6,499 matches
-
e să umpli, ca odinioară, o groapă arsă pe dinăuntru, cu grâu, alta să-l cari la târg Într’un sac, alta să-i oferi unui cumpărător o baniță acolo... Desigur, omul și-a pus Întâi cumpărătura În traistă, În poalele cămășii ori În căciulă; când, desigur, Încăpea; o reminiscență e poate păstrarea ouălor În mălai, ca amintire a valmei de cumpărături din traistă... Exista și un primordiu a ceea ce știm astăzi: erau produse, dar și cantități/capacități, la care recipientul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
biodegradabile - a se vedea pielea oii În care era livrată ea Însăși - fie refolosibile, ca aceeași piele pentru un cojoc, sau tot ca recipient, de un număr indefinit de ori, până ce ulciorul nu mai merge la apă, precum amfora. Cușma, poalele cămășii, traista, așișderea, reveneau apoi la Întrebuințarea obișnuită, alta decât aceea de ambalaj. Deja modernă, bucata de hârtie ajungea pe foc - unde nu deranja pe nimeni, căci e celuloză deci biomassă - ori pur și simplu devorată de descompunătorii prezenți În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lăbuța În Europa. Și totuși, o mie de kilometri nu-i prea simplu nici chiar pentru voi. Mai bine s’o conving pe buna mea prietenă să mă ia cu ea; nu-mi trebuie decât transportul, un locșor acolo, În poale ori pe umeri, căci vrăbii voi găsi și pe acolo, prin Grecia. Cât despre 335 șofer, acela tocmai ascultase o emisiune de-a lui Cristi, cum că pisica neagră e purtătoare de noroc, ea fiind chiar expresia viitorului planetei. Mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
așa, muntele măcinat e muiat În cianură de sodiu, pentru ca din soluția scursă să se poată extrage aurul. Rămâne măcinătura de rocă, care urmează a fi depozitată pe undeva, În așa-zisul iaz de decantare, care umple vechea vale de la poalele unui munte care scade zi după zi. Rezultatul? Un deșert va acoperi și locul muntelui, și cel al văii, căci cianura care tot rămâne, cât de puțină, În acel steril e o redutabilă otravă, care blochează respirația celulară a oricărei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cele mai rezistente la ger animale, aleg căldura, entropia energiei degenerate. De-ar fi numai asta. Dar: Știu că mulți dintre voi iubesc pisicile. De-ar fi mai mulți, căci merităm. Dar nu știți că pisica care vă toarce În poale ori, ca mine, la urechea lui Cristi nu vede decât roșul, portocaliul... și, treacă-meargă, verdele. Păi entropia Își spune și aici cuvântul: În spectrul solar, albastrul și violetul, ba mai dihai ultravioletul reprezintă negentropia, chiar poartă cea mai multă energie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
parcurge regulat un traseu anume conform unui orar stabilit footnote> Brăila-Însurăței alături de părinți și fratele tatei, iar drumul pare anevoios, cu suficiente opriri, poticneli, uneori discuții obositoare, alteori tăcere, doar tăcere. Cred că am trei ani și mă pierd în poala voluptoasă a mătușii mele, o femeie voinică, extrem de temperamentală, căreia îi spun „Mamalita”. Mergem la nunta fratelui mamei, la Însurăței, localitate situată la aproape 55 de kilometri distanță de Brăila, poziționată pe malul drept al râului Călmățui, pe terasele acestuia
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ne face micile capricii. Simțea cum totul se scurge mult prea repede și de fiecare dată când intram în camera bunicii mă ruga să mă așez pe genunchii săi, singurii care poate mai răspundeau unor impulsuri nervoase. Mă cuibăream în poala bunicii, îi masam genunchii și stăteam acolo preț de câteva minute. Uneori o pieptănam, avea bunica un pieptene special din os și-mi tot spunea s-o fac lent și apăsat, ca și cum ar fi fost un masaj al capului. Rând
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Cătlăbuga, Șchei și Baia, românii moldoveni s-au ridicat împotriva năvălitorilor, pentru neatârnarea Țării Moldovei și apărarea gliei străbune, când cetățile noastre Hotinul, Soroca, Orheiul, Tighina și Cetatea Albă străjuiau neclintite pe hotarul Nistrului, păzind cu sfințenie Țara Moldovei. La poalele acestor cetăți strămoșești s-au apărat românii împotriva năvălitorilor păgâni și creștini, turci, tătari, cazaci, polonezi, care râvneau la pământurile și agoniseala românilor. Mai târziu, la Mărășești, Mărăști și Oituz s-au apărat românii împotriva altor năvălitori, ca și în
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
