9,309 matches
-
Trecu pe lângă un restaurant și aruncă o privire Înăuntru ca să-i vadă pe membrii personalului Îmbrăcați În jachete albe Îngrămădiți În jurul unei mese, servind o ultimă băutură Înaintea plecării acasă. Și pisici. Șezând, tolănite, șerpuind În jurul fântânilor arteziene, lingându-se. Pisicile acestea nu vânau, deși șobolani erau cu nemiluita. Îl ignorară, cunoscând orele precise la care veneau oamenii să le hrănească, sigure că acest străin nu era unul dintre ei. Trecu de-a lungul părții drepte a bisericii San Francesco della
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de fiul lui o făcuse sub privirile personalului de asistență, iar el nu știuse ce să facă sau ce să spună. Tot timpul cât îl ținuse în brațe, copilul urlase. Ceea ce nu-l ajutase deloc. Mieunăturile și plânsetul ca de pisică al băiețelului îl tulburaseră pe Hugo și-l făcuseră să-și dorească să bocească și el. Așa că acum, Hugo stătea în fotoliu și se prefăcea că citește ziarul, dar în realitate își scruta toate cele patru colțuri ale inimii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Nici măcar pe departe. Florile. E haios că mama a trimis flori, dar mie nu mi-au fost livrate. —Jake a lăsat în jos exemplarul din La Gunoi! care purta pe spate înscrisul „NU-l aruncați. Folosiți-l ca să strângeți excrementele pisicii“. Alice se întreba la ce trebuiau să folosească ziarul oamenii care nu aveau pisici. Adevărul e, a spus el relaxat, că ți-au fost livrate. —Da? — Dar atunci când au sosit, tu dormeai, așa că m-am gândit să le duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mi-au fost livrate. —Jake a lăsat în jos exemplarul din La Gunoi! care purta pe spate înscrisul „NU-l aruncați. Folosiți-l ca să strângeți excrementele pisicii“. Alice se întreba la ce trebuiau să folosească ziarul oamenii care nu aveau pisici. Adevărul e, a spus el relaxat, că ți-au fost livrate. —Da? — Dar atunci când au sosit, tu dormeai, așa că m-am gândit să le duc la filiala locală a centrului Acțiune Împotriva Dependenței. Alice a clipit neînțelegând. —Unde? De ce? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sufletul să fie al lui Alice - pe deasupra capului persoanei din spatele ei. — Vreți să nu mai țipați, s-a răstit persoana respectivă la Hugo. Era o femeie mică de statură, cu o față supărată și cu un coș cu mâncare pentru pisici. Să știți că e periculos în spațiile restrânse. Înainte ca Hugo să poată răspunde, a simțit cum cineva îl trage ușor de mâna întinsă. Alice își luase portofelul. Ba mai mult: îl privea fericită, cu lacrimi în ochi. —O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
imagina c-o să vă întâlnesc aici! Vocea îi era plină de un triumf amar. Era clar că-i văzuse când se sărutaseră. Hugo și-a spus că se simțea ca un șoarece prins între labele teribil de sadice ale unei pisici. Laura a întors capul către Alice. Am avut dreptate. Arată într-adevăr bine. —Laura, a spus Hugo în sfârșit. Dinții Laurei au sclipit lipicioși în lumina lumânărilor. —Fergus s-a întors pe perioada weekendului, așa că m-a adus aici ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu a avut un gust mai bun. Strigă: - Noroc, Magicianule! Ce mai urmează? Surprinzător, nu-i răspunse nimeni... Iepurele din joben trăi o scurtă perioadă de libertate. Și dădu al doilea pahar peste cap. 9 Femeia se întinse ca o pisică și căscă prelung. Își duse brațele la ceafă, iar sânii tari împunseră aerul încins cu sfârcurile. Așezat în fund, pe marginea patului de o mărime impresionantă, bărbatul întoarse capul și plescăi satisfăcut, mulțumit de imaginea care i se desfășura sub
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și telefonul mobil în care păstra melodiile preferate. Dar acum era prea târziu, nu mai avea nicun chef să se întoarcă acasă. Nu era superstițios, râdea de toți cei care scuipau în sân sau erau apucați de friguri atunci când vreo pisică neagră le tăia calea. Dar acasă era laptopul. Tot acasă erau toate personajele evadate din word. Agentul imobiliar, Detectivul, Omul cu Tatuaj, Huiduma, Lucia. Te-ai prostit, Lucia nu este un personaj, este reală, sânii ei catifelați nu pot fi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Radicalismul său relevă un individualism posesiv, anarhic și anti-autoritar. Refuzul conceptului ontologic de persoană face ca prima caracteristică a antropologiei radicale să fie concepția omului ca individ și nu ca persoană. Potrivit acestei concepții, individul poate fi o cărămidă, o pisică, iar persoana aparține, într-un fel, lumii spiritului. De la această concepție a omului ca individ, derivă cultura individualismului unde centrul de referință este mereu individul absolut, motiv pentru care interesul maxim este viața proprie în defavoarea vieții și morții celuilalt. Una
