14,398 matches
-
vom scrie despre ea, cele aproximativ șaptezeci de mii de cuvinte care îi poartă numele, tot nu ar fi suficiente ca să-i descriem candoarea. Cât timp pot să mă exprim în Limba Română, nu mă simt nici singură, străină sau pierdută, indiferent unde m-aș afla. Pentru că Limba Română este perna sufletului meu pe ale cărei brațe îmi plec capul obosit alinându-mi dorul de casă. Cu dulceața Limbii Române mă hrănesc și cu mustul ei mă „ îmbăt” și pot spune
GÂNDURI DESPRE LIMBA ROMÂNĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376569_a_377898]
-
îngrozitoare și îndoielnice însușiri ale vieții; voința veșnică spre zămislire, fecunditate, reîntoarcere, sentimentul unității necesare creației și nimicirii. (N) Doar animalele inimilor noastre fugeau precum șobolanii de pe Arca lui Noe, aruncându-și blănile pe spate și dispărând odată cu Atlantida paradisului pierdut, (H.M.) Degeaba, întruna degeaba, Pe toate nestinsele cruci! Ce dac-ai plecat cu graba Cum n-aș fi vrut să te duci? Te-nșeli fără voie și vină, Nu-mi pasă că stai ori că pleci. Ce dacă-ți pare
2. CÂND DRAGOSTEA PĂRĂSEȘTE CĂMINUL CONJUGAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376616_a_377945]
-
periculos de irascibil cu toată lumea. Intuia că ceva s-a întâmplat între cele două prietene și bănuia oarecum motivul care determinase răceala Patriciei. Nu că l-ar fi interesat prea mult năroada aia de femeie. Ba chiar îl ... XXII. REVANȘĂ PIERDUTĂ, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017. Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
cărei respirație șuierătoare frământa nemiloasă pieptul mic și ... XXVI. DILEME ( FRAGMENT 22), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. Pe străzile orașului trecătorii se mișcau asemeni unor umbre incerte, fără formă și consistență. Lea privea pierdută prin parbrizul mașinii, ce o ducea... nu-și mai amintea unde. Era sigură că dăduse indicații șoferului, dar nu se concentrase nici o clipă asupra cuvintelor ce-i ieșeau din gură. Conta pe luciditatea lui și se lăsă purtată de providență
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
mai amintea unde. Era sigură că dăduse indicații șoferului, dar nu se concentrase nici o clipă asupra cuvintelor ce-i ieșeau din gură. Conta pe luciditatea lui și se lăsă purtată de providență, oriunde ar fi decis ea. Se simțea tristă, pierdută, alungată și mai ales singură... Mintea îi era complet golită de gânduri și amintiri. Mai trăise ceva asemănător, dar acum era altceva. Coborî dintre stele, iritată și contrariată, când taxiul se opri fără veste. - Ce s-a întâmplat? De ce v-
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
întâmplat? De ce v-ați oprit? întrebă ea. - Am ajuns doamnă! răspunse perplex, șoferul. - Unde? - La gară! Nu ne-am înțeles așa? Citește mai mult Pe străzile orașului trecătorii se mișcau asemeni unor umbre incerte, fără formă și consistență. Lea privea pierdută prin parbrizul mașinii, ce o ducea... nu-și mai amintea unde. Era sigură că dăduse indicații șoferului, dar nu se concentrase nici o clipă asupra cuvintelor ce-i ieșeau din gură. Conta pe luciditatea lui și se lăsă purtată de providență
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
mai amintea unde. Era sigură că dăduse indicații șoferului, dar nu se concentrase nici o clipă asupra cuvintelor ce-i ieșeau din gură. Conta pe luciditatea lui și se lăsă purtată de providență, oriunde ar fi decis ea. Se simțea tristă, pierdută, alungată și mai ales singură... Mintea îi era complet golită de gânduri și amintiri. Mai trăise ceva asemănător, dar acum era altceva. Coborî dintre stele, iritată și contrariată, când taxiul se opri fără veste.- Ce s-a întâmplat? De ce v-
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
rămăsese doar un pumn de cenușă pe care vântul strecurat prin fereastra deschisă îl împrăștie la picioarele lor. Departe de palat, Bujor călători cu prințesa în căsuța plutitoare până la castelul părinților fetei, care, de bucurie că își vedeau odorul demult pierdut, făcură o petrecere mare, după care o nuntă și mai mare pentru cei doi. Eu am auzit că pe dealul din spatele castelului au prins să crească florile acelea mari și sângerii născute din lacrimile prințesei, flori pe care ea le-
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
