10,156 matches
-
uit? Numai la prostii te gândești. Cand o sa vii cu picioarele pe pământ? Ai trecut de patru’s’cinci! - Stau destul cu picioarele pe pământ: cinci zile pe săptămână, de la opt la șase! Am început să mă satur. - De ce nu pictezi? - Pentru că nu pot. Nu pictezi așa cum ai bate un cui. Îți trebuie inspirație, nu numai nevoie. Liniște. - Nu ai liniște? Tac - ca și pisica. Așa-i, Pufulina? Noi nu facem gălăgie. - Nu e vorba de gălăgie. Nu mă pot concentra
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
gândești. Cand o sa vii cu picioarele pe pământ? Ai trecut de patru’s’cinci! - Stau destul cu picioarele pe pământ: cinci zile pe săptămână, de la opt la șase! Am început să mă satur. - De ce nu pictezi? - Pentru că nu pot. Nu pictezi așa cum ai bate un cui. Îți trebuie inspirație, nu numai nevoie. Liniște. - Nu ai liniște? Tac - ca și pisica. Așa-i, Pufulina? Noi nu facem gălăgie. - Nu e vorba de gălăgie. Nu mă pot concentra. Nu am liniștea spirituală. Aș
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
inspirație, nu numai nevoie. Liniște. - Nu ai liniște? Tac - ca și pisica. Așa-i, Pufulina? Noi nu facem gălăgie. - Nu e vorba de gălăgie. Nu mă pot concentra. Nu am liniștea spirituală. Aș face ceva și nu știu ce. Nu pot să pictez acuma, de astă sunt sigur. - Proiectele alea ale tale sunt tâmpenii. Nu le poți aplică în țară, nici aici... - Poate că nu - dar trebuie să aflu asta, să fiu sigur. Îmi trebuie un crez, chiar dacă-i aiurea. Ceva ca să mă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
maya>: cînd a fost ziua ta? <victor50>: în august. Nu-mi spune la mulți ani <maya>: ești, deci, fecioara <victor50>: eh, ce să fac și eu?... <maya>: bărbați mindri, frumoși, artiști... <victor50>: da, văd că sunt meseriaș la vorbă, uneori pictez... mă apuc de scris! <maya>: ești mindru? <victor50>: nici frumos <maya>: să știi că nu contează <victor50>: mă bucur că spui asta. Te duci la revelion? <maya>: nu <victor50>: este milenium. Data viitoare vom fi cu adevarat BATRINI! <maya>: da
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
maica-mea <vic50>: că a venit vremea să mă însor <vic50>: că prea mi-e bine <maya>: <vic50>: și mi-au adus o fătuca ‘să mă vadă’ <maya>: devine palpitant! Și? <vic50>: crezi? N-ai fost tu fătuca <vic50>: eu pictăm și înregistrăm muzică <vic50>: în halat de casă, îl foloseam și ca ‘sort’ de atelier <vic50>: murdar, pătat... <vic50>: mă întreabă: ‘ce faci?’ <vic50>: zic: ‘pictez. Înregistrez beethoven’ <vic50>: ‘și altceva?’ <vic50>: ‘altceva nimic. Nu mă așteptam să mă trezesc
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
vadă’ <maya>: devine palpitant! Și? <vic50>: crezi? N-ai fost tu fătuca <vic50>: eu pictăm și înregistrăm muzică <vic50>: în halat de casă, îl foloseam și ca ‘sort’ de atelier <vic50>: murdar, pătat... <vic50>: mă întreabă: ‘ce faci?’ <vic50>: zic: ‘pictez. Înregistrez beethoven’ <vic50>: ‘și altceva?’ <vic50>: ‘altceva nimic. Nu mă așteptam să mă trezesc cu tine, poate schimbăm halatul. Am altul, mai curat’ <maya>: hihihi <vic50>: eu îmi văd de-ale mele, ea se plictisește de moarte... nu știu dacă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
fim împreună. Nu mai pot singur. - Ce vrei să fac? - Vino în Seattle. - Nici vorbă! Dacă nu poți sta departe de chat, iau computerul la Vancouver! - Mă urc pe pereți dacă nu am o supapa! Crede-mă. - Prostii! De ce nu pictezi, dacă ai timp? Oricum, să nu te prind că le mai scrii curvelor alea! Când am urcat-o în autobuz, mi-a zis: - Nu mai am încredere în tine. O să te urmăresc ce faci. Poate ai șters mesajele, știai că
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
un exclus: din iad - sau purgatoriu - ajungeai expulzat În raiul de afară, impactul era devastator. Thomas plecase singur, fusese alegerea lui. Dar nu definitiv, revenea uneori. Lăsase camera sa unui pictor, W., izgonit din cealaltă lume de orășenii cumsecade pentru că picta, aproape tot timpul, cu glas tare, deranjînd vecinii. Aici un galben! Aici un violet! Un alb! Nu, un verde! Verdeee!!! Aici un roz, e un sfîrc de țîță! Și mult negru Între picioare! Asta e, zici că-i vie! Galateea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era aproape mort; un drog de care nu s-au lipsit nici Gauguin, nici Van Gogh; vedeau după un pahar mare de absint culori și forme pe care altfel nu le-ar fi distins. W., Într-o bună zi, va picta o femeie care va sări de