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
săptămâni Întregi să-mi vină rândul să o citesc, iar când În sfârșit mi-a venit, Janet a deschis pe neaș- teptate ușa camerei mele. — Ce faci aici ? m-a Întrebat el Îngustându-și ochișorii ageri și vicleni, ca o pisică ce se pregătește să sară asupra prăzii. la ce Înveți ? m-am fâstâcit atât de tare, Încât am spus pe loc adevărul. Această greșeală a avut consecințe catastrofale, atât pentru mine, cât și pentru Yoga Vasistha. Janet mi-a Înhățat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nu te-a dat gata cu demagogia lui ! am exclamat eu. Tipul a găsit o nișă În sistem, nu vezi ? Dacă brusc s-ar aloca Adina Dabija 90 fonduri pentru salvarea animalelor, ar organiza imediat specta- cole cu câini și pisici ! Catinca căzu pe gânduri. — Caută și el o soluție... Ca actor, din contract În contract, dacă nu faci parte dintr-o gașcă... Când am auzit cuvântul soluție m-am făcut rachetă. — Soluții, spărturi În zidul orb al zilei de mâine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un loc suportabil, Înainte să ajung să-mi tremure mâna mai rău decât tușii livia, diagnosticată cu Parkinson de gradul doi. roberto era ca și mine un fugar. realitatea din jur devenise și pentru el la fel de suportabilă ca miorlăitul unei pisici În călduri noaptea deasupra mahalalei. Ajungeam seară de seară unul la altul după echilibristica foarte complicată pe buza pră- pastiei de peste zi și ne bucuram că reușiserăm să mai supra- viețuim Încă o dată În acel dialog al surzilor și orbilor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
așteptat săptămâni întregi să-mi vină rândul să o citesc, iar când în sfârșit mi-a venit, Janet a deschis pe neașteptate ușa camerei mele. — Ce faci aici ? m-a întrebat el îngustându-și ochișorii ageri și vicleni, ca o pisică ce se pregătește să sară asupra prăzii. La ce înveți ? M-am fâstâcit atât de tare, încât am spus pe loc adevărul. Această greșeală a avut consecințe catastrofale, atât pentru mine, cât și pentru Yoga Vasistha. Janet mi-a înhățat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
oamenilor, să știi ! — Doar nu te-a dat gata cu demagogia lui ! am exclamat eu. Tipul a găsit o nișă în sistem, nu vezi ? Dacă brusc s-ar aloca fonduri pentru salvarea animalelor, ar organiza imediat spectacole cu câini și pisici ! Catinca căzu pe gânduri. — Caută și el o soluție... Ca actor, din contract în contract, dacă nu faci parte dintr-o gașcă... Când am auzit cuvântul soluție m-am făcut rachetă. — Soluții, spărturi în zidul orb al zilei de mâine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un loc suportabil, înainte să ajung să-mi tremure mâna mai rău decât tușii livia, diagnosticată cu Parkinson de gradul doi. Roberto era ca și mine un fugar. realitatea din jur devenise și pentru el la fel de suportabilă ca miorlăitul unei pisici în călduri noaptea deasupra mahalalei. Ajungeam seară de seară unul la altul după echilibristica foarte complicată pe buza prăpastiei de peste zi și ne bucuram că reușiserăm să mai supraviețuim încă o dată în acel dialog al surzilor și orbilor din care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai am timp! Miroase a tragedie <victor37>: crezi? Să verific oală, mincarea o fi început să se afume ... <lia>: helo! hi! mai ești acolo? <victor37>: scuze. Gata-gata să ai dreptate. Jigodia nu a zis nimic... <lia>: Jigodia? <victor37>: Motanul. Cotoiul. Pisică... <lia>:aha. Trebuia să zică? <victor37>: cînd nu-i place ceva, scuipa. Nici mie nu-mi place mirosul de ars... <lia>: deci, nu ești singur <victor37>: nope. Nici nu am zis așa ceva <lia>:e drept, nu ai zis. Cu ce
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pământ: cinci zile pe săptămână, de la opt la șase! Am început să mă satur. - De ce nu pictezi? - Pentru că nu pot. Nu pictezi așa cum ai bate un cui. Îți trebuie inspirație, nu numai nevoie. Liniște. - Nu ai liniște? Tac - ca și pisica. Așa-i, Pufulina? Noi nu facem gălăgie. - Nu e vorba de gălăgie. Nu mă pot concentra. Nu am liniștea spirituală. Aș face ceva și nu știu ce. Nu pot să pictez acuma, de astă sunt sigur. - Proiectele alea ale tale sunt tâmpenii