umbrele nopții. Un zâmbet de acceptare îi lumină pentru o clipă fața, ascultându-și gândul pe care îl crezuse până atunci adormit, cum îi șoptea pe un ton complice: - Binecuvântată fie noaptea care acoperă totul... până și urmele tuturor pașilor pierduți în timp... Referință Bibliografică: NEVĂZUTUL / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2077, Anul VI, 07 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
omul poate trăi , oricum îl duce capul . Omul trebuie să fie om , nu animal , ori mult mai jos decât animalele . Și lucrul acesta nu e deloc ușor . 3. Hristos n-a murit pentru cei neprihăniți , ci pentru cei păcătoși și pierduți . Cei neprihăniți vor rămânea cu neprihănirea lor , dar pe cei păcătoși care vor crede în Hristos Domnul , și-l vor urma în viața lor , El îi va spăla și-i va chema în a Lui împărăție . 4. Mila și ascultarea
PILDE 01 de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375820_a_377149]
-
ușor pe cărarea vieții . 21 .Eu nu vreau ca Dumnezeu să-mi facă dreptate , ci vreau să aibă milă și-ndurare față de mine . 22. Dumnezeu a hotărât ca prin credință și ascultare să ne dea din nou acces în Paradisul pierdut , dar oamenii nu vor să creadă , și nu vor să asculte de Dumnezeu . Ferice de cine crede și ascultă de El , urmând Calea pe care El a hotărât-o pentru omenire . 23 . Mulți susțin că îl urmează și cred în
PILDE 01 de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375820_a_377149]
-
trupului nostru , tot așa lumina sufletului nostru este credința în Isus Hristos , Fiul Lui Dumnezeu care și-a dat viața pentru noi . 93 . Prin păcat omul a pierdut Paradisul , însă prin credința în Isus Hristos , Mielul Lui Dumnezeu , omul a regăsit Paradisul pierdut , nu prin fapte ca să nu se laude nimeni . 94 . Aici pe Pământ ni se dă paharul amestecat , suferință cu bucurie sau fericire , însă dincolo în veșnicie , ni se va da paharul neamestecat . Va fi vai de aceia în a căror
PILDE 01 de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375820_a_377149]
-
-s reci. Pe-o pagina de foc pictez ghețari și-n mine Scriu numele, zălog să fie, când vei dori să pleci... Un semn îți fac, să nu te rătăcești în labirintul zilei. Din gândurile mele îți împletesc eșarfă. Pașii pierduți, de-un ram îi leg cu fericirea clipei, ... Citește mai mult Dimineți de-april...În noaptea verde frunză se preschimbă-n steași din înalt se răspândesc miresme. Pe umerii mei dalbi ning flori de catifeaCe zdruncina trecutul în triste cataclisme
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
versurile-s reci.Pe-o pagina de foc pictez ghețari și-n mineScriu numele, zălog să fie, când vei dori să pleci...Un semn îți fac, să nu te rătăcești în labirintul zilei.Din gândurile mele îți împletesc eșarfă.Pașii pierduți, de-un ram îi leg cu fericirea clipei,... V. SPRE MALUL ALTUI TIMP, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017. Spre malul altui timp Cu grijă mă strecor prin gândurile mele, Să regăsesc cuvinte, necuvinte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
în: Ediția nr. 1496 din 04 februarie 2015 Toate Articolele Autorului O amintire, doar atât Așa apari în amea față, Cu ochi mășcați, rotunzi albaștri De parcă-i cerul cu doi aștri. Nimic mai mult nu pot simți Decât o dragoste pierdută, O frunză udă ce-i căzută Și ce de vînt a fost bătută... Aș fi dorit să fiu al tău Dar, cine ești Tu oare?! Că vreau atît de mult să te cuprind Însă mă zbuciumi foarte tare. Și zile
SLOVA ZĂRILOR PUSTII de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375962_a_377291]
-
joacă-n luna/ cu silfii-n doruri se-mpreună/ nebunele Alea Frumoase/ saltă-n iarbă de matase;/ cui pe câmp îl întâlnesc/ mințile-i rătăcesc sucesc.../ pe cearcăn pe sub stele/ după zborul cel de iele.../ el cu zile-n veci pierdute - /răi și iad un vino du-te...” (Ielele Șoimanele). În tot acest univers liric definit de densitate semantica și aglomerare lexicala, se inserează certitudinea trecerii prin metafore subtile și frumos arcuite pe bolta fragilității umane:„O, iată unul prin altul
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
Acasă > Poezie > Cântec > RONDELUL OCHILOR PIERDUȚI Autor: Alexandru Maier Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Ochii tăi ce nu-i mai ai De i-aș putea privi măcar o dată Și iadul meu l-aș confundă cu-n răi Și crucea
RONDELUL OCHILOR PIERDUTI de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376071_a_377400]
