5,231 matches
-
Rosetti-Roznovanu, a ajuns, pentru un anumit timp, în depozitele Arhivei din Iași. A fost succesorul lui Ioan Tanoviceanu (profesor de drept în Iași, specializat pe genealogia familiei Prâjescu din satul Stolniceni). Devine membru corespondent al Academiei Române din 1919 și membru onorific al „Comisiei Monumentelor Istorice” (la recomandarea lui Nicolae Iorga). În 1921, împreună cu istoricul Gheorghe Ghibănescu au înființat „Societatea de Istorie și Arheologie” din Iași. Zotta a desfășurat o bogată activitate publicistică bazată în primul rând pe tezaurul documentar al țării
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
și de Spectroscopie Moleculară ale Academiei Române, a fost Director al Bibliotecii Academiei Române (1980-1994) și editor al celei mai importante reviste de chimie din România, "Revue Roumaine de Chimie" (1964-1990). Este membru al Academiei Oamenilor de Știință din România și director onorific al Institutului de Chimie Fizică “I.G. Murgulescu” al Academiei Române. În anul 2002, Universitatea de Vest din Timișoara i-a conferit titlul de Doctor honoris causa. Prin Decretul 522 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea
Victor Sahini () [Corola-website/Science/307124_a_308453]
-
de Biologie-Geografie al Universității din Cluj Napoca și director al Institutului de Zoologie și Anatomie Comparată din Cluj. La Universitatea din Cluj Napoca a predat studenților cursuri de zoologia nevertebratelor și vertebratelor, anatomie comparată, embriologie, histologie, zoogeografie. În 1947-1952 a fost director onorific al Institutului de Speologie din Cluj Napoca. Din 1973 este profesor consultant. Membru corespondent al Academiei Române (din 1 noiembrie 1948). A studiat izopodele terestre din România și a descoperit glandele tegumentare la aceste nevertebrate și spiralația traheolelor de la insecte. A studiat
Vasile Gh. Radu () [Corola-website/Science/307149_a_308478]
-
revista bianuală a „Institutului Balcanic de Studii de la Salonic, unde publicase mai multe lucrări. Post mortem, la 3 iulie 1990 a fost repus în drepturi ca „Membru de Onoare” al Academiei Române, i-a fost atribuit, la 19 aprilie 2010 titlul onorific „Magna cum Laudae”, de către Senatul „Universității Libere Internaționale din Moldova", președintele Republicii Moldova i-a conferit „Ordinul de Onoare", la 20 aprilie 2010, iar o stradă și patru stradele din orașul Chișinău îi poartă numele. Nichita Smochină a publicat și sub
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
Societății Europene de Farmacie Clinică (1990); președintele edițiilor a IX-a, a X-a, a XI-a a Congresului Național de Farmacie, al Comisiei Superioare de Diplome și al Comisiei Superioare de Validare a Ministerului Educației (1981-1998). Premii și distincții onorifice: Premiul Academiei Române (1981); titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Medicină și Farmacie din Iași (1994) și din Cluj-Napoca (1997); "Omul anului 2002" (Institutul American pentru Biografii), Ordinul Național "Steaua României" în grad de Cavaler (2002).
Dumitru Dobrescu () [Corola-website/Science/307184_a_308513]
-
Cercetări Economice al Academiei Române (1959-1964). A participat în calitate de conducător sau ca membru în delegații la colocvii, conferințe sau seminarii internaționale: Geneva (1963), Varna (1970), București (1971, 1972). A fost mulți ani membru activ și, în ultimii ani ai vieții, membru onorific în conducerea Centrului European de Coordonare a Cercetării și Documentării în Știintele Sociale, cu sediul la Viena. A publicat un număr de peste 200 lucrări științifice și didactice. A desfășurat o bogată activitate administrativă în instituții ale statului Român: Membru al
Roman Moldovan () [Corola-website/Science/307195_a_308524]
-
Academia del Lavoro, Italia 1981 - Premiul internațional „Trionfo '81”, Italia 1981 - „Omagiul lui Piccasso”, premiul jubiliar oferit cu prilejul bicentenarului Caravaggio, Italia 1983 - Premiul „Omagiul lui Raphael” al Academiei Române din Roma 1985 - Premiul Trienalei Internaționale de Pictură, Sofia; ales membru onorific al Uniunii Artiștilor Plastici, Bulgaria 1996 - Premiul de pictură al Expoziției Municipale București 1999 - Membru al Academiei Române 2001 - Nominalizat pentru „Premiul de Excelență în Cultura Românească” 2001 - Decorat cu „Steaua României în grad de ofițer” Ion Gheorghiu a murit la
Ion Alin Gheorghiu () [Corola-website/Science/307222_a_308551]
-
la care se adaugă și obținerea titlului de doctor-docent în anul 1971. Din anul 2000 este profesor consultant în cadrul Catedrei de Limbi și Literaturi Slave a Facultății de Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea din București, iar din 2009 - profesor onorific. La 12 noiembrie 1993 este ales membru corespondent al Academiei Române, iar recunoașterea profesională supremă vine în 20 decembrie 2004, când capătă calitatea de membru titular al Academiei Române. De-a lungul celor 50 de ani de prodigioasă activitate didactică, M. a
