7,232 matches
-
o dovadă. Aruncă roza în foc și-i ceru lui Paracelsus să o reînvie. Maestrul refuză, spunînd că are nevoie de credință, nu de credulitate și că nu e posibil să trimiți ceva în neant. I-a mai explicat ca Paradisul este aici și acum, iar prăbușirea constă tocmai în a ignora acest lucru. Îi mai spuse că roza este eternă, chiar aruncată în foc, dar discipolul o ținea otova : o voia reînviată. Maestrul refuză, explicîndu-i că miracolul nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nici o acoperire și al creditelor ? Cineva spunea că după dispariția albinelor, mai supraviețuim doar o generație. Picătura de apă se reîntorce în ocean, înlăuntrul tainei sale. Căci taina omului e cea mai mare taină pentru el însuși. 2.12. PASĂREA Paradisul, dragă Jonathan, nu este un loc sau un timp, pentru că locul și timpul nu au înțeles... A fi desăvîrșit iată paradisul. (Richard Bach, Pescărușul Jonathan Livingstone) Nici nu știam dacă zborul era pasăre sau pasărea era zborul. Săgeta cerul precum
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în ocean, înlăuntrul tainei sale. Căci taina omului e cea mai mare taină pentru el însuși. 2.12. PASĂREA Paradisul, dragă Jonathan, nu este un loc sau un timp, pentru că locul și timpul nu au înțeles... A fi desăvîrșit iată paradisul. (Richard Bach, Pescărușul Jonathan Livingstone) Nici nu știam dacă zborul era pasăre sau pasărea era zborul. Săgeta cerul precum sufletul meu. O pasăre înțelege mai bine vacuitatea și se folosește de ea. Căci numai ce e gol poate fi plin
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
găsim și toate se vor adăuga nouă. De-o vom găsi în noi, o vom vedea și înafară. Dar este ierarhia capitalistă, de sorginte protestantă, adevărata "Împărăție" ?, iar celelalte simple "culturi ale păcatului" ? Nu cred. Cred că tragem garduri în Paradis. Să nu uităm că această criză a venit din America tuturor exceselor. A exporta criză, inflație, războaie, nu mi se pare foarte virtuos. Nici democrația nu mai e autentică de zeci de ani, adevărata putere fiind exercitată de niște cercuri
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
din Germania cu noile culte protestante din America. Lăudați pe Domnul întru toate numele Lui !, căci el sălășluiește și în sufletul cel mai sărac. Se spune că Adam cunoștea toate numele divine, deci e posibil, fără să tragem garduri în Paradis. Lăsați mîndria, cîtă vreme sunt oameni care suferă ! "Fiți sfinți, precum Tatăl vostru sfînt este !", ne îndeamnă Iisus, iar Ibn Arabi spunea că "Dumnezeu îi pregătește pe cei mai supuși și mai credincioși slujitori ai Săi, reprezentanții Lui cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
practicau iudaismul cu minuțiozitate. Nu se deosebeau prea mult de călugării și călugărițele creștine, care prețuiau mult ocazia de a se sacrifica, nici de cruciații care considerau că moartea pe câmpul de luptă împotriva necredincioșilor le garanta intrarea imediată în paradis. Anonimul din Mainz arată că martiriul era și idealul cruciaților, care așteptau răsplăți spirituale pentru faptele lor. El stătea în centrul chemării la care răspundeau aceștia, le asigura o răsplată în Ierusalimul ceresc. Idealul care-i împinge pe evrei spre
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ca supraviețuitori, ușurează durerea și îndoielile încercând să răspundă la întrebările grave puse de prima Cruciadă. Și ofereau astfel elementele pe care putea fi reconstruită o viață evreiască sfărâmată 13. În paralel, în contrast cu existența chinuită a evreilor medievali, șederea în paradis oferă mult mai multe plăceri și liniște, iar martirii care ajung acolo se bucură și de o veșnică odihnă sabatică, și de odihna divină. Cronicile sunt pline de asemenea imagini înfrumusețate ale lumii teocentrice de dincolo, mai atractive pentru cei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
este calea care duce spre Dumnezeu pentru cel mai mare câștig personal al martirului, răsplătit pentru altruismul său absolut. Noua realitate care prevalează în Occidentul latin, precum și venerarea martiriului și a preafericitei lui răsplăți se conjugă pentru a da consistență Paradisului atât la evreii așkenazi, cât și la creștini. Așteptările mesianice erau în aerul epocii, iar evreii împărtășeau, probabil, exaltarea din jur. Ele se agravează la aceștia din urmă după Cruciade, prin calcule care anunță sfârșitul timpurilor în 110214. Noțiunea de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Cruciade, prin calcule care anunță sfârșitul timpurilor în 110214. Noțiunea de martiriu apărută la sfârșitul secolului XX în grupurile de palestinieni musulmani extremiști ca Hamas ori Hezbollah sau în nebuloase ca Al-Qaida, noțiune strâns asociată ideii unei răsplăți într-un paradis mitizat, aduce aminte de cea care prevala în Evul Mediu în lumea occidentală. În cazul palestinienilor, fericirea care recompensează sacrificiul se dovedește un paliativ la disperarea provocată de situația concretă. Dar dacă mecanismul martiriu/răsplată operează în situații istorice particulare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