-
trecut serai Îi voi putea replasmui vreodată, Din flori,din cântec sau nopți de mai? S-avem iar ochi că altădată! Ochii tăi ce nu-i mai ai De i-aș pute privi că prima dată!... Referință Bibliografica: Rondelul ochilor pierduți / Alexandru Maier : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1493, Anul V, 01 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandru Maier : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
RONDELUL OCHILOR PIERDUTI de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376071_a_377400]
-
gustat încet-încet, amușinat, în mirosuri dulci de parfumuri din Ophir, unde plouă cu capete de îngeri pe biata lui frunte-n delir; deasupra lui este întotdeauna un cer pustiu peste care țipă albatroșii prigonind valurile care-au ucis toți corăbierii, pierduți, azvârliți printre stâncile legendare pe unde poposise Ulise la întoarcerea lui acasă la frumoasa Penelopă, câmpiile din elegiile lui cer jucăriile gloriei pe care nu le dorește; noaptea îngândurat și nebun printre ruine trece adesea scriind câte un poem pe
EREZIILE POETULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376057_a_377386]
-
Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 1496 din 04 februarie 2015. O amintire, doar atât Așa apari în amea față, Cu ochi mășcați, rotunzi albaștri De parcă-i cerul cu doi aștri. Nimic mai mult nu pot simți Decât o dragoste pierdută, O frunză udă ce-i căzută Și ce de vînt a fost bătută... Aș fi dorit să fiu al tău Dar, cine ești Tu oare?! Că vreau atît de mult să te cuprind Însă mă zbuciumi foarte tare. Și zile
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
o mînă floarea sfîntă E stibla ce-a de busuioc, ... Citește mai mult O amintire, doar atâtAșa apari în amea față,Cu ochi mășcați, rotunzi albaștriDe parcă-i cerul cu doi aștri. Nimic mai mult nu pot simțiDecât o dragoste pierdută,O frunză udă ce-i căzutăși ce de vînt a fost bătută...Aș fi dorit să fiu al tăuDar, cine ești Tu oare?! Că vreau atît de mult să te cuprindînsă mă zbuciumi foarte tare.Și zile vin, zile se
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
și din neamul său, cel strămoșesc, creștinesc și românesc. Astăzi, din păcate, modelul și exemplul dumnealui este tot mai greu de cuprins și de asumat ori de însușit în arealul personalității noastre, mult pretențioase și simandicoase. Că nu este totul pierdut ne-o dovedește acest buchet, de acum însutit, al paginilor acestei prestigioase Agenții, pe care domnia sa ni-l dăruiește tuturor, spre luare aminte, lucrare și împlinire. Doresc să apreciez în mod deosebit seriozitatea, competența, realismul, discernământul, hărnicia și dărnicia membrilor
AGENŢIA DE ŞTIRI “LĂCAŞURI ORTODOXE”, AJUNSĂ LA VÂRSTA DE NOUĂ ANI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376651_a_377980]
-
credință că e hrană cum e belșug mărgeanul. Ați învățat plutirea și mersul lin pe mare cu plute, cu canoe sau cu pirogi mărunte iar mai apoi curajul v-a îndemnat spre zare în nave mari plecate pe drumuri azi pierdute. I-am scufundat pe-aceia ce n-au știut de bine, pe care doar orbirea îi împingea spre țel fără să-nvoce pronia care venea din mine; apoi stătu din vorbă și am privit spre el. Mi-a arătat piratul ce
MORMÂNT DE APE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376684_a_378013]
-
ceruri multe plaseși cupole de sticlăiarnă de iarnăvor trebuisparte.... XXIX. SIMPLITATE, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016. nu sunt de prisos frunzele rătăcite prin noiembrie ne vom face din ele veșminte s-acoperim timpul pierdut tristețile adunate uitarea că pământul are lacrimi pe care le leagă de trunchiuri puternice și-apoi le risipește nu sunt de prisos frunzele înecate ca memoria în amintiri ne vom face din ele veșminte să le purtăm acolo unde nu
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
sub un pretext oarecare, mi-am cerut scuze și am urcat la mine. Am scos cheile de la locul lor, am intrat și apoi, am încuiat ușa. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să verific telefonul: nici un apel pierdut. L-am luat cu mine și m-am dus în baie, să îmi refac machiajul. La lumina dată de becul de la oglinda de fardat, contururile obiectelor păreau că palpită, neclare. Am ales unul câte unul, fardurile. Când le-am avut
LOGODNICUL MEU, FRED (V) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376723_a_378052]