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
Culturale Moldovenești. În toată această perioadă a îndeplinit funcția de locțiitor al comisarului Basarabiei, C. A. Mimi. A fost cel dintâi locuitor din Chișinău care a arborat drapelul României la reședința sa. La 7 iunie 1919 a fost ales membru onorific al Academiei Române. În cadrul României Mari desfășoară o vastă activitate, el devenind: președinte al Comisiei Monumentelor Istorice Basarabene (1919), al Ligii Culturale, secția Chișinău (1920), membru al comitetului de conducere al Societății Române de Numismatică (1921), al comitetului Societății Regale Române
Paul Gore () [Corola-website/Science/307227_a_308556]
-
ca cercetător la Institutul de Istoria Artei (1960-1963). Din 1963 este profesor universitar la Conservatorul din București, unde predă analiză muzicală și compoziție; își încetează activitatea în 1987 și revine șase ani mai târziu. În 2001, primește titlul de prorector onorific al acestei instituții. De-a lungul întregii sale cariere, păstrează viu interesul pentru educația muzicală. O altă preocupare a sa a fost relația dintre muzician și public. În anii 1970 contribuie la popularizarea muzicii noi prin expuneri (însoțite de audieri
Ștefan Niculescu () [Corola-website/Science/307246_a_308575]
-
obținut, în 1926, titlul de „doctor în zootehnie“ la „"Hochschule für Bodenkultur"“ de la Viena. La întoarcerea de la studii a primit un post în Uniunea Camerelor Agricole ca „specialist zootehnic“, iar în anul următor (1928), C. Băicoianu a fost acceptat conferențiar onorific de avicultură, la Academia de Agricultură din București. El este cel care a fondat atât acest curs cât și cercetările în această ramură a zootehniei. În perioada următoare a fost numit membru de onoare al Academiei de științe agricole al
Constantin Băicoianu (inginer) () [Corola-website/Science/308531_a_309860]
-
și de Dramaturgie Contemporană (Chișinău, 1998), Premiul Național al Republicii Moldova (1998) și Premiul "Antena de Aur" al TV Moldova (1999). Ca o recunoaștere a meritelor sale în dezvoltarea culturii muzicale din Republica Moldova, lui Ghenadie Ciobanu i s-a conferit titlul onorific de "Maestru în artă" al Republicii Moldova (1999). În anul 2000 a fost decorat cu Medalia "Mihai Eminescu" și Ordinul Național "Steaua României" în grad de Comandor.
Ghenadie Ciobanu () [Corola-website/Science/308603_a_309932]
-
alegerile din data de 5 martie 2008 a fost preferat Teofan Savu, până atunci arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei. În ședința Sfântului Sinod al BOR din iunie 2009 episcopului Ioan Selejan i-a fost acordat titlul de arhiepiscop onorific. În 16 decembrie 2014 a fost ales arhiepiscop al Timișoarei și mitropolit al Banatului. Interviuri
Ioan Selejan () [Corola-website/Science/308639_a_309968]
-
războiului civil din Catalonia (1640). Hitoronisit preot în 1661, la puțin timp a fost numit capelan la Reyes Nuevos de Toledo. Pe atunci era deja dramaturgul cel mai apreciat la Curte, iar în 1663 regele l-a desemnat capelanul său onorific, ceea ce îl obligă pe Calderón să-și mute reședința la Madrid, unde va muri în 1681, fiind considerat unul din cei mai mari dramaturgi ai epocii sale. Creațiile dramatice ale lui Calderón de la Barca reprezintă culminarea modelului teatral baroc creat
Pedro Calderón de la Barca () [Corola-website/Science/307982_a_309311]
-
părere că roboții cu adevărat inteligenți nu sunt de dorit și nici nu pot fi construiți. Lem a decedat în Cracovia pe 27 martie 2006, la vârsta de 84 de ani, din cauza problemelor cardiace. Lem a primit distincția de membru onorific al Science Fiction Writers of America în 1973, în ciuda faptului că nu era eligibil. Această distincție este dată celor care nu îndeplinesc criteriile de membru obișnuit, dar ar fi bineveniți ca membri. Însă Lem nu a avut niciodată o părere
Stanisław Lem () [Corola-website/Science/308060_a_309389]
-
lui Harlan Ellison — descriindu-l ca prost conceput, scris slab și interesat mai mult de bani decât de idei sau noi forme literare. După publicarea sa în Statele Unite, când a devenit eligibil pentru distincția de membru obișnuit, distincția de membru onorific a fost anulată. Unii dintre membrii SFWA se pare că au avut în plan ca acest lucru să fie un fel de mustrare și Lem a luat-o ca atare, deși poziția oficială a organizației a fost că distincția onorifică
Stanisław Lem () [Corola-website/Science/308060_a_309389]
-
onorific a fost anulată. Unii dintre membrii SFWA se pare că au avut în plan ca acest lucru să fie un fel de mustrare și Lem a luat-o ca atare, deși poziția oficială a organizației a fost că distincția onorifică este doar pentru cei care nu sunt eligibili pentru a deveni membri obișnuiți. Lem a refuzat să păstreze distincția de membru obișnuit. Lem a lăudat doar un scriitor SF american, pe Philip K. Dick — vezi antologia "Fantastyka i futurologia". Dick