în cale : Cum sfârâie țâgla, Așa să sfârâie inima lu... (numele celui dorit) Și să n-aibă hodină Până n-o să vină. Descântece. Pentru durere de urechi, Năuce cloci-te-ai ! Du-te-n vârful muntelui, în coarnele ciutelor, în poalele brazilor, în bătătura oilor. Și să-l lași curat, Luminat, Ca de Dumnezeu lăsat ! După ce a zis descîntecul de nouă ori, vrăjitoarea, cu un fir de busuioc muiat în cerneală, desenează pe obrazul bolnavului un cerc și în acesta inițialele
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
C-un blid de pâsat, tu ne-ai săturat, C-o oală de poame, la ficiori li-i foame. Tortu ce l-am tors, fie-ți de folos, Să umbli pe munte cu mâneci bătute, Să umbli-n ospețe cu poalele crețe. Găzdiță, găzdiță,ieși până-n portiță Și te uită-n sus, că luna s-o dus, Te uită pe cer, că stelele pier ! Cântec de dor Așa m-aș duce pe-un drum, inima să mi-o răzbun, Așa m-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Zboară mierlele-n tufiș, Iar din codri noaptea vine, Pe furiș. Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind, Turmele se aud mugind, Iar flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița pe ndelete Vin neveste de la râu Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând în stoluri fete, De la râu. Se ducea atunci o viață tihnită, patriarhală, când gospodarul nu-și punea problema să încuie portița cu lăcate când pleca să lucre pe hotar, sau să tragă zăvorul la ușă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pentru fiecare suflet, un imbold de respectare a oamenilor mari și a înaintașilor cari cu dragoste de țară și cu sângele lor au pus primele pietre la temeliile românismului. II Născut în anul 1849, în comuna Oprea Cârțișoara, așezată la poalele munților Bâlea și Valea Doamnei de lângă Negoiul, Badea Cârțan era făcut să se ridice și să se dezvolte pentru a aduce prinosul efortului său de viață unirii tuturor românilor. Piscurile și văile acestor munți legănară copilăria micului cioban care până la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
avut ocazia să se privească ochi în ochi cu iscoadele adversarului. La un moment dat prin Cârțișoara noastră au început să circule întrebări stârnite de o boreasă care neavând alte treburi, ședea cât era ziulica de lungă cu mâinile în poală pe tălpița din fața casei. I-a clocit atunci în creerul ei de coancă, nu mai mare decât al unei găini, întrebarea exprimată apoi către alte femei ale satului : -«Oare ce fel de pescuit face Remus pe valea Bâlii în sus
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
numai pe Paris, ci pe întreg orașul Troia. N-a rămas decât Afrodita care l-a îndemnat pe Paris să meargă în Sparta, s-o răpească pe Elena de la soțul ei regele Menelau. Acest rege era prietenul Afroditei. Departe spre poalele Olimpului apăruse o insulă de luminițe. Desigur era o așezare a grecilor din acea zonă iluminată public pe care furată de vraja serii și a mitologiei antice grecești am asociat-o cu un festin al Zeilor din Olimp. Ce-ai
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
lângă stânci!îl privea Janeta. Chiar în spatele caselor se ridică peretele abrupt al stâncilor, adaug eu. Casele par atât de mici raportate la înălțimea lor. Și pitite parcă s-ar cuibări în brațele acestor stânci. Am mai văzut așezări la poalele unui deal, la poalele unui munte, dar aici e ceva deosebit. Ele sunt înfrumusețate de verdeața pomilor alături de stâncile netede ca spălate de ploi, pământii și dure. O îmbinare surprinzătoare dintre o priveliște obișnuită și una sălbatică, nelipsită de
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Janeta. Chiar în spatele caselor se ridică peretele abrupt al stâncilor, adaug eu. Casele par atât de mici raportate la înălțimea lor. Și pitite parcă s-ar cuibări în brațele acestor stânci. Am mai văzut așezări la poalele unui deal, la poalele unui munte, dar aici e ceva deosebit. Ele sunt înfrumusețate de verdeața pomilor alături de stâncile netede ca spălate de ploi, pământii și dure. O îmbinare surprinzătoare dintre o priveliște obișnuită și una sălbatică, nelipsită de spectaculos. La prima vedere
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
văzusem până acum în stațiunea noastră sau prin Platamonas, ne încântau cu parfumul lor și cu culorile vii.Același farmec aveau și florile mai mărunte, nu atât de maiestoase dar tot atât de atrăgătoare. Jos, în vale, se vedeau casele așezării de la poalele stâncii pe care era suspendată mănăstirea și noi împreună cu ea.Le priveam ca dintr-un avion părându-ni-se ca niște jucării împrăștiate, de diferite culori în care predomina albul pereților și roșul acoperișurilor. Călugării nu s-au ivit. Erau
