5,469 matches
-
Venescu, am văzut doi ungureni, cari asasinau pe servitori. La acestă vedere, am scos un strigăt de groază, strigăt care a atras atențiunea asasinilor asupra mea. Când am văzut că ucigașii se reped după mine, am fugit de-a lungul odăilor, până ce am găsit o fereastră deschisă și am sărit afară. Dar sărind rău, am căzut pe spate și după aceea nu mai știu ce s-a întâmplat. Întrebat dacă ar recunoaște pe ungureni când i-ar vedea. Venescu a răspuns
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
polițienesc a observat că Venescu, care era reținut la poliție ca informator, fiindcă era bănuit, avea mare grije de pălăria sa: de câte ori era trecut dintr-o cameră în alta, cea dintâi preocupare îi era să nu-i rămâie pălăria în odaia de unde pleca. Acel funcționar, prinzând bănuiala, luă pălăria și o perchiziționă: în căptușeala de piele descoperi un teanc de hârtie monetă austriacă. Strâns cu ușa, ștefan Venescu mărturisi împătrita crimă. De mai mult timp observase că servitorii, de fel din
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mama și un copil mic în pat, iar 3 copii mai mărișori pe scânduri. Nu a scăpat decât un băiat de 13 ani care dormea jos, în prăvălia de ceainărie. Motivul crimei a fost furtul, fiindcă totul era răscolit în odaie. Nu s-a putut preciza ce anume s-a furat. Un săculeț cu 20 000 lei l-am găsit în pat, sub pernă, unde criminalul, se vede, nu a căutat. Fiorosul asasin era unul Ivanov, servitorul care dormea pe o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mare primar pe care l-au avut Bucureștii până azi. (Id., ibid., foiletonul LVII, AD., nr. 11 972, 4 martie 1923, p. 2.) Pagina 175 A fost eliminat din versiunea finală „spectacolul“ oferit de „fioroasa crimă din Tabaci“: Sus în odăi era un spectacol înfiorător. În odaia servitorilor, rândașul și femeia lui, români din Transilvania, amândoi zăceau uciși și într-un lac de sânge. Într-una din camere altă dramă: bătrâna mamă a directorului era măcelărită, tot la fel și băiețelul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
avut Bucureștii până azi. (Id., ibid., foiletonul LVII, AD., nr. 11 972, 4 martie 1923, p. 2.) Pagina 175 A fost eliminat din versiunea finală „spectacolul“ oferit de „fioroasa crimă din Tabaci“: Sus în odăi era un spectacol înfiorător. În odaia servitorilor, rândașul și femeia lui, români din Transilvania, amândoi zăceau uciși și într-un lac de sânge. Într-una din camere altă dramă: bătrâna mamă a directorului era măcelărită, tot la fel și băiețelul mai mare al directorului. În viață
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mea. După masa de seară, jucam cărți, făceam o partidă de chemin-defer. Re gulat Luca ne câștiga pe toți. Dar cum vedea că norocul i s-a oprit și îndată ce-și făcuse porția, se scula, scotea pe streinii din odaie și ne încuia, spunându-ne: — Regulamentul închisoarei!... Peste ora 9 nu mai pot lăsa ușile deschise. Noi râdeam și înghițeam. Dealtfel eream serviți de minune. Aveam nu mai puțin de trei servitori. Un grec, osândit nu știu pentru ce, ne
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
nu știu pentru ce, ne făcea cafelele turcești. Ieșeau toate cu caimac și delicioase. Un negru, fost în serviciul doamnei Petre Grădișteanu, arestat pentru furt, ne servea la masă, ne văcsuia ghetele și ne peria hainele. Un alt deținut mătura odăile și făcea paturile. Când am ieșit, eream buimăciți! Efectele deprimante ale detențiunii au fost de mult constatate. Întemnițarea celulară dezorganizează sistemul nervos, topește energiile, sleiește puterea de rezistență a voinței. Chiar o întemnițare de scurtă vreme și în condițiuni de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Eu intram curajos în brutărie, cumpăram pâinea și porneam repede spre casă, fiindcă nu mâncasem de 24 de ceasuri. În urma mea Doicescu, uitându-se în dreapta și în stânga, ca nu cumva să se compromită, intra buzna după mine. Și intram în odaia care, bineînțeles, era cufundată în întunerec. De unde bani pentru gaz? Parcă revăd scena. O fâșie din lumina lunii albea, în parte, odaia. Eu rupeam în două pâinea care-mi ardea degetele și dedeam o jumătate lui Doicescu. Fiecare stând pe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
