5,084 matches
-
doar maturizat - fenomen necesar, care aduce din când în când cu o boală, uneori chiar cu o paralizie, în sensul că poți sta ore întregi să privești același lucru, aceeași mișcare, același twist, același rock, fără să simți că te plictisești. Adevăru-i că nici twistul, nici rockul nu mă plictisesc și nu mint când spun că aceste dansuri frenetice m-au maturizat la fel de mult cât ziarele, cât cărțile, cât toate spectacolele la care am asistat ca participant. A te maturiza înseamnă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
când cu o boală, uneori chiar cu o paralizie, în sensul că poți sta ore întregi să privești același lucru, aceeași mișcare, același twist, același rock, fără să simți că te plictisești. Adevăru-i că nici twistul, nici rockul nu mă plictisesc și nu mint când spun că aceste dansuri frenetice m-au maturizat la fel de mult cât ziarele, cât cărțile, cât toate spectacolele la care am asistat ca participant. A te maturiza înseamnă a stinge tot mai mult comedia din tine și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
6 ore... Îți văd cilindrii scuipând foc. YOUNG: N-aveți idee ce spațiu am aici de când ați plecat... SNOOPY: N-ai idee ce mic te vedem de aici... CAP COM (HOUSTON): Fratele cel Mare vă supraveghează... SNOOPY: Să nu te plictisești, John. Și cât lipsim, nu accepta nici un rendez-vous... YOUNG: N-aveți grijă... Acum, dacă nu vă supărați - gura! Am nevoie de liniște... BERNARD GOIN (25 de ani, după ce a încercat să se sinucidă, culcându-se pe linia ferată Paris-Calais și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mai zguduit lumea, inspirația lor n-a mai ajuns la Jules et Jim și nici la Pierrot nebunul, iar lumea a ajuns să-i privească și să-i consume „normal”, ca pe doi artiști normali, care azi o nimeresc, mâine plictisesc, poimâine nu mai au nici un haz, iar la sfârșitul vieții nu mai au nimic „de spus”? Nu vine o vreme când ceea ce sacrifici omenește - vremelnice iubiri, trecătoare devotamente, provizorii elanuri, fără importanță în planul artei eterne - se plătește tocmai în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
amintindu-mi bine de schița aceea a lui Babel în care cavaleriștii lui cuceresc un sat al albilor, deshamă caii și vor să se odihnească, dar el, politrucul, vrea să le citească Pravda, nici unul nu se poate concentra, toți sunt plictisiți până ce, în plină lectură, el trage sabia și hârști!, taie gâtul unei gâște care trecea prin ogradă, toți râd și își schimbă dispoziția, gata să asculte prelucrarea bolșevicului. Șnițelul acela, grația lui Ilia Ilinski, mișcarea imperceptibilă și apolitică a degetelor
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu mai fac conexiuni între ce a spus ieri și ce spune azi același personaj atunci când vor să ajungă la o opinie beton care să-i convingă și pe alții? Și mai e și mitingul pentru Monica, dar m-am plictisit să bat apa în piuă. Iartă-mă, prietene, cred că te-am zăpăcit complet cu textul ăsta haotic. Poate că tu așteptai un eseu savant de la mine, dar eu sunt un om agitat - mai bine zis, „un om revoltat“ - și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
s-ar întâmpla. Dar eu preferam să o zbughesc din cameră după Feli, ca un copil după mama lui. Stăteam și eu pe-acolo, prin camere străine, cu fetele, femeile. Ele vorbeau tot timpul și, indiferent ce spuneau, nu te plictiseai. Erau niște fete tare deștepte. Făceau mișto. Tot timpul. Nu erau miorlăite. Mi-aduc aminte de o tipă masivă, era ca Oracle din Matrix pentru noi, repetase a nu știu câta oară facultatea. Nu avea chef să se întoarcă în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
oraș, puteau pierde ultimul autobuz se întorceau pe jos. Apoi erau întotdeauna, oriunde te-ai fi dus, mult mai puțini decât fetele. Până și urâții aveau șanse mai mari să-și găsească pe cineva, decât o fată chiar frumoasă. Se plictiseau mai puțin. Jucau table, remy, cărți sau se uitau la fotbal. Era mult fotbal la televizor într-o vreme. Parcă era numai fotbal. Ei aveau găști și își împrumutau muzici. A! Dar, mai ales nu trebuiau să poarte haine cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ce-i pica în mînă. Dacă stau bine să mă gîndesc, poate că totuși i-a făcut plăcere... Mirajul „boemei“ liceene s-a spulberat după cîtva timp și ambiția de a fi altfel în raport cu elevii așezați a început să mă plictisească. Eram totuși la fel cu mulți tovarăși de-ai mei de chiuluri și de băute. Am început să fac sporturi ieșite din comun - alpinism, karate -, dar nu le-am dus nici pe acestea prea departe și, de altfel, și aici
