5,484 matches
-
definitiv, și nu mai spun cum Îi luceau ochii lu’ văru’ Laur În așteptarea bucatelor. — E bine, Laure? face Andrei, la care văr-miu Înghite-n sec și privirea i se aburește brusc de-ai zice că acuma dă În plâns. Unde te ducem noi, Laure? — Unde vrea pula matale, părințele. Io vă duc bagajele și fac tot ce ziceți voi... Se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate, dar nu-i puțin lucru că-l luăm În serios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-și-l dintr-o mână În alta și gemea și mugea acompaniată de orăcăiala copilului care-i dădea apă la moară amplificându-i cu degetele În urechi. Se căznea parcă să i le destupe, s-o facă să-i audă plânsul, În timp ce Andrei Îi susținea și se amesteca În furtuna aia de țipete și mugete teribilă și incredibilă ca Însăși realitatea faptului că toți eram niște animale acolo-n țarcul ăla de pământ bătătorit pe jos, niște animale de rase sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-mi stă mereu În față... Până una-alta am luat-o cu părințelul În recunoaștere pe teren, cu Pepino și Florinel În urma noastră, să constatăm ravagiile și să Îndreptăm ce mai poate fi pus la loc. Steluța se zguduia de plâns În bucătărie cu capul pe masă, roșie ca racul și icnind din toți rărunchii, cum n-apucasem Încă s-o văd. Ai fi zis că i-a luat foc casa dimpreună cu Pepino și Florinel. Era ca beată de disperare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
masa-n ușă, și nu-i În tot țarcul și grajdul ăsta nici un scaun cu spătar pe care să-l proptesc În clanță, dar totul dă să iasă afară din mine o dată cu ultima brumă de prudență. Steluța se zguduie de plâns și tremură rochia pe ea și urcă pe pulpele depărtate și pe fese. Îndoi genunchii În timp ce ea se arcuiește și se cabrează ridicându-se pe vârfuri și văzul mi se topește pe spinarea ei și pe ceafa ei blondă-aurie-roșcovană. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
buzunare și să fugă Împreună În locuri de verdeață și răcoare. Nu ne certam, ci doar că bodogăneam fiecare-n legea lui și-n limba lui. Ne depănam din mers romanele vieților noastre pline de isprăvi de râs și de plâns, adunându-ne Într-o istorie atotcuprinzătoare și pe veci ferecată, păi până când ne-om mai Învârti aiurea În țarcul ăsta? — În câte zile suntem azi? m-am pomenit Întrebându-mă și Întrebându-l totodată pe tovarășul meu de nenorocire. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de căpățână ca pe o minge de handbal. - Puneți banii repede aici, și s-o luăm din loc cât mai e timp. - N-avem bani, Hansi, spuse atunci Andrei clipind din ce În ce mai des și abia abținându-se să nu izbucnească În plâns. Timp de cinci secunde interminabile arătă de zece ori mai bătut de soartă decât văru’ Laur. Masca asta se risipi și se volatiliză, dezvăluind o față radiind de bucurie și Încredere În sine și-n tovarășii săi. Da’ chiar dacă n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În mine. Poporul șușotește conspirativ: - Ce se-ntâmplă la Timișoara? - La Timișoara poporul s-a răsculat Împotriva dictatorului și l-a dat jos. La Timișoara sunt zeci de mii de morți și răniți. Tot orașul e o ruină. Îmi curm plânsul trăgând În piept cu nesaț mirosul lui de sudoare și varză. - A căzut Ceaușescu? Întrebă cu glas tremurat. - De bună seamă că a căzut, dacă noi i-am făcut vânt. Ce ai de mâncare, prietene? - Un nenorocit! Și-a bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bei, prietene? Ce fumezi? - Ce-oi avea și tu pe-acolo mai bun. A venit cu o sticlă de vermut Mamaia și un pachet de D.S. Mi s-a pus un nod În gât și din nou mi-am Înfrânt plânsul inhalându-i mirosul. Îmi adusese Într-adevăr ce avea el mai bun, poporul, dragostea mea dintotdeauna... - Numai de l-ar prinde odată, să-l dea pe mâna poporului! - Bei și tu, prietene? - Numai puțin. Mai am de tras până Închidem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
