7,062 matches
-
respectivă - ghinion - încă de dimineață a venit o ploaie liniștită și abundentă care a săturat de apă pământul pârjolit de canicula din ultimele două săptămâni. Câteva zile în urmă simțind o durere reumatică în palma dreaptă, am spus că va ploua, confirmând prognoza meteorologică ce se făcuse. Cum toată lumea invitată dorea să iasă din apartamentele încinse de căldură și să beneficieze de răcoarea de sub bolta de viță din fața casei, întâlnirea s-a contramandat. Atmosfera s-a răcorit chiar bine, încât recurgem
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
va suna cam astfel: „Din aproape în și mai aproape”. Din Basarabia vin vești bune: prim-ministrul Vlad Filat acționează pentru integrare europeană, iar relațiile cu România sunt excelente. Și un fenomen neobișnuit: în America, Suedia, Italia și alte țări plouă... cu păsări moarte, cauza ori cauzele nu se cunosc încă. Și la noi, la Constanța, s-a observat acest fenomen curios. Marea putere economică mondială - China - susține material economia Spaniei, Portugaliei, Greciei și e capabilă să intervină în acest sens
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
însemnări făcute pe timpul lecturii, în ordinea în care ele au fost dictate de text și mai ales de disponibilitatea sufletească a unei personalități deosebite, toate consemnate pe foile unui caiet dictando. Inițial n-am putut descifra nimic fiindcă mi-a plouat în cutia poștală și totul era îmbibat puternic cu apă. Am luat foaie cu foaie și le-am pus la uscat, apoi am aranjat totul în ordine și abia după aceea am parcurs integral textul și am consemnat o parte
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Să cred oare ceea ce aud? Te rog, grăbește-te să pleci cu cei doi mafioți ai tăi și lasă-mă în pace. Nu te purta așa cu săraca ta mamă. — Săraca? Am auzit oare cuvântul săracă? Când în casa aceasta plouă cu dolarii trudiți de mine. Și se duc ca pe apă, ba și mai repede. Nu începe din nou cu chestia asta, Ignatius. Am primit două’j’ de dolari de la tine săptămâna asta, ș-am fost silită să te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mult decât atât ca salariu, chiar și pentru a sta degeaba cinci zile pe săptămână într-un loc cum e o fabrică și cu atât mai mult când e vorba de o fabrică precum Levy Pants, unde acoperișul prin care plouă amenință să se prăbușească în fiecare clipă. Și, cine știe, oamenii aceștia s-ar putea să aibă lucruri mult mai bune de făcut decât să piardă vremea la Levy Pants, când ar putea compune muzică de jazz sau crea dansuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la o parte din calea ciudatei apariții care se ivise la expoziție. — Doriți crenvurști, doamnelor? întrebă amabil Ignatius. Ochii doamnelor inspectară anunțul, cercelul, fularul, sabia și rugară să se plece de acolo. Rău ar fi fost și dacă ar fi plouat pe expoziția lor. Dar una ca asta! — Crenvurști, crenvurști, striga Ignatius puțin supărat. Delicatese din bucătăriile igienice ale Paradisului. Râgâi cu violență în timpul pauzei care urmase. Doamnele se prefăceau că privesc cerul și mica grădină din spatele catedralei. Ignatius, abandonând cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ezită. — Jaf armat. — Serios? — Un magazin de băuturi. Mama e distrusă. Oricum, o să aduc tubul înapoi. Până atunci, poți să-mi dai unul nou? — Nu dăm decât câte unul. — Acum am nevoie de încă unul. Te rog. Sunt foarte presat. Ploua ușor. Străzile erau alunecoase și petele de benzină sclipeau în modele de curcubeu. Josh mergea cu mașina pe East 38, pe sub norii joși și furioși. Era o parte veche a orașului, înconjurată de construcțiile noi și moderne, din nord. