5,048 matches
-
simți nici durere, nici bucurie, recunoscându-și virtuțile; Ei sunt asemenea mirtului din vale, care Își răspândește parfumul În spațiu. Prin mâinile unor asemenea făpturi vorbește Dumnezeu și dindărătul ochilor acestora El surâde pământului.” (K. Gibran) Lucrul la timp dăruit prețuiește Îndoit. (Dimpotrivă: „A da târziu e totuna cu a refuza”.) Manierele fac omul. Stilul e omul. (Buffon) (Politețea, amabilitatea, bunul-simț sunt, fără Îndoială, atitudini care ne definesc În relațiile cu ceilalți din jur: „Diplomat este acela care-și amintește de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sfântul așteaptă” etc.) Nu pierde vremea, ca să nu te piarză și ea pe tine. (Când desconsideri valoarea timpului, acesta se răzbună, În sensul că te face să nu-ți mai poți Îndeplini la timp rosturile existenței: „Lucrul la timp făcut prețuiește Îndoit”; „Un ceas dimineața Îi cât trei după-amiază”; „Timpul costă bani”.) „Omul care nu se gândește sau nu prevede lucrurile Îndepărtate are necazul aproape.” (Lun Yu) Nu aduce anul cât aduce ceasul. Faptul acesta poate fi privit atât ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
motorul faptei. Μ Tot plăcere este și aceea În care constați că ai fost În stare să renunți, la un moment dat, la a mai trăi o anumită plăcere. Μ Scriitorul francez G. Flaubert observa cu subtilitate: „Poate că nu prețuim decât prin suferințele noastre”. Într-adevăr, ne dăm seama de adevărata valoare a unui lucru numai atunci când trăim regretul faptului că l-am pierdut; sau prețuim cu adevărat valoarea unei prietenii numai atunci când ne dăm seama că n-am știut
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o anumită plăcere. Μ Scriitorul francez G. Flaubert observa cu subtilitate: „Poate că nu prețuim decât prin suferințele noastre”. Într-adevăr, ne dăm seama de adevărata valoare a unui lucru numai atunci când trăim regretul faptului că l-am pierdut; sau prețuim cu adevărat valoarea unei prietenii numai atunci când ne dăm seama că n-am știut-o păstra. Μ Am fi, desigur, mai puțin nefericiți dacă am putea fi mai puțin invidioși pe fericirea altora. Μ Când trăirea unei mari dureri sufletești
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
menționează, în Iluziile literaturii române 219, ținta puterii comuniste era "nimicirea temeiurilor dăinuirii, suprimarea argumentelor identității naționale, nefiind nicidecum interesați (n.n.) de consemnarea și de evocarea unor fapte literare ale trecutului literaturii române, pe care nu aveau de ce să le prețuiască ori, și mai rău, să le iubească"220. Făcând un periplu printre titlurile interzise din perioada comunistă și stabilind, totodată, principalele "motive" invocate de comuniși pentru scoaterea din circulație a anumitor publicații, autorul vorbește cu o amară ironie despre "misiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
articolul Oglinda totalitarismului în opera Anei Blandiana 243, Monica Papazu remarcă poziția excepțională pe care o deține Ana Blandiana în cultura română, referindu-se, inițial, la întreaga poezie a acesteia, și oprindu-se, în final, doar asupra poeziei interzise: "Interiorizată, prețuind singurătatea necesară concentrării asupra scrisului subliniază autoarea poetă în așteptarea cuvintelor care o "caută", tinzând mereu către "starea de grație" a poeziei, și având nostalgia idealului romantic al poeziei ca "centru al lumii"244, ea ar părea să aibă vocația
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
concepțiilor despre poezie, al aspectului multiplu și contradictoriu al fenomenului poetic contemporan, tendințele liricii actuale rămân deschise viitoarelor interpretări și investigații. Semnalăm în acest sens că, în clipa de față, se constată o inflație de volume mediocre ale unor poeți prețuiți la un moment dat de critica noastră literară, dar care nu au mai răspuns, cu volumele ulterioare, creditului ce li s-a acordat. Distingem în contextul liricii o poezie care își trage seva din inspirație și fantezie și alta izvorâtă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Poetul se definește ca un căutător, el face parte dintre cei aleși: Cine sunteți voi cutremurați/ Pe vârfurile limită sub corturile-nchipuite/ Iubitorul tunetului și adormitul/ Și fratele deosebit de față/ la dezvelirea necuprinsului". Străbătând nămolul Pustiei, trebuie să știi să prețuiești răbdarea și dorul, prietenia și mai ales cu ceea ce rămâi, după ce uiți. În câteva poeme, Pustia e definită direct. Pustia este cerul ce se întinde de la izvor la mare, ochiul Pustiei este lumina eternă, de aceea rostul poetului ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cele mai originale".2 Petru Poantă vede esteticul creației soresciene amenințat de "artizanat". "Începând prin a contesta și a parodia, poetul sfârșește prin a propune o soluție existențială, sau o formulă... literară."3 Eugen Simion, în "Scriitorii români de azi", prețuiește efortul poetului de a se exprima direct, în contextul unei poezii care își caută o formulă cât mai alambicată, apreciind ca "semn de inteligență" faptul că "simplifică versul și-i descrețește fruntea." Marin Sorescu parodiază în permanență de la volumul "Singur
