13,698 matches
-
de administrator, care era sigur că până la urmă are să-l întrebe acest lucru, fiindcă știa că Bărbuleștii au sânge clocotitor în ei, iar Didina era irezistibilă, doar îl costase o grămadă de bani s-o îmbrace, îi reveni culoarea în obraji și își frecă palmele a bucurie: „...Al meu ești, Mustăcilă!” Cât se străduise ca s-o învețe cum să-i vorbească și să-l laude în fața lui Pandelică, căci făcuse cu ea o înțelegere verbală prin care se angaja s-
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
spus cu strășnicie că rodul lui nu ni-i permis?! Ba și mai și, mi-ai dat și mie să mușc din mărul otrăvit, ca vina să o poți divide pentru-al tău gest nesocotit. Eva: (cu dispreț) Mai ai obraz să strigi la mine când știi prea bine cum a fost? De-ai fi bărbat cum te pretinzi, pe șarpe l-ai lua la rost! El, spirit mlădios în voce, mai insistent ca un păcat, m-a îndemnat ca fără
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
face, în volumul Întunecatul April, stabile tentative de a se elibera din condiția sa de element imaginar și a se acredita în realitate, poetul reiterând astfel încercările din proza fantastic eminesciană, cu deosebirea că Emil Botta se adresează , deși având “ obrazul de cretă“ din prezentul vieții, unei foste iubite cu care conversează peste moarte. Partenera îi răspunde, ca un ecou de la marginea lumii, cu duioșie amară:” Da e posibil, întunecatul meu iubit,/ să mă auzi cântând chiar când voi fi murit
POEZIA LUI EMIL BOTTA NAVIGÂND ÎNTRE EROS ŞI THANATOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359419_a_360748]
-
le simți ambiția, dăruirea și să citești pe fețele lor bucuria și dorința fiecăruia de a fi cel mai bun! Este minunat să te afli pe un petec de pământ pe care-l poți asemui cu o batistă aruncată pe obrazul mării și să simți cum o comunitate își apără cel mai de preț avut - cultura - și își împuternicește fiii pentru a-i păstra și duce mai departe valorile: artele plastice, literatura, muzica, dansul. Este o binecuvântare pentru acești părinți români
ŞI ÎN CIPRU ROMÂNII AU TALENT MINI MISS & MISTER DIASPORA ROMÂNĂ DIN CIPRU 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359407_a_360736]
-
copilul mic, mereu. Ți-e dor măicuță de vremuri de demult, De taica ce-a pornit spre lumi făr de păcate, De zile fericite, ce-au curs nenumărate Și te înfunzi ca-n perne în trecut. Cum lacrimi curg pe-obraz în clipe întristate Trimite Domnul somnul, în vis, să uiți de toate. Referință Bibliografică: Stau țurțurii la streșini / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 353, Anul I, 19 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob
STAU ŢURŢURII LA STREŞINI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359476_a_360805]
-
l-aș putea privi cu același nesaț o oră, o zi, o noapte. Ninge diluvian. Nu e cer, nu mai e pământ, nu mai sunt repere. Lumea e o păstaie uriașă, albă, din care tâșnesc coregrafic fulgi, basme limpezi și obraji de copilărie, dezghiocați din amintiri. D. spune că ar trebui să ieșim, să respirăm aerul rece al iernii și să vedem pădurea, munții, câmpul, nu din cuibul călduț al dormitorului, ci din miezul strălucitor al ninsorii. Plonjați în tundra aceea
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
lucru prin potopul de ace. Când ne despart doar zeci de metri, siluetele se opresc, se fac cunoscute, mama și prietena ei, stâlpi albi în ninsoare, așteptând să ne croim drum printre buclele înzăpezite. Au sacoșe țesute în brumă și obrajii colorați ca merele care se ițesc dintr-o desagă. Merg să verifice pe cineva care n-a putut răzbate prin vrăjmășia iernii. Ne despărțim abrupt, vântul s-a întețit și poartă rotocoale fluide pe la streșinile caselor. Curând nu se mai
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
în sufletele pline de lumină și culoare ale oamenilor. Fulgi de nea, ușor rotiți, aducând pe aripile lor curate Îngerii Vestitori ai Nașterii Mântuirii Noastre. Oameni, ridicând mâinile a rugăciune către Steaua Sus Răsare, spre a păcatelor spălare. Copii, cu obrajii rumeni, purtând în glas magicele sclipiri ale Raiului Păcii. Peste tot, cântece de veselie, colindele străbune, așternându-se la ferestre, prin case, pe ramurile brazilor împodobiți de sărbătoare, ca beteala poleită cu aurul iertării. Inimi, zvâcnind de bunătate pentru frații
CITITORUL de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359475_a_360804]
-