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ar fi putut, de fapt, să spună? Decise să nu o facă. — Știți, zise el, aceasta este o arie de cercetare extrem de interesantă, dar încă nu știm suficiente ca să putem da un răspuns. Următoarea întrebare? Capitolul 51 În sudul Sumatrei plouase toată ziua. Solul junglei era umed. Frunzele erau umede. Totul era umed. Echipele de filmare din întreaga lume plecaseră de mult într-o altă misiune. Acum, Hagar se întorsese cu un singur client. Un bărbat pe nume Gorevici. Un faimos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și tristețe În ochi, privim din nou spre cerul azuriu, acum mai senin ca niciodată. Privim În sus și nu ne putem abține să nu-i Întoarcem zâmbetul. Îl iertăm; Întotdeauna facem la fel. Totuși În clipa aia continua să plouă, iar Zeliha avea În suflet prea puțină Îngăduință pentru el, dacă nu chiar deloc. Nu avea umbrelă, fiindcă Își jurase că, dacă era atât de proastă ca să arunce o grămadă de bani Încă unui vânzător ambulant ca să cumpere Încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei, fiecare piatră de pavaj pe care călca se dovedea a fi desprinsă și, spre groaza ei, sub fiecare se căsca vidul. Curând și-a dat seama Înspăimântată că ce era dedesubt era și deasupra și că din cerul albastru ploua cu pietre de pavaj. De ficare dată când cădea o piatră din cer, dispărea o piatră din trotuarul de dedesubt. Dincolo de cer și dincolo de pământul de sub picioarele ei era același lucru: V-I-D. Pe măsură ce pietrele curgeau de deasupra, mărind gaura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
luați acasă! a exclamat bărbatul uscățiv care spăla morții, blocând ieșirea din curtea moscheii și Încruntîndu-se la toți cei implicați. O să pută, pentru numele lui Allah! Îl puneți Într-o situație jenantă. Undeva Între „Îl“ și „jenantă“ a Început să plouă; stropi rari, șovăielnici, de parcă ploaia ar fi vrut și ea să joace un rol În toate astea, Însă nu se hotărâse Încă de care parte să treacă. Marțea asta din martie, fără Îndoială cea mai dezechilibrată și mai dezechilibrantă lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu ea În casa de la țară a părinților ei pentru a le veni alor mei În ajutor, o casă Înstărită și confortabilă, aflată Într-o vale Îngustă nu departe de vîrful rotunjit al muntelui Guebwiller. Făceam plimbări lungi, iar dacă ploua, jucam o partidă de dame sau citeam, fiecare În colțul lui. Seara, ne jucam de-a v-ați ascunselea În Întuneric Înainte de a ne duce la culcare. În spatele casei, era un iaz unde căscam gura la salamandre de culoarea acadelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nesemnificative... cum ar fi o balustradă de ciment, o bancă, o bordură sau scara blocului ei... dar asta pentru că altceva are importanță. Iată un alt episod din peripețiile lui Romeo-Ulysse: de dimineață Romeo ia maxi-taxi ca să se ducă la ea. Plouă cu găleata și el își ia umbrela. Pe drum se oprește să ia și niște flori: simte că ar vrea să-i ducă ceva și atunci alege niște bujori îmbobociți și frunzăroși... E deja fericit la gîndul că o s-o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
te afli în al nouălea cer, tresari numai cînd ochii tăi îi întîlnesc privirea și te topești pe loc, mai repede ca ceara, dacă se apropie de tine... apoi te apucă fericirea și totul îți pare miraculos și minunat chiar dacă plouă cu găleata și ești ud leoarcă. Dar cum știi dacă sentimentul e reciproc? Asta e mai greu... nu ai cum să-ți dai seama... ochii luminoși strălucesc spre tine, valuri de căldură te amețesc, dar care e adevărul? Și ce
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nu era acolo. Așa că așteptară În ploaie. Charlie suna din cinci În cinci minute și le spunea că ajunge „Într-un minut“, lucru care, nu se știe cum, nu se Întâmpla. Se lăsa Întunericul și se făcea și mai frig, ploua din ce În ce mai tare, iar vântul bătea cu putere. Părul lor proaspăt coafat atârna acum ud, fără nici o formă, iar hainele le erau Îmbibate de apă. Așteptară aproape o oră, plimbându-se dintr-un colț al intersecției În celălalt, ca să nu Înghețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
furioasă, o rugă pe Kitty să scrie pe nota de plată că ospătarii de acolo nu meritau bacșiș, iar asta o binedispuse În asemenea măsură, Încât o luă pe Kitty la plimbare pe Mulholland Drive, unul din locurile ei preferate. Plouase În noaptea care trecuse, iar acum cerul era senin și de un albastru perfect, ca În filmele hollywoodiene. — Cerul din L.A. capătă cea mai frumoasă culoare după ploaie, Îi explică ea. Ai noroc că ai prins așa o zi, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