pe pînză și va Începe să cînte, va și dansa, Își zicea uneori Thomas, exagerînd, firește. Minune la care avea și el o contribuție, cedînd camera lui din purgatoriu. În Christiania trebuia să meargă Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Într-o Troie bîntuită de armate de Elene aproape despuiate vara; ele stricaseră mai toate rînduielile, momindu i pe proștii de bărbați, parcă nu-l vedea ea pe Thomas? Doamne, ce Îngeraș fusese acesta odată, pe la trei-patru anișori, bun de pictat pe tavanul tuturor bisericilor din lume, ce mai, era chiar cristic; Rusoaica era Sfînta Ana ținînd În poală pe fiul Mariei - văzuse Antonia o pictură - și, ah, ah, ce mai cornițe Îi crescuseră Însă pruncului, apoi, pe sub părul cel bălai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
înapoi, dar nu îndrăznea. Ken îi vorbise totuși de un cazinou și de un motel undeva pe lîngă o rezervație de indieni. Ceva o impresionase cînd Ken adusese vorba despre acești indieni care îl adorau pe Kokopelli. Și care îl pictau pe Kokopelli pe mici pietricele plate precum și pe bucăți de scîndură și chiar pe tricouri. De altfel, undeva, în drum, se opriseră și Ken îi cumpărase un mic medalion, o mică bucățică de gresie pe care mîna unui indian pictase
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pictau pe Kokopelli pe mici pietricele plate precum și pe bucăți de scîndură și chiar pe tricouri. De altfel, undeva, în drum, se opriseră și Ken îi cumpărase un mic medalion, o mică bucățică de gresie pe care mîna unui indian pictase, fără niciun tremur, cu o precizie de admirat, un mic personaj cocîrjat cîntînd la flaut. — Ken... Da ? — suntem la ei, la Kokopelli ? — Cred că da. — am uitat cine e Kokopelli. — a fost un zeu care s-a supărat pe poporul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Tulea, Simion Tulea, nu știai? - I-ai arătat pernele mele? întrebă preocupat Simion. - Tata lucrează de mult perne de etamină, ca să-și omoare timpul, explică Aurica, face lucruri foarte frumoase. Tot ce vezi aici e făcut de el. Tata și pictează. Aurica luă una câte una pernele și le puse sub ochii lui Felix, în vreme ce Simion le urmărea mișcările plin de o vizibilă mândrie. Broderiile erau făcute cu foarte multă îndemînare, însă cam bătătoare la ochi și de un desen banal
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
opera lui Simion și a lui Titi. Simion avea numai câteva și începu să le arate cu degetul către Felix, căutîndu-i cu insistență aprobarea pe față. - Ce zici de ăsta, dar de ăsta? Îi povesti împrejurările în care le-a pictat pe fiecare și de unde-i venea ideea. Picturile lui Simion și ale lui Titi, mai cu seamă ale acestuia din urmă, erau de o dexteritate indiscutabilă. Mâna știa să întindă bine culoarea, desenul era îngrijit, și în chiar diformitățile unor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de lucru, scoțând un pachet de ilustrate englezești și altele cu trandafiri și fructe, semnate Klein. Voia să le trateze pe toate în ulei. Toate acestea G. Călinescu erau spuse cu o pasiune ordonată, calmă. Felix îl întrebă de ce nu picta după natură, dar Titi rămase nedumerit de această propunere, al cărei sens nu păru să-l înțeleagă, explicând că nu-i place să zugrăvească decât după modele. Felix îi vorbi de talentul lui și de interesul de a-i da
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fetele pe care le putea întîlni la belle-arte nu-i dădeau nici o importanță. La belle-arte însă Titi făcu cunoștință cu un coleg cam de vârsta lui, gras, vorbăreț și bonom, un anume Sohațchi. Nici acesta nu avea vreo vocație deosebită, picta după modele și urmărea să devină maestru de desen și caligrafie. Urmase la același liceu ca și Titi, dar cu un an înainte, și astfel aveau un fond de experiență comun. Sohațchi povestea și el despre profesori, cu râs zgomotos