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Întuneric. Băh! pe fereastă, Nicodim urlă, Buchilat simte cum îl frige cineva de mână ș-o rupe la fugă. Popa-și ia prin întuneric cojocirocul [c]ul și-l încalță de spaimă. N-are vreme să bage de samă, ia poalele cojocului în cap și năvăleșt[e] spre ușă, În fereastră: Băh! Când dă să iasă pe ușă, Nicodim zice: Uite-l mă, uite-l, repede ușa-napoi ș-o închide cu lăcata. În fereastă: Băh! Popa scutura de ușă, oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a iubit atât de mult, labirintica poveste se deslușește în tot realismul său. Înaintea acestuia, însă, legenda spune că, la început, Sitna pârâul de argint era o frumoasă fată care trăia cu mama ei în valea cu același nume, la poale de codru. Era crăiasa acelei păduri și-i păzea pe oamenii locului, precum și turmele lor de oi. Într-o zi, la marginea pădurii au poposit hunii. Un tânăr hun călare, ce căuta un izvor cu apă rece, a fost zărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
altceva decât manifestarea imagistică a ceea ce-a rămas în memoria afectivă. În real, imaginile văzute de sus sunt cât se poate de clare: Iar pe văi oițe-n turme/ Pierd în luncă a lor urme/ Sau înconjură pădurea/ Pe la poale 21. Se poate vorbi de o veritabilă privire panoramică circulară, realitatea reflectându-se în creație așa cum i-a rămas pe retină copilului. Iată un exemplu revelator: Pe câte-un plan mai ridicat se văd curți văruite cu îngrijire, cu arătarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ochiul de pădure 148, ocrotit de atâta imensitate verde și fremătândă. O imensitate fabuloasă, niciodată retrăită în tot restul vieții. În raiul copilăriei, codrul nu îi oferă copilului spațiu ideal de joacă doar în ochiul de pădure, ci și la poalele sale: Și la margine de codru ei aprind o focărie/ Într-o groapă cu cenușă... de juca trandafirie/ Colibioara cea de trestii cu ușița-i rezimată,/ Împletită din răchită, cu curmei de tei legată 149. Câteodată imaginile sunt strict cinetice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și-n mijlocul apei adormii în luntre 185. Sau: Când ne așezam în luntre, valurile ascultătoare mânau neporuncite, după gândirea noastră, luntrea cea aurită, în care iubita sta culcată în mari perini de mătase, iar eu așezasem capul meu în poalele ei și visam ceea ce aveam 186. Să visezi ceea ce ai iată un mod cu totul particular al gândirii și imaginației lui Eminescu; visul se dovedește spațiul privilegiat, singular, în care cele două realități se suprapun până la indistinct. Imaginarul nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se suprapun până la indistinct. Imaginarul nu se oprește aici: Ea intră încet în apa lacului și prinse încet, încet cu mâna din fiecare frunte de val câte o stea, ca și când ar fi prins albine de aur, apoi punându-le în poale le aduse în casă și le vărsă pe masă187. Gingășia fără de margini a "torsului" eminescian atinge apogeul în proza de inspirație folclorică Făt-Frumos din lacrimă 188. Ceea ce-a realizat poetul în acest text cu înmiit substrat fantastic este greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ciudat al obiceiului copiilor de a se uita în soare obicei absolut real -, dar și o premoniție a ceea ce avea să vie. Copilăria ipoteșteană este omniprezentă. Poetul se descrie pe sine însuși copil, stând în pragul casei cu capul în poala unei Finițe, greu de identificat. Putea fi oricine: mama, o soră, o slujnică: Cu cartea [...] în mână, stăteam zile întregi lungit pe prispa casei la umbră și descifram mașinal-minte slovele cele bătrîne ori priveam cu ochii drept în grinzile afumate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
soră, o slujnică: Cu cartea [...] în mână, stăteam zile întregi lungit pe prispa casei la umbră și descifram mașinal-minte slovele cele bătrîne ori priveam cu ochii drept în grinzile afumate ale streșinei, până ce-mi simțeam capul ridicat și pus în poale. Mi-ntorceam ochii peste cap... era Finița, ce-și așezase capul meu pe poalele ei și-ncepea a-mi povesti ba cimilituri, ba basme, ba-mi cânta cu vocea câte-o horă or câte o chiuitură cu vorbe cu tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]