un pământ pe care acești exilați îl considerau al lor, conform unui mit care plasa prezența lor în Spania după distrugerea Primului Templu, în 568 î.Hr. Menținându-și obiceiurile și tradițiile pe noul teritoriu de refugiu, ei încearcă să recreeze "paradisul pierdut" și conferă o valoare tribulațiilor. Dacă făcuseră sacrificii ca să rămână evrei, aveau totodată datoria sacră de a transmite mai departe hispanitatea inseparabilă de iudaitatea lor. Problema transmiterii apare în toată intensitatea ei atunci când examinăm existența acestor expulzați de-a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
onoare care trebuie să treacă prin recunoașterea uitărilor ei și greșelilor ei, și să-și rectifice ținta. Cum? Schimbându-și perspectiva asupra noastră. Îndreptând spre noi o privire pozitivă și blândă. Asta-i tot. Veți vedea, Franța va fi un paradis"18. Dar această perspectivă pozitivă mai are nevoie și de mijloacele necesare pentru a se realiza. Nu am ajuns încă acolo, în orice caz, asta-i clar. Accentuarea războiului între memorii, înmulțirea elanurilor de generozitate strict compasională, prin zile de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
flirtului, Fabienne Casta-Rosaz În căutarea maestrului, George Bălan Între Orient și Occident, Luce Irigaray Jurnal de călătorie al unui filosof (vol. 1, 2), Hermann Keyserling Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare, Corin Braga Memoria colectivă, Maurice Halbwachs Omul dezrădăcinat, Tzvetan Todorov Paradisuri artificiale, Charles Baudelaire Partea blestemată, Georges Bataille Prin țările unei utopii apuse. Pledoarie pentru Europa Centrală, Rose-Marie Lagrave Revelațiile morții, Lev Șestov Scrisoare despre Insule, Costache Olăreanu Semnele Timpului, Thomas Carlyle Sentimentul românesc al urii de sine, (ed. I, II
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în ciuda faptului că este o țară mică, Vandana de Sud a fost și este cel mai mare producător mondial de boia iute, Președintele Logophat a reușit să atragă și alte priorități, cum ar fi, nu în ultimul rând, crearea unui paradis fiscal prin Banca FAL United de la Bramburg, al doilea oraș al țării. (Bramburg s-a născut tocmai în jurul celebrei instituții bancare și a crescut în doar doi ani la 167.000 locuitori, dintre care nu mai puțin de 80.000
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
de boia dulce pe cap de locuitor etc.), înfățișează cu fotografii artistice imagini din principalele orașe, pomenește marile personalități: campionii de Rubik și de Rubik-Verdes, președinții Academiei și ai Liceului de Înaltă Performanță din Brandul Mic, arhitectul vandan Lajos von Paradis 51, cel care a construit Palatul Rakavanda Nouă sediul Președinției în Republica Umanistă Vandana, (din păcate, se precizează pentru știința onoraților turiști, în Republica Democratică Vandana nu există un edificiu de asemenea nivel, așa că nu trebuie să-l caute de
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
ce urmează după 2030 să fie unul chinez. Dar nu cred într-un conflict global cu acest scop. Pentru chinezi, nu există un început al lumii, un Demiurg. Au fost scutiți de angoase cum sunt "păcatul originar", sau " alungarea din Paradis". Ordinea se creează și se menține de la sine. Există un centru, dar matricea vieții este vidul, vidul plin, plin de potențialități, rădăcină a vieții. Omul este, cum îl arată și ideograma, un intermediar dorit virtuos între Cer și pămînt, un
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
caracatițe globaliste. Ei sunt partea vizibilă a icebergului, sunt cei expuși, dar adevărații deținători ai puterii sunt în spate, la umbră. Washingtonul reprezintă brațul lor armat, iar City-ul londonez un instrument de presiune financiară, ca și Luxemburgul, băncile elvețiene și paradisurile fiscale. În tot acest peisaj, în care, pe lîngă bănci, mai avem multinaționale, instituții speciale, multe guverne și alți actori, Vaticanul, sediul celei mai mari puteri religioase, este și el un termen important al ecuației, un pol de putere deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cine mai interesează adevărul? "Ce este Adevărul?", vorba lui Pilat, altă fantomă. Nu mai bine rămînem la suprafață, unde avem o iluzie atît de frumoasă? Ea a început să fie îmbogățită de aparate, astfel încît vom avea aici un adevărat paradis. Căci unde altundeva ar putea fi Paradisul, dacă nu aici și acum? Măcar, așa, un erzaț mecanicist. Unul relativ. Relativ la Absolut. Există și un darwinism tehnologic. O evoluție, care va să zică și o selecție atît de naturală încît devine artificială. Noile generații