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca și cum competențele educaționale ar ține de drepturile omului (un alt caz de generalizare pripită). Este una din căile de perpetuare a răului. Doar faptul că din părinți răi se nasc câteodată copii buni mai poate constitui o scuză. Să-i prețuim pe cei mai slabi ca noi deoarece pe seama lor ne putem bucura de orgoliul nostru! Mă angoasează sentimentul cărților nescrise, ele ascunzând dimensiuni ale ființei mele ce nu și-au găsit drumul către lumină. Ar trebui să-mi iau angajamentul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
persoana sau după cum este viața sa (adică, după modul În care și-a trăit viațaă. În felul acesta se poate spune că viața, existența, este măsura umană a persoanei. Îi judecăm pe ceilalți după cum Își trăiesc sau, mai exact, Își prețuiesc ori Își irosesc propria viață. Nemulțumirea pe care fiecare dintre noi o Încercăm față de noi Înșine ne conduce către același reper: viața. Fiecare persoană Își dorește ca propria viață să fie conform unui ideal, să Împlinească anumite aspirații, să atingă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
unei persoane este trăirea acesteia reflectată În câmpul conștiinței sale. Existența și conștiința sunt inseparabile, astfel Încât se poate vorbi despre o „conștiință a vieții”. De aceasta depinde modul În care o persoană Își valorizează propria viață. Modul În care este prețuită viața proprie este o condiție de a judeca și viața altora și, În final, de a prețui viața, existența, ca pe un dar. De regulă, există tendința de a privi viața „din exteriorul” său ca pe o Înșiruire de etape
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
poate vorbi despre o „conștiință a vieții”. De aceasta depinde modul În care o persoană Își valorizează propria viață. Modul În care este prețuită viața proprie este o condiție de a judeca și viața altora și, În final, de a prețui viața, existența, ca pe un dar. De regulă, există tendința de a privi viața „din exteriorul” său ca pe o Înșiruire de etape și de evenimente biografice. Acest punct de vedere nu ia În considerare reflectarea vieții În planul conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Este forța spiritului universal. Fascinația energiilor Îl frământă și pe Faust care caută răspunsul, cercetând originea, Începuturile lucrurilor (Goethe, Faust, IĂ: La Început a fost Cuvântul. Mă și opresc. Cine m-ajută să fac pasul? Cuvântul? - Nu pot să-l prețuiesc atât de mult! Altfel va trebui să-l tălmăcesc Dacă de spirit eu ascult. Stă scris: La Început a fost Ideea. Dar cântărește bine-ntâiul rând, Ca pana să nu fugă, slove goale așternând. Ideea e, ce-nfăptuiește și creează
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care să-mi asigure fericirea, ca plenitudine și Împlinire sufletească. Abaterea de la această cale deschide drumul exceselor și suferinței care va sfârși prin eșec. Binele poate fi obținut chiar Într-o mai mică măsură; depinde Însă dacă știi să-l prețuiești și să te bucuri de el, sau cum spune Seneca summum bonum esse animi concordiam - „binele suveran este armonia sufletului” (De vita beataă. A folosi viața conform dorințelor, fără a ține seama de rațiunea călăuzitoare, Înseamnă a-ți nesocoti, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
moral, al vieții, și de el se leagă responsabilitatea persoanei față de propria sa viață, devenind, prin principiul rațiunii, o datorie care trebuie respectată, fie că este vorba de viața sa, fie de a celorlalți. Responsabilitatea pentru modul În care este prețuită și trăită viața depinde Însă și de forța eului personal, de atitudinile care decurg de aici, față de sine și de propria viață. Distingem, În această privință, două mari direcții atitudinale ale persoanei față de viață: o atitudine activă și o atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de o parte, o slabă motivare a persoanei, iar pe de altă parte, incapacitatea acesteia de a putea susține o acțiune, de a o finaliza. Condiția realizării În viață, a mulțumirii de sine, este dată de modul În care este prețuită și realizată viața personală, iar aceasta este rezultatul atitudinilor persoanei față de sine și față de propria sa viață. Sunt aceste aspecte exclusiv legate sau reductibile la atitudinea față de viață a persoanei respective și la capacitățile psihice ale acesteia? Nu. Trebuie ca