uitându-se în dreapta și în stânga, ca nu cumva să se compromită, intra buzna după mine. Și intram în odaia care, bineînțeles, era cufundată în întunerec. De unde bani pentru gaz? Parcă revăd scena. O fâșie din lumina lunii albea, în parte, odaia. Eu rupeam în două pâinea care-mi ardea degetele și dedeam o jumătate lui Doicescu. Fiecare stând pe marginea patului său, mâncam în tăcere și cu lăcomie pâinea care fumega și care la 23 de ani nu prea cădea greu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cu lăcomie pâinea care fumega și care la 23 de ani nu prea cădea greu la stomah... Apoi luam cana, mergeam pe sală unde se afla o putină cu apă de băut bătută cu piatră acră, și mă întorceam în odaie. Eu băusem la putină. Doicescu bea în odaie, gâfâind și bând încă o dată. Apoi, cu burțile pline de apă și de cocă, amândouă calde, ne culcam. A doua zi făceam același lucru. Campania de lucru a ținut 15 zile. Într-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
23 de ani nu prea cădea greu la stomah... Apoi luam cana, mergeam pe sală unde se afla o putină cu apă de băut bătută cu piatră acră, și mă întorceam în odaie. Eu băusem la putină. Doicescu bea în odaie, gâfâind și bând încă o dată. Apoi, cu burțile pline de apă și de cocă, amândouă calde, ne culcam. A doua zi făceam același lucru. Campania de lucru a ținut 15 zile. Într-o zi, un prieten de la R. Vâlcea, Costică
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
se prea prăpădeau cu firea după politică, iar Ion Iancovescu era un conservator fanatic care, pe vremea aceea, începea să fie maiorescian. Eram bun prieten cu acest quator și, de multe ori, petreceam în strada Brutari, casă primitoare cu 2 odăi și piano. îmi amintesc cum Grigore Golescu era un mare amator de femei, trecea drept taurul cuartetului și avea o păgânească pasiune pentru „ma belle Catrine“, o eteră tânără, frumoasă și... generoasă. De multe ori petrecerile țineau până la 2, 3
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
nebăut. Dar a doua zi dimineața, vedeau cu surprindere că vinul era evaporat până la ultima picătură. O anchetă minuțioasă a dovedit cum că cucoana gazdă era evaporizatoarea. În toate diminețile, după ce se crăpa de ziuă, cucoana gazdă intra binișor în odaia în care dormeau trei din cei patru locatari. Binișor, lua ghetele și hainele spre a le curăți, apoi se apropia de masă și golea sticlele încă cu rămășițe de vin. Faptul era dovedit. Atunci o idee diabolică trecu prin capul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
în fraza precedentă formulată, poate fi înfrîntă. Așa cum voi proceda eu cu Aurel în rîndurile ce urmează, după mai mult de zece ani de la ultima mea descindere în Sabasa dumitrașciană, unde perdurează acum casa memorială a poetului, camera lui personală, odaia unde voi fi mas în 1986, chiar în noaptea micuțului cutremur, fîntîna, ocultată însă de viloiul frațînesc în stil nouveau riche local, muntele ce se înalță din spatele gospodăriei, instanța maternă grijulie cu amintirile, vecinii, drumul ducător spre Culmile Stînișoarei, rîul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Consiliul de Coroană, patriarhul Miron Cristea s-a dus, la îndemnul Reginei Maria, la Castelul Foișor, ca „să mângâiem pe principesa Elena, soția prințului Carol”. „Când m-am suit la principesă pe scări, prințișorul Mihai era vesel, zbiera, alerga prin odaia sa, făcând un tărăboi. Sărmanul nu știa ce se petrece cu tatăl său și familia”. 3 ianuarie 1926. La Sinaia se desfășoară un consiliu intim. Participă: regele Ferdinand, I. I. C. Brătianu, G. Mârzescu, Al. Constantinescu, Miron Cristea, Regina Maria, Principesa
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
lui Mihăiță” a revenit Gicuța, fiica lui Puiu Dumitrescu, devenită dintr-o grăsună o domnișoară drăguță și instruită. De asemenea, a observat că „se desinează un flirt între Mihăiță și Irinel” (Malaxa). După-amiezele le petreceau, în general, la Mihai în odaie. Carol li se alătura. Serile, luau masa împreună, maturi și copii, după care vizionau un film. Au văzut filmele: Minuit Place Pigalle cu Raimu, Cei trei mușchetari moderni și un film cu Clark Gable și Norma Shearer. Ultimele două, după
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
