ochii închiși, peste pagini; scăpați de cuvinte, în pelicula propriei voastre disponibilități, ați afla, poate, lucrurile extrem de importante pe care, oricât aș dori, îmi e cu neputință să vi le comunic. V-aș sfătui deci să practicați exercițiul acesta de recapitulare ori de câte ori vă încearcă îndoiala cu privire la adevărul spuselor mele; mie, de unde mă aflu, îmi este perfect egal; vi s-ar oferi șansa de a intra acolo unde
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
al viețuitoarelor, n-am să le enumăr, am să spun doar că, împreună, ele alcătuiau țiuitoarea liniște a pustiului; o dată însă, am auzit un fel de grohăit ciudat a cărui origine, la început, în ciuda disponibilităților mele, mi-a fost cu neputință s-o determin; apoi, după un alt grohăit, ceva mai consistent, un glas neîndoielnic omenesc a strigat de undeva, din altă parte a stufului: „Bă, care împuți balta ?“. Erau așadar, incontestabil, oameni, dar, cu excepția fetei aceleia singuratice, nu i-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ai dimineții. Jgheabul, destul de șubred, ar fi putut să se rupă și să se prăbușească în orice secundă. „Zenobia !“, am izbutit să spun (mi se tăiase respirația), „nu te mișca ! Stai așa ! Vin să te iau...“. Dar îmi era cu neputință să mă urnesc din loc. Mi se părea că am ghete de plumb, cu tălpile țintuite de pardoseală. Ea s-a întors liniștită, și-a trecut un picior peste celălalt (o vedeam ca și cum aș fi fost la un pas), a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Prietene, erai mereu cu ea. Dacă m-aș gândi că ai păstra anumite informații... Se întrerupse, iar în ochii celuilalt apăru ceva, fiindcă spuse foarte repede cu un zâmbet lejer: - Bine, bine, nu te supăra, mă înșel, așa ceva este cu neputință pentru un om care poartă aceste haine. Astea-s legămintele. Părea să vorbească singur. Își ridică ochii spălăciți și zise: - Va trebui să am grijă ca printre copiii - copiii ce se vor naște - pe care-i voi avea de la sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
sistemelor se arătau mai rezonabile. Partea din flotă care se oprise pentru a triumfa sau a distruge se mărginea atunci doar la lansarea unui contingent de ocupație și zbura spre următoarea bază a Ligii. Nu era cu putință apărarea. Cu neputință de reunit forțele suficiente pentru a se împotrivi asediatorilor, fiindcă nu se putea ști care era următorul sistem vizat. Cu o abilitate inumană, forțele invadatoare veneau de hac flotelor care se opuneau. Păreau să cunoască întotdeauna felul defensivei și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
voia mâini duioase de femei - dar se destindea și o lăsa să-i maseze picioarele, brațele, spatele. Ea se dădu la o parte în sfârșit și observă tentativele lui ezitante de a se ridica în capul oaselor. Pentru Gosseyn, această neputință era derutantă. Nu pentru că nu s-ar fi așteptat, dar va trebui, pe viitor, să aibă în vedere acest lucru. În timp ce încerca să-și pună mușchii la treabă, Leej îi scoase hainele dintr-un sertar. - Am curățat totul la spălătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pe gură. Bărbatul îl privi fără să se tulbure pe fostul său agresor, dar femeia se cutremură văzându-l pe Gosseyn. O clipă se luptă vizibil cu călușul. Renunță apoi în silă și-i făcu lui Gosseyn un semn de neputință clătinând capul. O privi cu compătimire. Acesta era rezultatul deducțiilor sale că Prescott ar înclina mai mult către non-A decât către bandă. Prescott o trădase. Dacă și ea ar fi făcut parte din grupul conspiratorilor, n-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
gândurile. În rest, pot să-ți spun că, în realitate, el chiar era fiara care se credea. Capul îi căzu în piept, ochii i se închiseră, și, Gosseyn avu impresia că a intrat în comă. Simți că îl apucă disperarea neputinței. Șahistul era pe moarte și el tot nu aflase încă nimic despre el însuși. Se gândi îngrozit: "Va trebui să-l fac să vorbească cu forța". Se aplecă și-l scutură pe bătrân, strigându-i: ― Trezește-te! Corpul rănitului avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lui, căutând să se unească cu electronii altor structuri atomice. După atâția ani de deznădejde, era în sfârșit salvat! Indiferent ce avea să se întâmple, controlul asupra sursei de energie a acestei cuști îl va izbăvi pentru totdeauna