Stanisław Lem () [Corola-website/Science/308060_a_309389]
-
Banks "The Bridge". Lloyd a vorbit despre colaborarea sa cu Banks într-un articol din "Guardian" apărut înaintea reprezentației spectacolului "The Curse of Iain Banks": Poziția politică a lui Banks a fost descrisă ca fiind „de centru-stânga”, scriitorul fiind asociat onorific al Societății Seculare Național și susținător al Societății Umaniste din Scoția. Ca semnatar al Declarației de la Calton Hill, a sprijinit deschis independența Scoției. În noiembrie 2012, Banks a sprijinit grupul de campanie format după Conferința Radicală de Independență ținută în
Iain Banks () [Corola-website/Science/308146_a_309475]
-
Un marinar englez pe nume William Adams, călătorind pe un vas olandez, a eșuat pe coastele Japoniei în 1600. El a reușit să-l impresioneze pe șogunul Tokugawa Ieyasu, învățându-l arta navigației, astronomie și matematică și a devenit samurai onorific, primind o moșie considerabilă. Când englezii din Compania Indiilor de Est au ajuns aici in în 1616 ei au cerut ajutorul lui Adams ca favorit al șogunului ca să construiască prima fabrică dar și un soi de agenție de comerț. În
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
Universității de Stat din Moldova. 1976 - I se conferă titlul - Om Emerit al Științei. 1984 - Membru titular al ASM, academician. 1992, 23 aprilie - Este numit în funcție de Președinte al Comisiei Superioare de Atestare a Republicii Moldova. 1994 - I s-a conferit titlul onorific de Doctor Honoris Causa al Universității de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu” și al Universității Libere Internaționale 1996 - a fost ales Membru titular (academician) al Academiei Internaționale de Științe despre Natură și Societate. 1996 - i s-a conferit titlul onorific
Boris Melnic () [Corola-website/Science/307528_a_308857]
-
onorific de Doctor Honoris Causa al Universității de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu” și al Universității Libere Internaționale 1996 - a fost ales Membru titular (academician) al Academiei Internaționale de Științe despre Natură și Societate. 1996 - i s-a conferit titlul onorific de Doctor Honoris Causa al de către Academia de Studii Economice. 1996 - A fost decorat cu trei ordine și două medalii, inclusiv cu distincția supremă a Republicii Moldova „Ordinul Republicii”. 1999 - a fost ales membru titular (academician) al Academiei Internaționale de Științe
Boris Melnic () [Corola-website/Science/307528_a_308857]
-
(în limba rusă: "Герой Советского Союза ") a fost cel mai înalt titlu onorific și cea mai înaltă distincție a Uniunii Sovietice. Ordinul include Ordinul Lenin și Medalia Steaua de Aur cu certificat de eroism din partea Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice. Unei persoane i se puteau atribui mai multe Ordine de Eroul al
Erou al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/307571_a_308900]
-
Facultății de Artă și Arhitectură de la Universitatea din Michigan, absolvită de Wallenberg în 1935. Din 2005, a lansat o campanie pentru a declara ziua de 5 octombrie Ziua Raoul Wallenberg în Statele Unite, ca zi în care Wallenberg a primit cetățenia onorifică americană. Până în 2010, Ziua Raoul Wallenberg era comemorată în statele Colorado, Connecticut, Illinois, Iowa, Maine, Maryland, Michigan, Nebraska, Nevada, New Jersey, New Mexico, Virginia de Vest și Wyoming. La 26 iulie 2012, Wallenberg a primit post-mortem „ca recunoaștere a realizărilor
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
în sala de festivități a ministerului, cu o tot mai vie deschidere spre publicul larg. A devenit directorul ansamblului „Ciocârlia”, cu care a întreprins multe turnee în țară și peste hotare. În 1991 i-a fost conferit gradul de locotenent-colonel onorific, ca recunoaștere a meritelor sale artistice. În anii 1994-1997, s-a implicat, în calitate de colonel, tot mai mult în viața artistică a celor ce-și desfășoară activitatea în armata și poliția română, precum și în armată în calitate de colaborator cu alte atribuții. În
Gheorghe Turda () [Corola-website/Science/307617_a_308946]
-
la comanda Școlii de blindate a Armatei Roșii, fiind înaintat la gradul de genral locotenent. Încă în timpul desfășurării raidului, Corpului al 24-lea de tancuri a fost redenumit Corpul al 2-lea de tancuri de Gardă și a primit titlul onorific de „Taținskaia”. Acest corp de tancuri avea să joace un rol de primă mărime în timpul bătăliei de la Prohorovka, dar și în alte operațiuni importante din timpul războiului. Căpitanul Naciaev, comandantul ultimului tanc la Corpului a fost decorat postum cu titulul
Raidul de la Taținskaia () [Corola-website/Science/307702_a_309031]