de numele savante în care îi împachetam rădăcinile. Astăzi mi-am înfruntat răceală banală cu intenții suave de gripă. Plimband-o ofensiv printre dreptunghiuri uriașe, uneori ordonate, de arbuști, ierburi încâlcite, frunze și fagaduinti de toamnă. Sub un cer cu obraji de fum, cu parfum năucitor de sulfina, măceșe în pârg și întrebări fără coaja. Am privit fiece detaliu, fără să văd totuși nimic, sub ciocnirea miezoasa a norilor colportând zvon de ploaie. M-au durut nădejdile franțe ale salcâmilor înfloriți
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
face greoi, monstruos, înfiorător. Viața nu e un voiaj de plăcere; moartea nici atât. Dacă Vlahuta se cutremura de veșnicia morții, eu m-am cutremurat de agonia ei. De ceea ce poate preface splendoarea unui zâmbet într-o grimasa sinistra; rotunjimile unui obraz drag în umbră unui bocet; o explozie de viață într-o masă diforma de suferință. De toate zbaterile durerii neputincioase, de moartea cuvintelor și de deznădejdea gesturilor; de dureri fără nume care pot zgudui fără limite un pumn nevolnic de
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
Autor: Romeo Nicolae Ștefănescu Publicat în: Ediția nr. 297 din 24 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Sărut de toamnă poezie [] Te sărut pe buze... și simt toamna în jurul tău, sărut ce cade ca o frunză-ngălbenită... de ploaie... de așteptare... pe obrazul tău înghețat de sinceritate îți sărut ochii ce-ți încălzesc privirea, să-ți amintești în gând... când lacrimi șiroiesc clipele de dragoste... ce le ascunzi în suflet îți sărut sufletul și cu privirea ți-l cuprind ca pe o floare
SĂRUT DE TOAMNĂ de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359446_a_360775]
-
l-aș putea privi cu același nesaț o oră, o zi, o noapte. Ninge diluvian. Nu e cer, nu mai e pământ, nu mai sunt repere. Lumea e o păstaie uriașă, albă, din care țâșnesc coregrafic fulgi, basme limpezi și obraji de copilărie, dezghiocați din amintiri. D. spune că ar trebui să ieșim, să respirăm aerul rece al iernii și să vedem pădurea, munții, câmpul, nu din cuibul călduț al dormitorului, ci din miezul strălucitor al ninsorii. Citește mai mult De
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
l-aș putea privi cu același nesaț o oră, o zi, o noapte.Ninge diluvian. Nu e cer, nu mai e pământ, nu mai sunt repere. Lumea e o păstaie uriașă, albă, din care țâșnesc coregrafic fulgi, basme limpezi și obraji de copilărie, dezghiocați din amintiri. D. spune că ar trebui să ieșim, să respirăm aerul rece al iernii și să vedem pădurea, munții, câmpul, nu din cuibul călduț al dormitorului, ci din miezul strălucitor al ninsorii.... IV. SLALOM PRINTRE DECLARAȚII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
-i paznic, Mările, drogul,poem, visul Nirvanei, bem fără să bem, iubim sfârcul Ioanei. Se făcea că mările au secat, Umblam în gigantice cratere, Mă priveai cu alți ochi, Eu mă scufundam în nisipul marin, Un picior, un braț, un obraz, jumătate eram afară, tu străluceai nemiloasă, apoi apele s-au așezat. Părintele meu, ești de mult în pământ, Eu mă mai caut în scris și în gând, Eu te aud, noaptea, în vis, Iar prin uitare nu te-am ucis
NU SUNT POETUL ABISAL de BORIS MEHR în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359508_a_360837]
-
închipuirea și uimirea, spațiul și spiritul, simbolismul, modernismul și civilizația: cuvinte, pur și simplu, care își pierduseră, brusc, înclinările, înțelesurile, simbolurile și sensurile, devenind iluzorii. Licurișca mi-a zis că fantazez. S-a așezat lîngă mine, m-a sărutat pe obraz, s-a descălțat și a rîs, spunîndu-i lui Thomas: Să știi că mă îndrăgostesc de prietenul tău! Și Thomas mi-a făcut cu ochiul: N-am eu norocul să scap de crăcoasa asta. Da' să știi, fraiere, că nu e
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
și ricoșând din caldarâmul plin de sânge, nea Petrică s-a ridicat în picioare și, acuzând oboseala din cauza unei nopți albe și pline de griji, si-a scos batista și, vădit jenat, și-a șters lacrimile ce curgeau încet pe obraji în pofida voinței lui de a nu se manifesta. Bărbatul din el ceda tensiunii la care era supus tatăl copilului ce văzuse moartea cu ochii. A încercat să spună ceva, dar cuvintele s-au oprit într-un geamăt scurt ca un
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