privind peisajul verde la Californiei, și visă că era o pasăre Într-un copac. Una mică, cenușie, care nu avea nimic special, era doar fragilă și nostimă, cu ochișorii ei minusculi, negri ca doi tăciuni. Matthew era copacul. Începuse să plouă, i se udaseră penele și tremura, când auzi o voce care-o Întrebă de ce se așeza mereu pe crengile acelea, iar ea răspunse că nu știa de ce, se simțea acasă acolo, dar nu știa de ce. Nu-și mai amintea unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că fiica lui îl privea din ușa olăriei, însă nici el nu avea de ce să spună unde merge, nici ea de ce să afle. Ce om încăpățânat, se gândi Marta, ar fi trebuit să ia furgoneta, poate oricând să reînceapă să plouă. E firesc, asta se așteaptă de la o fiică, să-și facă griji, căci, oricât ar fi exagerat istoria declarând contrariul, niciodată cerul n-a fost de încredere. Acum, totuși, chiar dacă ploaia se va porni iar să curgă din cenușiul uniform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ajuns. Se retrase în camera lui și se culcă, mai citi jumătate de oră. Noaptea târziu se trezi, aprinse lumina, ceasul de pe noptieră arăta patru și jumătate. Se ridică, luă o lanternă dintr-un sertar și deschise fereastra. Nu mai ploua, se vedeau stele pe cerul întunecat. Cipriano Algor aprinse lanterna și îndreptă fascicolul de lumină spre cușcă. Lumina nu era suficient de puternică ca să vadă ce era înăuntru, dar Cipriano Algor n-avea nevoie decât de două licăriri, doi ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
olar de șaizeci și patru de ani, cu problemele de vedere pe care vârsta le aduce mereu și care a renunțat la ochelari din pricina căldurii cuptorului, nu poate fi mustrat că a spus, E negru, de vreme ce înainte era noapte și ploua, iar acum, în lumina palidă a dimineții, obiectele aflate la distanță par încețoșate. Când Cipriano Algor se va apropia în sfârșit de câine va vedea că niciodată n-ar mai putea repeta, E negru, dar ar fi un păcat grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fără importanță. Când vor ajunge pe câmp, stăpânul îl va lăsa liber ca să alerge după orice animal viu care-i va apărea înainte, chiar dacă nu era decât un fleac de omidă. Dimineața e răcoroasă, cerul înnorat, dar nu amenință să plouă. Ajunși pe șosea, în loc s-o ia la stânga, spre câmpul deschis, cum se aștepta, stăpânul a luat-o la dreapta, vor merge așadar în sat. De trei ori, pe drum, Găsit a trebuit să se oprească brusc. Cipriano Algor mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acolo din când în când, și cel puțin cinci dintre ei trebuie să fi fost veterani, pe unul chiar l-am auzit spunând E ca un drog, îl guști și devii dependent, Și apoi, întrebă Marta, Apoi a început să plouă, mai întâi câteva picături, apoi mai tare, toți ne-am deschis umbrelele, și atunci vocea din megafon ne-a ordonat să avansăm, și nu se poate descrie, trebuie să vezi cu ochii tăi, ploaia a început să cadă torențial, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lătrăturile încurajatoare ale lui Găsit, deloc neliniștit azi de ceea ce era, cu o limpezime totală, o nouă mutare, pentru că mintea lui de câine nici măcar nu-și punea problema că va fi din nou abandonat. Dimineața plecării aduse un cer cenușiu, plouase în cursul nopții, în curte erau, ici și colo, băltoace de apă, iar dudul negru, pe vecie prins de pământ, încă mai picura. Mergem, întrebă Marçal, Mergem, răspunse Marta. Se urcară în furgonetă, bărbații în față, femeile în spate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai putut să readorm. Cum nu reușeam nici să citesc ceva fiindcă literele îmi jucau prin fața ochilor, m-am îmbrăcat și am ieșit să mă plimb prin oraș. Străzile erau pustii. Nici țipenie de om. În gară, a început să plouă, ciuruind întunericul ca pe o haină mâncată de molii. Mai exista încă zăpadă, dar iarna se apropia de sfârșit. Un vânt rece și umed mătura peroanele, încolțindu-i pe cei câțiva călători rebegiți de frig și de nesomn. Pe lângă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
accident de culoare în atâta albastru. De fapt, marea semăna cu toate mările. Nici singurătatea de pe țărm nu era foarte deosebită de cea întâlnită pe alte țărmuri pustii. Vântul sufla la fel, soarele răsărea din valuri, iar ploile (din fericire ploua rar) erau, ca pretutindeni la mare, plicticoase; întunecau orizontul și nu mai vedeai nimic dincolo de spuma albă a valurilor. Dar cum te apropiai de zona stâncilor de marmură, totul se schimba. Am avut un adevărat șoc când am dat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]