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
să plecăm mai departe. - Și dacă ne va fi mai rău? Tu nu mai ești tânăr. - De aceea și vreau să mișc - cât mai pot. Mai am inerție... Cu capul în cărți, nu mi-a observat zâmbetul trist, auto- ironic. Pisică se freacă de gleznele mele, lăsând să i se scuture părul lung și alb. „Ce știi tu, Motane? Bestie mică și egoistă... Vii să te freci numai când vrei ceva... Aha, nu mai ai crunchies...” Mă întorc la ecranul luminos
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pățești ceva pe drum <victor37>: Doamne ferește! <maya>: vezi, de aceea e bine să nu fii singur <victor37>: nu o să fiu singur (nu se lasă...) < victor37>: o să fie și Mitzoiu (da, o să fie și el...) <maya>: ? <victor37>: motanul. De fapt, e pisică <maya>: oh, ai o pisică! Și eu aș avea una, dar suntem destul de înghesuiți și așa... <maya>: ce rasă e? <victor37>: Angora. Pe aici se zice ‘turkish angora’ <maya>: cum arată? <victor37>: că o pisică: doi ochi, două urechi, coada
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Doamne ferește! <maya>: vezi, de aceea e bine să nu fii singur <victor37>: nu o să fiu singur (nu se lasă...) < victor37>: o să fie și Mitzoiu (da, o să fie și el...) <maya>: ? <victor37>: motanul. De fapt, e pisică <maya>: oh, ai o pisică! Și eu aș avea una, dar suntem destul de înghesuiți și așa... <maya>: ce rasă e? <victor37>: Angora. Pe aici se zice ‘turkish angora’ <maya>: cum arată? <victor37>: că o pisică: doi ochi, două urechi, coada... <maya>: păi da și patru
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
victor37>: motanul. De fapt, e pisică <maya>: oh, ai o pisică! Și eu aș avea una, dar suntem destul de înghesuiți și așa... <maya>: ce rasă e? <victor37>: Angora. Pe aici se zice ‘turkish angora’ <maya>: cum arată? <victor37>: că o pisică: doi ochi, două urechi, coada... <maya>: păi da și patru picioare <victor37>: exact. De unde știi? Ai văzut pisici Angora? <maya>: chiar, cum arată? <victor37>: ai auzit de iepuri de angora? <maya>: parcă <victor37>: la fel. Doar urechile sunt mai
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Mai umblasem, în două sâmbete. Prin ploaie, ud până la piele. Apartamentele se arătau numai “by appointment”. Luasem numerele de telefon, Țușca fixase “appointmentele”, dar refuzase să închirieze vreunul. - Prea mici, prea scumpe, prea departe. Unii nu m-au vrut cu pisică. Mai încearcă! Gata să sări la prima ocazie... În primă sâmbătă ajunsesem acasă ud, obosit, flamand... Stătea pe telefon de patru ore! - Țușca, dacă tot nu ai chef de assignment, de ce nu ai venit cu mine? - Am și eu o
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ridic. - Asa, acum te-ai supărat. De ce mai vii aici, numai să mă enervezi? Îmi stă pe limbă un raspuns dur, dar prefer să plec. Mă arunc în pat și simt pleoapele pline de lacrimi. „Ce e rău, Potaie?”, mângâi pisică ce mi s-a încolăcit, pufăind, în brațe. „Tu de ce nu zici ceva?” Probabil nici ea nu știe... <sima35>: bună, vick <victor45>: bună. Te știu? <sima35>: sidonia <victor45>: sidonia? Oh, sidonia... <sima35>: nu mi-ai răspuns <victor45>: ce să răspund
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
sunt avocat <sabina>: ce ai mai mințit? <vic47>: că locuiesc în Vancouver <sabina>: unde locuiești? <vic47>: în Seattle <sabina>: altceva? <vic47>: nimic <sabina>: ești însurat? <vic47>: separat nevasta e în Vancouver <sabina>: aha. Mă miram eu <sabina>: singur, cu o pisică <sabina>: ești impotent? <vic47>: poate, cine mai știe? <sabina>: nu zimbi - e treabă serioasă <sabina>: dar să știi că nu-mi pasă <vic47>: desigur <vic47>: știi că se poate face sex la distanță? <sabina>: știu, e plin mircul de cybersex
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ocupată. Tu de ce nu m-ai înțeles? - Și eu am greșit. Poate mai mult ca tine... - Să nu te mai văd niciodată! O să plec... O să plec. Departe... Mă ridic, mă îndrept spre ușa. Mă privește cu ură, din capul culoarului. Pisică miaună lângă ușa, parcă știe... O ridic de jos cu grijă și o mângâi. Rămâi cu bine, Motane. Să ai grijă de Țușca... Nu am murit. Aș fi răsucit volanul la 130 de kilometri pe oră - dar ce vină aveau
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]