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în tîlnise cu un prieten, coleg de serviciu, și stătea tot timpul de vorbă cu el. Dănuț făcea plajă „la bărbați“ împreună cu tatăl său și cu colegul, și cum cei doi întîrziau peste măsură în discuții, și cum el se plictisea îngrozitor, băiatului îi venise să pună degetul pe chestia aceea pe care tatăl său o purta cu multă grijă în față. Prietenul făcuse o figură scandalizată, iar părintele îi dăduse o palmă. Unde dă tata crește. și crescuse, desigur. în locul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
prin sindicat, ca în fiecare an - în stațiunea Venus. La cazare era de așteptat întotdeauna foarte mult. Dănuț stătea de-o parte, pe unul dintre geamantane, iar părinții transpirau și se înghesuiau în pu hoiul acela de lume. Băiatul se plictisea iarăși foarte tare. Mai ieșea pe-afară - dar nu prea mult, fiindcă ai lui îl lăsaseră să aibă grijă de bagaje, să nu dispară ceva -, se mai uita la lume, se mai juca cu închiză toarea de la sacoșă sau mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o mustață care, altfel, aproape că nu se vede (fata era brunetă și avea o vagă umbră pe buza de sus). Apoi chestia cu ochii : eu îi închideam, așa cum văzusem prin filme, dar, cum lucrurile se prelungeau foarte mult, mă plictiseam să-i tot țin închiși și-i mai deschideam din cînd în cînd. Era momentul cînd îi vedeam pe ai ei - ea nu-i închidea deloc. Ochii ei care mă priveau fix și atît de aproape. Atunci eu mi-i
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o apuca dragostea și mai mult, îl strîngea mai tare în brațe și începea să-l pupe pe piept, în dreptul locului unde ajungea ea cu capul. Daniel se lăsa iarăși în voia ei, pînă cînd ajungea din nou să se plictisească și încerca să plece. Tentativele îi rămîneau însă nefructuoase - bunica îl prindea din cînd în cînd (și pentru asta folosea nenumărate strategii), iar atunci cînd o făcea voia să profite de situație. într-un tîrziu, îmbrățișările slăbeau treptat, dar asta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe artiștii naivi. Cine știe, poate vor găsi printre aceste rânduri o sursă de inspirație? Dacă ar fi să facem puțină istorie, sigur că s-a scris foarte mult și pe tema istoriei artei naive, așa că nu vreau să mai plictisesc cititorii acestei cărți despre acest lucru, știu că toți cei care activează în acest domeniu îl cunosc deja pe Rousseau, pe Camille Bambois ca și pe ceilalți pictori celebri. Vreau doar să remarc faptul că majoritatea tablourilor acestor maeștri ai
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
predare în limba română dar având ca învățător pe domnul Teleagă. După cursuri, elevii de etnie germană, care urmau cursurile de predare în limba română, deși nu eram puțini, rămâneam la școală pentru ore suplimentare de limba germană. Ne-am plictisit însă destul de repede și am renunțat toți la aceste cursuri. Dacă până acum desenam cu cretă și cărbune pe garduri, pe pereți, mai ales pe cei proaspăt zugrăviți, a venit momentul să arăt ce știu și totodată să învăț regulile
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ne-am ocupat locurile și încet trenul a părăsit gara mergând în direcția Oravița. O vreme am urmărit, cu privirea, mirajul peisajelor prin care treceam, până s-a lăsat întunericul. Au început apoi poveștile și jocurile pentru a nu ne plictisi. Cele trei ore, cât a durat drumul până la Oravița au trecut pe nesimțite. Aici am coborât pentru a urca într-un vagon special care urma să ne ducă până la Timișoara. Am adormit cu toții, după o vreme. Eu m-am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
galeriilor, chiar și al rasismului - poate fi consi derat similar cu cel pentru Vadim Tudor. (2004) Slujba știrilor de seară Urmărirea știrilor de seară a devenit un ritual al lumii în care trăim. Noua slujbă de vecernie. Știrile ne pot plictisi sau nu, ne pot fi utile sau nu - principalul e să fim în fața televizorului, să aflăm ce sa mai întâmplat în lume. Este datoria noastră de telespectatori drept-credincioși. Nu ne mai strângem întrun singur loc, toată comunitatea, ci stăm fiecare