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zise blîndcealaltă soacră. Într-adevăr, cele două odăi, zugrăvite proaspăt și multicolor de Sohațchi, erau aproape goale. Frații le mobilase la repezeală cu ce găsise prin odăile lor, după o listă alcătuită în consiliu. Un pat de fier cu tăblii, pictat cu îngeri șterși de vechime, fusese scos din pod. O canapea veche, desfundată slujise, drept pat de siestă, ordonanței. Lavaboul era lamentabil. Îl găsise Sohațchi aruncat în magazie și-l vopsise în alb. O masă de brad era acoperită cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gratuit, oferit întîmplător în parcul Carol, din zelul artistic al unui capelmaistru. Nu voi în ruptul capului să plece înainte de sfârșit, deși era vânăt la față de frig. Ana îl lăsă și plecă, dar sosi acasă mai târziu decât el. Titi picta, se legăna lângă sobă, ședea nemișcat pe marginea patului, când era plictisit, și refuza orice abatere de la acest program, ascunzând prin posomorâre și încăpățînare antipatia față de spiritul independent al Anei, față de care încetase chiar de la început de a mai arăta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plictisită. Simion mânca lupește, dar slăbea văzând cu ochii și căpătase o fixitate supărătoare în privire. Nu mai ședea locului, cuprins de o anxietate febrilă, ceea ce strica liniștea Aglaei. - Omule, dar stai odată locului, că-mi iriți toți nervii. Odatăbrodai, pictai, nu te-ncurcai printre picioarele oamenilor. Un om cuminte se menajează, se odihnește. Uite cum ai slăbit! Simion explica astfel agitația lui: aplicând metoda unei supraalimentații raționale, își întărise tot organismul. Acum avea o forță herculeană, colosală, și simțise cum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa ca o statuie? Titi îi mărturisi că se simte bine așa, altfel s-ar plictisi. Ședea în picioare lângă dulap și, la observația de imobilitate, începu să se legene. - Nu știu cui o semăna copilul ăsta, zise Aglae. Dumnezeui-a dat talente, pictează, cântă, dar e molatic, n-are curaj, barem să am ceva mai multă avere, nu mi-ar părea rău. Aurica, la fel! Veni vorba de muzică, fiindcă Pascalopol întrebase pe Titi ce cântă. Aglae tună și fulgeră împotriva muzicii clasice
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lipsit? - Doi ani. 69 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Fiara le ronțăia lor sfinții, pantele, lăstărișul de pe Muntele Măslinilor, apele verzi ale Iordanului, ramurile de finic pe care le agita Ceaușescu... pentru că pictorul ăla, parcă-se Sabin Bălașa, îl pictase în sfârcul turlei și pe Ceaușescu, deșelând cu petele lui de ficat, un norișor. Iar localnicii se implora de girafă să le azvârle și lor, de sus, niște minuni. - Și girafa avea în ea un suflet bun de girafă? Le-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ntr-o mână, ți-l țineau acolo și ți-l spoiau în aceleași culori 161 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Plesnitorile, târfele, obligate prin natura profesiei lor să colinde și să bucure la client, navighează acum doar la ore școlărești, pictate în culorile vii ale fricii. Agenții de filaj se plâng în rapoarte de monotonie și de instaurarea moralității. Publicațiile de gang scot pe nări foiletoanele lor din ce în ce mai fioroase: "Jack Spintecătorul" ridică în "Mîna care ucide" "Cuțitul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Gala corespundea exact idealului de spiritualitate al căpcăunului catalan și că, din păcate, tocmai această prozaică deschidere l-a împins pe marele și ascunsul introvertit să trudească până la sfârșitul vieții ca un turbat?!... Și măcar sfiosul Dali, drept recunoștință, a pictat un tablou secret, amestecând un sfert din trăsăturile sale cu trei sferturi din cele ale lui Robin, numind capodopera, extrem de ciudată, în semn de merci, Salvatore. Cu Ulianov și cu domnul acela, cu nume ca de lovitură din box, cine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vorbeau. Deschise pleoapele. Bătrânele dispărură. Iar faptul că pe lume puteau să existe patru cești cu cafea, aduse între timp și distribuite pe măsuță, dintre care una preparată pentru o fotografie, nu-l mai duru. Se clătină pe picioare, lemnul, pictat cu un soi de baiț cenușiu, al tocului ușii, pârâi, când Pinky, răsturnat de tangaj, nimeri în el cu umărul, deformă cu trei, patru lovituri de cot, pereții parcă din carton al holului, descoperi rapid dormitorul și adormi. Dar nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
despre un bebeluș. Sau vorbise ca despre un bătrân infirm, neajutorat. 270 DANIEL BĂNULESCU Atunci am înțeles fulgerător că nepotului nostru i se întîmplase o nenorocire. În momentul în care ne-au arătat o gheată, o bluză și-o iconiță pictată pe-o coajă de pâine, am plâns. Atunci dânșii, manierați, au încercat să ne mângâie și, după ce i-am plasat chiar la măsuța aceasta și i-am servit cu cafele, au început să povestească: - Doamnelor, vă declarăm sincer! Chiar de când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]