necuprins În vorbe. Nu-mi dădeam seama ce mă oprește să o scuip Între ochi, exact la rădăcina nasului, și să văd flegma curgându-i pe obraji ca niște lacrimi de coptură și să-i spun câtă nevoie am de plânsul ei. Vii grămadă peste... și iar se poticni și nu mai apucă să continue, că uite-l pe Carol Întorcându-se și noi grămadă pe el să-l Întrebăm ce-a fost. - A tras un dobitoc În aer. Cică n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aia căznit ortografiată, de o naivitatea sentențioasă și Înlăcrimată. Vreme de o săptămână am scris șaisprezece articole tratând aceeași temă din perspective convergente. Era un leac imemorial, pe care-l recunoșteam pe măsură ce mi-l administram icnind și zguduindu-mă de plâns ca de friguri peste foile de hârtie. Era o Îndeletnicire la fel de inutilă ca zbuciumul și foiala mea prin lume, reușind tot mai anevoie să mă mențină pe linia de plutire. Ca și altădată băteam apa-n piuă despre parcurile de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ea, tot acel bălegar al vieții mele prin care zadarnic m-am străduit să-mi luminez viața. Chiar dacă suntem sortiți uitării și pieirii, datoria și datul nostru e să ținem minte totul absolut, la care ea a izbucnit iarăși În plâns, spunând că mereu a Încercat să-și Înfrâneze și să uite pentru totdeauna aceste porniri bestiale care-i Împovărează viața. Numai mărturisind neîncetat, Ortansa, viața noastră va putea duce toate poverile ce-i sunt date. Vorbele mele au avut darul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lumești, acordurile pătrunzându-le în suflet... în toată ființa lor. S-au deprins să-i asculte seară de seară, până după crucea nopții... Dar, în seara aceea era altceva... Cântul lor, parcă întărea zvonurile... „vin rușii !.. vin rușii..!”. Cântecul era plânsul inimii omenești pe care o sfâșia durerea. Sunetele continuau să picure, abia auzite, stropi de tristeți sfâșietoare. Nu există ceva mai înălțător decât muzica... E ca și cum Dumnezeu ar coborâ pe pământ... E purtătoarea tuturor patimilor, cuprinde binele și răul, bucuria
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de meserie, cu sufletul înmuiat de durere și dor de Moldova, au cântat mai înduioșător ca niciodată.. „De-ar fi Moldova-n deal la cruce, De trei ori pe zi m-aș duce...” Cântau seminariștii nefericirea lor, cântul lor era plânsul inimii omenești pe care o sfâșie durerea... Glasul lor cald se înălța tot mai grav, ca o rugăciune către slăvi... cu gândul la Moldova, la cei rămași acolo... Țăranii pătrunși în suflet, abia își puteau stăpâni răsuflarea ascultându-i. Glasul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Plecam, ca izgonit din ultima casă. Deodată mă pomenii cu ochii porniți pe lacrimi, îngânând cântecul seminariștilor, cântecelul nostru de suflet. „De-ar fi Moldova’n deal la cruce..!”. Cântecul cu care am înfruntat pribegia... Prin care ne strigam durerea... plânsul inimii omenești pe care o sfâșia nefericirea... dorurile de casă, de școală... de Moldova.. Șaizeci de ani au trecut de-atunci... O prăpastie s-a deschis între noi și trecutul nostru... .................................................. .................... ...Și, încet-încet peste școala de atunci.. începu să se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în atitudinea aceea gânditoare ce anticipează venirea ploii. Chiar și zeii, atunci când plouă, se retrag somnoroși în adăposturile lor. Materia devine tandră, se frăgezește ca o fată mare care așteaptă să-i vină iubitul. Aici ploaia e un ecou al plânsului cosmic provocat de crimele îngrozitoare pe care Medeea le-a săvârșit din iubire. Moartea la Tomis Poate că eu doar mă înșel și nu vreau să accept că mă amăgesc singur. Printr-o ruptură violentă față de tot trecutul meu, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
funebră. Femeia s-a apropiat îngrijorată: oricât m-aș fi ferit, ea a reușit să-mi citească îngrijorarea lăuntrică și să înțeleagă amărăciunea simțămintelor mele. M-a îmbrățișat ocrotitoare și m-a sărutat pe ochi. Am izbucnit în hohote de plâns. Ca un copil. Mormânt Et desunt fatis sola sepulchra meis („Doar un mormânt lipsește sorții mele!”). Aia a subliniat versul acesta din epistola către Rufinus, uitându-se lung la mine. Era preocupată când mi l-a arătat și parcă ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
înfricoșător. De o parte era dragostea înmugurită, de cealaltă frica; și frica amplifică dragostea. De dimineață, sora mea dragă, intrată la mine, mă găsi cu părul despletit, cu chipul nedormit ascuns între perne și peste tot erau doar urme de plâns. Mă imploră să-ți dau ajutor; ea este cea care mi-l ceru și altul va fi cel care-l va avea: ceea ce-mi cere ea pentru fiul lui Iason, eu îi conced. Există o pădure plină de brazi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