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
vorba lui Pilat, altă fantomă. Nu mai bine rămînem la suprafață, unde avem o iluzie atît de frumoasă? Ea a început să fie îmbogățită de aparate, astfel încît vom avea aici un adevărat paradis. Căci unde altundeva ar putea fi Paradisul, dacă nu aici și acum? Măcar, așa, un erzaț mecanicist. Unul relativ. Relativ la Absolut. Există și un darwinism tehnologic. O evoluție, care va să zică și o selecție atît de naturală încît devine artificială. Noile generații tehnologice se vor reproduce și selecta fără
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cine a fost incorect trebuie să plătească, economia trebuie curățată de bolnavi. Avem apoi nevoie de o nouă filosofie corporatistă, din care să lipsească fraudele și managerii corupți. Avem nevoie de reglementări clare privind circulația capitalului la nivel global, iar paradisurile fiscale trebuie să dispară. Avem nevoie de transparență și de reglementări specifice privind bursa și fondurile de investiții. Patriarhul Daniel spunea că criza a fost declanșată de lipsa de încredere dintre oameni. Dar lipsa de încredere de unde vine, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
e că ele nu sunt lucrative, sau, dacă sunt lucrative, nu sunt ascultate, sau, dacă sunt ascultate de cei în drept, nu se iau și mă-surile cuvenite, pentru că primează interesele egoiste și de grup, și nu cele generale. Nici măcar paradisurile fiscale nu vor să le desființeze. Marea problemă e că liderii lumii, deși vorbesc atîta despre globalizare, nu au dobîndit încă o conștiință planetară, o conștiință a apartenenței tuturor, bogați și săraci deopotrivă, la marea familie umană. La probleme globale
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
nașterea și răs-pîndirea unui nou sistem de valori și credințe, a cărui funcție religioasă rămîne ascunsă; este ceea ce unii numesc "religia economiei de piață". Aceasta ar avea la bază zece legi, după cum urmează: 1. Maximizarea profitului economic. Bogăția materială reprezintă Paradisul pe pă-mînt; 2. Economia de piață este întruchiparea adevăratei ordini mondiale, adevărul obiectiv, Cuvîntul lui Dumnezeu, un nou monoteism; 3. Viața omenească este înțeleasă ca timp de lucru, omul e o capacitate productivă. Ești evaluat după cît muncești, după cît
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și Banca Mondială vor suferi serioase restructurări, dacă nu cumva vor fi și ele înlocuite. Se așteaptă reglementări severe privind băncile și piețele de capital, în primul rînd bursele, reglementări menite să pună frîne puternice în calea speculației financiare, a paradisurilor fiscale și a liberei circulații a capitalurilor. Uniunea Europeană se pare că are un astfel de proiect cu care încearcă să convingă Statele Unite. Dar cel care trebuie convins nu mai este de-acum "legendarul" George W. Bush, ci noul președinte, care
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
disponibile, diferența se păstrează, India receptînd 6,6 miliarde de dolari, iar China 72,4. India atrage însă 40% din investițiile în tehnologia informației efectuate în țările emergente, în timp ce China doar 11%. Principalul in-vestitor sunt S.U.A., urmate de Insulele Maurice (paradis fiscal), Marea Britanie, Japonia și Coreea de Sud. Ritmul schimbărilor s-a accelerat în ulti-mii ani, exporturile au crescut cu o medie de 9% pe an, în timp ce importurile doar cu 7%. India exportă în special software, textile și produse farmaceutice, grație expertizei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
crescut cu 167%. Specialiștii susțin că aproximativ 40% din economia "noii Rusii" este controlată de mafii, care produc 30-40% din P.I.B.ul țării. Unele firme rusești au devenit transnaționale, extinzîndu-se prin achiziția de active în străinătate. Marile capitaluri fug spre paradisurile fiscale și se reîntorc în parte sub formă de "investiții străine". Rusia are o foame teribilă de astfel de investiții, de aceea a ajuns să-i amnistieze pe evazioniști. Rusia este astăzi mult mai inegalitară decît în era sovietică, creierele
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
din zona Sahelului. Anual, populația totală se reduce cu 600.000 oameni. Edificator, nu? Pentru majoritatea oamenilor, asigurarea hranei este extrem de pro-blematică, doar e dificil să te hrănești cu deșeuri nucleare... În același timp, capitalurile ruse au adus așa-numitele paradisuri fiscale (offshore) la o strălucire nemaipomenită. Marea problemă rusă este evaziunea fiscală, sau incapacitatea statului de a-și colecta veniturile. Doar micii contribuabili își plătesc impozitele, și aceștia tot mai puțin. În aceste condiții, este limpede că datoria nu va
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]