mai mult. Era așa de micuță și catifelată încât se temea s-o strângă prea tare și păstra cu grijă căldura, mirosul și forma ei în palma sa bătătorită, poate prea aspră, bărbătească. Nu punea la socoteală câteva pupături pe obraz la despărțire, destul de reținute și nu vedea nici cum roșește Alina în acele momente. S-ar fi întrebat, poate, care era izvorul acestei reacții pe care biata fată nu știa cum s-o ascundă... Se întâlneau cam de două ori
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
o povestire la alta avem impresia că ne cufundăm în căutarea unei minuni de dincolo de vremuri. Prieteniile se leagă sub semnul muzicii, iernile devin fierbinți căci, ne spune autorul nu știam dacă lacrimile mele sau fulgii de zăpadă îmi aprindeau obrajii. Lumea se lărgește, Cerului i s-au uscat până și lacrimile iar nodurile destinului se risipesc unul după altul. Lectura cărții ne pare oi sărbătoare literară, într-o lume idilică, abstractă chiar, care se opune lumii mari cu personaje egoiste
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359528_a_360857]
-
al legendarului samurai, pecetea luptătorului dintotdeauna învingător. Ies de sub vraja puternicului războinic pentru a reveni la hipnotizanta floare de cireș. Ciudat este cum și femeile japoneze, pe care le privesc acum, par a fi flori de cireș: cu buzele roșii, obrajii albi, mătăsoși, pudrați cu multă migală și artă... În mulțimea pestriță, veselă, observ un fotograf și o pictoriță, care lucrează. Mă întreb dacă și ei văd ceea ce văd eu și regret că nu pot picta frumosul ce ne înconjoară. Poeme-fluvii
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360260_a_361589]
-
frunte vreau să m-odihnesc Pe buze-mi s-a lipit o geană O las pe-un râd și iar pornesc Cobor alunecând pe nas E-o joacă ca pe derdeluș Mai am puțin, doar un mic pas Și pe obraz, ajung acuș Deja-i târziu, să îi dau zor Of, barba ta piedici îmi pune Mi-e sete și vreau la izvor Aici pe-a buzelor genune Și aș mai sta dar nu se poate Pe piept cobor săruturi moi
FUGA ÎN SPIRALĂ (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360274_a_361603]
-
mea la poartă și m-a întrebat plângând: Ce ai pățit, draga mea? De ce nu ai venit la grădiniță? Sigur nu ești bolnăvioară?”. În acest timp, își frământa degețelele cu degetele ei și îmi mângâia obrăjorii. Lacrimile îmi curg pe obraz, fără să-mi dau seama. Năstrușnica idee mi-a făcut cea mai frumoasă surpriză. Am iubit-o din tot sufletul pe educatoarea mea. Îmi făcuse un costum popular cusut de mână, cu fustiță, ie și fote negre brodate cu fir
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
și Marin Preda, de cele mai multe ori identificându-se în gândire și simțire și transmise fidel, urmașului de azi, pentru a-i reda demnitatea ce i se cuvine. O carte savuroasă ca o lacrimă care refuză să se prelingă pe relieful obrazului. Cu o uimire perpetuă care stârnește, nu numai curiozitatea și interesul, dar o teribilă și fascinantă atracție către lumea în care i-a fost dat să se nască, să trăiască o parte din viață și la care s-a reîntors
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
nu atât de siliștenii lui, cât de nepotul, cel care și-a dedicat mulți ani acestor cercetări minuțioase pentru a scoate la lumină adevărata personalitate a lui Marin Preda. Aceste sentimente urcă precum o căldură spre grumaz și apoi în obraji, dar mai ales îi umezește privirile și-i gâtuie vocea, ori de câte ori vorbește sau își amintește de el. Chiar dacă nu e vizibil. Și e cea mai frumoasă mărturie a nepotului despre unchiul său. Fie spațiul idilic al secerișului, fie nostalgia pădurii
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
greu de când eu te-am pierdut Și, plâng pentrucă m-a durut... Te strig mereu, dar... ce folos... Nu prea mănânc, dorm os pe os. Și, cât de mult m-am chinuit, Dar... nimeni nu m-a auzit. Lacrimi pe-obrajii mei au curs, Suspinele mi le-am ascuns, Durerea din sufletul meu, Mi-o știe Bunul Dumnezeu. Când eu plângeam, El m-auzea Știa, când sufletul mă durea. Când viața mea era un chin, Știam că e de la DESTIN Și
EU, PRIN COPII M-AM ÎMPLINIT! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360339_a_361668]
-
la fente stânga, dreapta ori acuze dar cu mii și mii de scuze ce țin loc de argumente și pe care le aruncă pe momeli de circumstanță care nu mai au prestanță doar să nu vină la muncă! noi avem obraz subțire noi avem un drept la trai în euro sau parai să nu ne ieșim din fire că scotem în stradă gloata dăm cu pietre, dăm cu ouă și să vedeți una două cum întoarcem iarăși roata! Referință Bibliografică: Nimeni
NIMENI NU MAI ARE CHEF DE MUNCĂ! de ION UNTARU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360363_a_361692]