de vechea neputință de a-și dirija mișcările. Nu va mai fi niciodată la cheremul capricioasei forțe de atracție a unor galaxii îndepărtate. De aici înainte, va putea să se deplaseze în orice direcție va vrea. În timp ce stătea agățat de gratii, cușca începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în stare să pulverizeze metalele? - Așadar, după părerea dumitale, nu ne rămâne altceva decât să capitulăm? exclamă Gourlay, disprețuitor. - Nu! replică biologul, furios. Ceea ce vreau eu este să ne păstrăm judecata. Să nu ne repezim orbește spre un țel cu neputință de atins! În videocomunicator se auzi vocea lui Korita: - Personal, sunt de acord cu părerea lui Smith. Voi merge chiar mai departe decât el, spunând că avem de-a face cu un inamic care-și va da curând seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
le găsească, poate vom afla câte ceva. Kent tăcu o clipă, apoi continuă: - Korita, tăcerea dumitale mi se pare stranie. Ce-ar fi să ne spui cum vezi dumneata situația? Arheologul se ridică și, întinzându-și mâinile într-un gest de neputință, zise: - Nu-s în stare să vă ofer nici măcar o ipoteză. Va trebui să aflăm ceva mai multe despre motivele atacului, înainte de a putea face unele comparații bazate pe teoria ciclică a istoriei. De pildă, dacă atacatorii urmăreau cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să afli, spuse el. - Exclus! mârâi Kent. Nu pot subscrie la o asemenea idee nebunească. Oamenii n-ar accepta nici măcar un an în plus! - Prezența dumitale aici dovedește că nu crezi că-i vorba de o idee nebunească. - E cu neputință! izbucni Kent, încleștându-și pumnii. Cum aș putea să-mi justific atitudinea în fața șefilor de secții? Privindu-l pe omuleț, Grosvenor își spuse că momentul critic era iminent. - Nu va trebui să le explici nimic deocamdată. Va trebui doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ei naturală. Pulberea suferă modificări chiar în cursul procesului de prelevare, așa că putem să emitem doar ipoteze asupra modului cum există ea în spațiu. Deocamdată, nu vă pot spune mai mult! încheie fizicianul, ridicându-și brațele, într-un gest de neputință. - Aș putea să-i rog și pe ceilalți șefi de secții să ne comunice constatările lor, zise Grosvenor. Socot, însă, că le pot rezuma eu însumi, fără a nedreptăți pe nimeni. Atât secția domnului Smith cât și cea a domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vedeți, nu? Dar are mulți copii, e nevoiaș și el. Dacă nu-l găsiți, veniți înapoi la mine - mie îmi zice Epiharia - și ne-om mai gândi. Străinul plecă. Nu trecură cinci minute și se întoarse cu un gest de neputință. Nu răspunsese nimeni la bătăile în ușă. Femeia avea încă o soluție, fiindcă punea răul înainte, deși credea în binele final. Avem cheia de la casa în care stau vara zugravii de la Cuibul cu Barză. A început în iunie refacerea la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era foarte rușine. Se și vedea dat afară și rămas pe drumuri, cea dintâi regulă la comisionari era să nu pierzi nimic, să nu strici nimic. Nici măcar o petală, spunea patronul, deși la unele buchete de trandafiri era aproape cu neputință. Se gândi la mama lui, care iarna găsea mai greu de lucru, iar când avea crize n o mai voia nimeni. Iar groaza lui era să nu ajungă ea la Mărcuța și el la orfelinat, cum îl tot amenința o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pentru că portmoneul e la mine și-am ținut să vi-l dau dumneavoastră. A, adresa am luat-o de la Prefectură, am trecut mai întâi pe acolo. Venise domnul Caton Lecca, a întrebat și dumnealui unde sunteți. — Dar asta-i cu neputință, sări Costache în picioare, ignorând cu o ridicare din umeri ultima remarcă. Aveți vreo legătură cu Petre, vizitiul de la cofetăria evreului Inger? — Nu, care Petre? Care Inger? Iertați-mă, dar nu văd de ce-ar fi cu neputință și nici
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-i cu neputință, sări Costache în picioare, ignorând cu o ridicare din umeri ultima remarcă. Aveți vreo legătură cu Petre, vizitiul de la cofetăria evreului Inger? — Nu, care Petre? Care Inger? Iertați-mă, dar nu văd de ce-ar fi cu neputință și nici nu e, dovadă că vi-l dau. Și-i întinse, într-adevăr, un portmoneu din antilopă. Când îl luă, Costache îi sărută mâna, în compensație pentru sărutul refuzat mai devreme. Apoi deschise portmoneul și-i scotoci numeroasele despărțituri