proprie inițiativă, căci împreună cu tine am devenit mamă și tu ai devenit tată împreună cu mine.” Aia nu mai suportă durerea atât de vie, atăt de prezentă, chiar în clipa asta, a Medeei și întrerupe lectura, izbucnind în hohote teribile de plâns. La sfârșit am plâns și eu, copleșit. Din păcate, mi-am pierdut definitiv sufletul acela feminin de odinioară; nu voi mai putea scrie niciodată astfel de lucruri înduioșătoare. Dietă Aia nu mănâncă niciodată carne; se hrănește de obicei cu multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de conștiința sau de voința mea. Obosit Sunt obosit. Nu pot să mă mișc. A trăi devine cu fiece zi mai complicat. Aș dori să scap de corvoadă. Vreau să mor. Mamă Într-o noapte, Aia s-a deșteptat la plânsul meu, tare și disperat. Puteam să mor de atâta gol interior, dacă ea nu mi-ar fi fost aproape. Dacă nu mi-ar fi dovedit că ține la mine și mă iubește, așa lamentabil cum sunt. M-a strâns în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
real și că soarele mă bătuse puțin în creștet. Am constatat fericit că Aia era acolo ca să mă apere de toate relele, că eram încă viu și că trupul meu nu se transformase în nămol. De bucurie, am izbucnit în plâns. Era o reacție isterică pe care o avem spontan, atunci când ne salvăm de o mare primejdie. Ne manifestăm astfel ca să ne alungăm spaima viscerală. Diogene și Alexandru Libertatea absolută a insului se raportează la statutul filozofului Diogene: singurătate și egocentrism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai mult decât pe oricare altul. Fugă în doi În sfârșit, mi-a mărturisit-o ea însăși: e adevărat, trebuie să plece în capitală și să se căsătorească cu un bărbat din familia regală. Pe când spunea asta, a izbucnit în plâns. Există o singură soluție: să fugim. Să părăsim locul ăsta, unde toți o cunosc. Va trebui să mergem spre nord, către gurile Dunării, acolo unde bastarnii sunt în război cu dacii. Numai acolo vom putea să ne pierdem urmele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
regăsit-o nici în cazul familiilor colegilor și prietenilor pe care îi vizitam. Pe de altă parte, momentele neînțelegerilor familiale dintre părinții mei pot fi puse, ca fapte de viață, sub marca ironiei dusă spre sarcasm de tata și a plânsului mamei. Pentru noi, copiii, acestea treceau repede, dar nu am convingerea că la fel se întâmpla pentru ei. Cu toate acestea, tata a fost un model din perspectiva respectului pentru muncă și a seriozității (întrucât era șeful secției de mobilă
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
simbol. Își vede unul tatăl bătrân, la sobă-acasă, Absența măsurându-i, iar la păstor, la masă, Își vede sora tristă și-alături jilțul gol. XI Parisu-și vede altul și fiica aplecată, Ce-a vântului mișcare o trage din compas. De plâns e sticla care ascunde acul, mată. Magnetul ea-l întoarce cu-n fier, ca pe un ceas. Marsilia un altul, și cum femeia-și cheamă Și-aleargă-n port, pe plajă, și flutură-o năframă, Neobservând că intră în mare pas cu
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
aduceau mâncare. S. B.: Ați avut cazuri de militari care au clacat, care au făcut depresie sau stări de anxietate? M. M.: Niciunul. Deci, absolut niciunul. S. B.: Dacă clacau puteau să o ia razna, să intre în crize, cu plâns, cu stări de surescitare... M. M.: Absolut nimic. A contat enorm, vă spun, faptul că noi am ieșit după căderea regimului. Oamenii erau motivați. Știau că se duc să apere ceva, să protejeze populația. S. B.: Căzuse Ceaușescu și erau
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
organizată chiar de Eamon de Valera, care se află întîmplător în regiune, dar care nu deținea o functie militară importantă în ÎRA. Moartea carismaticului Collins a șocat și surprins întreaga țară. Au avut loc scene emoționante cu soldați izbucnind în plîns în cazărmi, republicani încarcerați chiar la ordinul lui Collins în închisoarea Kilmainham recitind Rosariul catolic, mulțimi nesfîrșite de dublinezi și nu numai perindînu-se prin fața sicriului lui Collins, sicriu depus în clădirea Primăriei Dublinului. În presa din capitală irlandeză, se afirma
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]