doreau abdicarea regelui. Manifestările de stradă dirijate de legionari se intensifică de la primele ore ale zilei, își va aminti Regele Mihai. În București, manifestanții fac o mișcare de învăluire a Palatului Regal, ceea ce necesită intervenția Gărzii. Mihai se afla în odaia lui, de la parterul Palatului, în Casa Nouă. Când manifestația era în toi și în stradă se trăgeau focuri de mauser, se aude un foc de revolver și din odaia lui Mihai. Carol, aflat la etaj, telefonează și-l întreabă pe
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
a Palatului Regal, ceea ce necesită intervenția Gărzii. Mihai se afla în odaia lui, de la parterul Palatului, în Casa Nouă. Când manifestația era în toi și în stradă se trăgeau focuri de mauser, se aude un foc de revolver și din odaia lui Mihai. Carol, aflat la etaj, telefonează și-l întreabă pe Mihai, ce s-a întâmplat. Acesta răspunde: „Nimic.” Duduia coboară să vadă despre ce este vorba și constată, scrie Carol, că „băiatul își încărca pistolul ca să mă apere dacă
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
lumânarea aprinsă. Repede s-a adresat femeilor: A încetat din viață bătrânul Miron, sărmanul? Ele n-au știut ce să răspundă ci doar au dat din cap. Omul, de bună credință, a luat lumânarea de pe prispă și-a intrat în odaie. N-a găsit însă mortul. S-a zăpăcit și a ieșit în ogradă, Moș Miron tocmai scotea apă din fântână. Bărbatul s a speriat și-a exclamat mai mult pentru sine: Mortul e viu! Puntea de la Mitoc Se întâmpla adesea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
uitat cu atenție și a zărit pe covorul din cameră trei bucățele de ac. Eu am șters-o numaidecât afară. M-a chemat însă repede: Vino, că vreau doar să te întreb ceva! N am reușit să intru bine în odaie că mama m-a înșfăcat de cozi și-a prins a mă învârti. Unde i acul de mașină? Cu ce îți voi coase rochița de duminică? Am început să plâng cu sughițuri și-am fugit în livadă. Acolo am stat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și ne-a rugat să-i vizităm în vremuri mai bune. Acasă am găsit pustietate: buruienele crescuseră cât gardul, poarta de la ogradă furată, geamuri sparte, o poartă de la șură căzută în iarbă. Am trecut plângând pragul și-am intrat în odăi. Și mobila era furată. Tata ne încuraja spunându ne mereu, că e bine cât suntem în viață și sănătoși. Lucrurile se vor îndrepta și se vor mai face... Deodată cineva a împins ușa de la intrare și-a sărit pe noi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
alergând prin livadă, m-a chemat la ea. Tocmai scotea într-o covățică de lemn niște chiroști. M-am minunat ce mari erau. Arătau ca niște broaște țestoase. Într o fandelă se prăjea niște ceapă cu oloi și-n toată odaia se răspândi un miros, ce te lua de nas. Aurel m-a tras lângă covățică și mi-a zis: Hai, ia și mănâncă! Noi bine luăm de la tine toată ziua, câte toate! Nu face mofturi, că mă supăr! În gândul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
printre băutorii de ceai: „poți să stai o zi fără orez, dar nu și fără un ceai”. Așezate pe tatami, ascultăm susurul apei înăbușite de ceainic, susur ce se contopește armonios cu foșnetul întrupat al crestelor muntelui ce străjuiesc ținutul. Odaia obișnuită devine sanctuar prin liniștea odihnitoare, dându-ne senzația unui început de lume, în care norii spumoși și simfonia pinilor fremătători ne aduc în suflet lumina, mângâierea și echilibrul interior. O stare de bine îmi învăluie întreaga ființă. Am pătruns
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
aceste trăsături de caracter ale fetiței, doam na ministerialului ar fi trebuit să și bănuiască bărbatul de necredință. Adelheid era la fel de Îndărătnică și de Îndrăz neață ca el. Așa că, Într-una din seri, când În sfârșit Își prinse bărbatul În odaia lor de culcare, Rishawa Își puse mâinile În șold, ca oricare dintre bucătăresele ei, și-i comunică soțului pe jumătate adormit că pleacă la Ottmarsheim, la fratele ei, dincolo de Rin. Nu mai am părinți să-mi caut adăpost lângă ei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
trei părți de aripa castelului unde se aflau Încăperile personale ale ducelui și ale familiei sale. În această aripă, cu un cat mai sus, se afla și Încăperea destinată tinerei prințese, care-și cerceta curioasă noua locu ință. Era o odaie Încăpătoare, căptușită cu lemnărie sculp tată cu meșteșug. Un pat cu baldachin, Înălțat pe un pie destal, trona În mijlocul Încăperii, Într-o nișă uriașă. Perdelele erau de brocart, În ape verzi și aurii, o minunată stofă adusă toc mai din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]