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
moment chiar vreau să pornesc la diguri, pe care cu mare greutate le ținem în loc. Nu pot să plec de-aici și nu mă gândesc la altceva decât la pericolul care amenință Lacul. Pentru ca să viu în oraș îmi e cu neputință. Ce-ai să faci la Brăila? N-o să fiu oare lăsat în pace? Nici doamna și nici o altă persoană din lume nu mă preocupă în acest moment. Nu mă gândesc la nimic afară de ceea ce se petrece aici. Ești hotărâtă cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se îndreptă spre ușa a doua, o deschise și văzu că dă afară. Se aflau în apropiere, foarte vizibile, zeci de barăci și, de jur-împrejur, grupuri de soldați. Îi privi o clipă, dar constată că i-ar fi fost cu neputință să alerge până acolo pentru a scăpa cu viață dacă izbutea cumva să obțină banii. Cu trupul său bloca mulțimea. Cu degete grăbite încercă ușa să vadă dacă nu e încuiată pe dinafară, ceea ce chiar așa și era. Închise încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
obosit și acrit de tot ce i se întâmplase, intra cu ură și cu revolta unui om bântuit de angoase cărora nu le putea pune capăt. Ghazal îl simțea și-atunci patul devenea teritoriul luptei dintre două tăceri măcinate de neputință. Se-ntreba uneori cine e femeia aceea care i se împotrivea. O privea în lumina chimică a dimineților, înainte să iasă dintre cearșafuri. Era o brună frumoasă, cu gene lungi, dar cu buzele prea subțiri pentru gustul lui. În statura
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trânească, o să aibă din când în când nostalgii și, probabil, câțiva prieteni, dar nu luase în calcul că ar putea fi bolnav. Era o schimbare care îi răvășea toate planurile. Fără să- și fi dat seama, legase totdeauna îmbolnăvirea de neputințele unor vârste ce erau încă departe de a lui, dar atunci, preumblându-se de la un doctor la altul, înțelesese ceea ce era de când lumea de la sine înțeles: că se îmbolnăveau și copii, și femei foarte tinere, și bărbați de treizeci de ani
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
petalele și respiră, respiră adânc și umple-te de parfumul ei delicat. Bucură-te de prezența ei. Ce culoare are ? Dar petale ? Le poți atinge? Cu fiecare inspirație umplete de parfumul florii, iar cu fiecare expirație elimină orice grijă, orice neputință, orice îngrijorare. Apoi, când simți că ești centrată în inima ta, pune-ți următoarea întrebare: Cine sunt eu? Îți recomand să iei un creion și o foaie mare de hârtie, după care scrie următoarele: eu sunt și treci numele tău
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
urmă totul se rezumă la alegerile pe care le facem: atunci când alegi cu mintea, cu rațiunea, când acționezi de pe tărâmul de unde ți se impun anumite reguli că așa „trebuie” să faci, vei observa cum parcă te blochezi întrun cerc al neputinței, al revoltei, un spațiu din care vrei să evadezi, deoarece nu te simți autentic, nu ești coerent cu inima ta. Atunci când însă te lași condus de Sinele tău Divin, când îți urmezi inima și alegi conștient să faci ceva pentru că
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
a părut fascinantă. Pașii aceia bizari care nu porneau de nicăieri și nu duceau nicăieri, fără început și fără sfârșit... Ridicau o enigmă și atât. ― E o găselniță. ― Firește. Dar sentimentul mi-a rămas. Nu senzația de mister, ci de neputință. Nu inexplicabilul, ci înfrîngerea. Detest întrebările fără răspuns. Își luă capul în mâini privind ninsoarea de afară, apoi reluă aproape șoptit cu o voce răgușită: ― Să nu mă înțelegi greșit. N-am nimic cu Melania Lupu și, întîlnind-o în alte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tensiuni resimțite, cel în cauză va căuta sub orice formă să-și acopere "lipsa", își va premedita fapta, pe care o va pune în fapt, comportamentul agresiv reprezintă de fapt incapacitatea acestuia de a se adapta la diferite situații reale, neputința de a depăși obstacolul. În acest caz, persoana ucigașă va apela cu ușurință la imboldurile impulsiv-explozive. Asistăm la o alienare a individului, o depersonalizare a Eu-lui, iar deficiențele capacității mentale, nivelul cultural îndoielnic asociate unei slabe maturități afective într-un
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]