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Așa stând lucrurile, când am aflat că urmează să fie dat la televizor un Tarkovski, mam bucurat și mam așteptat sămi regăsesc entuziasmul de odinioară. Nam să mai lungesc 87 lucrurile și am să trec direct la deznodământ: filmul ma plictisit peste măsură. Mai mult - poate și pentru că era programat la o oră destul de târzie -, la un moment dat țin minte că am și adormit. Dacă pe vremea lui Ceaușescu eram în stare să îndur frigul cumplit din sala de cinema
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
poate, străin pe Tezeu. A rămîne e pentru el un supliciu; și a ridica ancora grăbit, nesuportînd suspine și lacrimi, e singurul său cinism. Dar nu se uită În urmă cu dispreț. Pe Ariadna n-o părăsește pentru că s-a plictisit de ea, ci pentru că ea aparține trecutului, iar el are oroare de melancolii. E prea lucid și practic pentru a face greșeala să fie melancolic. Si prea febril pentru a Întîrzia printre ruinele unor momente trăite. Acest aventurier jertfește tot
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se pare nou și inovator, în timp ce marele public ajunge la aceste filme ceva mai târziu... Totul se învârte, de fapt, în jurul noțiunii care pe mine mă irită, recunosc de entertainment : cinematograful trebuie să fie entertaining, zic americanii, adică să nu plictisească ! Acuma, cred că o să fii de acord cu mine că plictiseala asta e ceva foarte relativ și, oricum, subiectiv : ceea ce mă plictisește pe mine distrează pe altul și invers ! în plus, dacă acceptăm acest termen, riscăm să lăsăm pe dinafară
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care pe mine mă irită, recunosc de entertainment : cinematograful trebuie să fie entertaining, zic americanii, adică să nu plictisească ! Acuma, cred că o să fii de acord cu mine că plictiseala asta e ceva foarte relativ și, oricum, subiectiv : ceea ce mă plictisește pe mine distrează pe altul și invers ! în plus, dacă acceptăm acest termen, riscăm să lăsăm pe dinafară un întreg versant important al celei de-a șaptea arte : filme esențiale, precum cele ale lui Dreyer, Bergman, Antonioni sau Tarkovski, le
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
este definitiv acaparată, sună mai blând, indică o persuasiune, căci golfurile cresc treptat, pe nesimțite. Mareele sunt mai plăcute decât avalanșele, deși duc la același lucru : umplerea spațiului fără rest. Oricum am numi-o însă, calitatea filmului de a nu plictisi este o necesitate. Ai evidențiat bine subiectivismul plictisului. Mai adaug și eu observația că un film poate plictisi acum, deși a fost cu totul engrossing sau engulfing acum 30 de ani. Ai pomenit de Noul Val francez și trebuie să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
plăcute decât avalanșele, deși duc la același lucru : umplerea spațiului fără rest. Oricum am numi-o însă, calitatea filmului de a nu plictisi este o necesitate. Ai evidențiat bine subiectivismul plictisului. Mai adaug și eu observația că un film poate plictisi acum, deși a fost cu totul engrossing sau engulfing acum 30 de ani. Ai pomenit de Noul Val francez și trebuie să spun - eu sunt doar un spectator de film, așa că sunt mai dezinhibat decât poate fi un critic în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sau engulfing acum 30 de ani. Ai pomenit de Noul Val francez și trebuie să spun - eu sunt doar un spectator de film, așa că sunt mai dezinhibat decât poate fi un critic în mânuirea verdictelor că cele mai multe dintre filmele acelea plictisesc astăzi. Au îmbătrânit urât, cu riduri și cu pierderi importante de substanță. Nu e numai cazul filmului. Foarte multe produse artistice ale anilor 50-60 considerate atunci revoluționare, fundamentale sau măcar schimbătoare de paradigmă plictisesc astăzi. Alex. Leo Șerban : Stop-cadru
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
că cele mai multe dintre filmele acelea plictisesc astăzi. Au îmbătrânit urât, cu riduri și cu pierderi importante de substanță. Nu e numai cazul filmului. Foarte multe produse artistice ale anilor 50-60 considerate atunci revoluționare, fundamentale sau măcar schimbătoare de paradigmă plictisesc astăzi. Alex. Leo Șerban : Stop-cadru : dacă tot am stabilit că plictiseala e in the eye of the beholder, dă-mi voie să-ți spun că pe mine acele filme nu mă plictisesc ! întotdeauna când aud aceste remarci, mă întreb : suntem
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]