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
au un sens univoc: fie că întăresc, confirmă (cu date istorice, sociale, morale), fie pun sub semnul întrebării, atenuează ori contrazic caracterul definitiv al unora din afirmațiile pe care le-au formulat alți cercetători sau eu însumi în alte situații. Prețuiesc fermitatea, dar și mai mult iubesc nuanțele, fără de care adevărurile ar fi incomplete. Vrînd să lărgesc orizonturile fiecărui aspect, le-am căutat unde m-am priceput, nu știu însă dacă întotdeauna în locurile cele mai adecvate. Totuși, și cînd am
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
veșnic neferice”, pe care o subliniază Iorga în „La dezvelirea monumentului lui Alecsandri” din Iași (O luptă literară, 1, p. 241-243), e valabilă și pentru diferența dintre Alecsandri și Bacovia: „Ori cu cît simț istoric ne-am înarma, oricît am prețui liniștea și seninătatea, oricît am dori să nu jignim păreri respectabile, nu putem da lui Alecsandri, a cărui faptă o înțelegem și o prețuim, inima noastră, pe care Eminescu o stăpînește”. (...) „Și, iarăși, exteriorii prudenți, cumpătații, măsurații, pieptănații, gătiții, solemnii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru diferența dintre Alecsandri și Bacovia: „Ori cu cît simț istoric ne-am înarma, oricît am prețui liniștea și seninătatea, oricît am dori să nu jignim păreri respectabile, nu putem da lui Alecsandri, a cărui faptă o înțelegem și o prețuim, inima noastră, pe care Eminescu o stăpînește”. (...) „Și, iarăși, exteriorii prudenți, cumpătații, măsurații, pieptănații, gătiții, solemnii și pompoșii nu pot găsi în toată literatura romînească un altul din scriitorii mari care să-i mulțumească atît. Că e un scriitor mare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
monografistul Bacăului și ,,cel mai vechi gazetar din localitate’’), întreceau, din punctul de vedere al lui Alexandru Tiron (Sphynx), restul îndeletnicirilor sale: ,,Ai fost pentru Bacău informatorul,/ Jurnalul viu și cel mai bun arbitru; Activitatea ta neîncetată / Putem s o prețuim cu... decalitrul!” („Stele căzătoare”, în „Moldova”, 1, nr. 20, 26 septembrie 1937, p. 1) Unui alt gazetar, Emil Mititelu, fost director al „Tribunei Bacăului”, i se recunoșteau, într-o epigramă semnată Saru (Sandu Russu), aptitudini similare: „Mulți, punînd în joc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
187729. G. Ibrăileanu credea că debutul poetului încetează în 1870, o dată cu colaborarea la "Convorbiri literare", iar Vladimir Streinu i-a fixat încetarea perioadei de debut în 1873, cînd i se publică Floare albastră 30. Nici Eminescu însuși nu și-a prețuit, în mod exagerat, poeziile începătoare. În luna mai, 1869, aflîndu-se la București, în tovărășia unui bun prieten ardelean, Ștefan Cacoveanu, poetul i-a spus acestuia: "A ieși în publicitate nu-i glumă. Mai de multe ori îmi pare rău c-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
zis Miron Prisacaru. Dar în volumul publicat la Deva, și Augustin Z. N. Pop, făcîndu-l uitat pe Toader Prisacaru, îi zice tot Miron Prisacaru: "De la maica-i Raluca și de la moșul Miron Prisacaru (viitorul poet) a prins de mititel să prețuiască și să culeagă folclor" (pag. 168). Aceste afirmații îl obligă pe Augustin Z, N. Pop să arate și documentele pe care se bazează. Să fie publicat dacă există documentul în care, după 1852, la Ipotești trăia Toader Prisacaru, cu mențiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
galbini; 2 mindire cu lînă 2 galbini; 8 prosoape 3 galbini; 1 gardirop 31/2 galbini; 10 părechi scarpe de tot soiul 4 galbini; 12 părechi colțuni 31/2 galbini; steclării și farfurii 8 galbini; 1 (una) trăsură acoperită sau prețuit la 94 galbini. Banii în numărătoare înaintea cununiei 1500 galbini; la 29 iunie anul, 1840 rest 1500 galbini. Adecă trei mii cinci sute și șaptezeci și șase 3576 galbini, iar cinci sute și șăptizăci și șase galbini în lucruri, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
poate admite vreo ademenire trupească, din partea ei, în 1872, cînd el studia și filozofia? Poezia, pînă la ultima strofă este, de fapt, o amintire, o retrăire foarte puternică, pentru care poetul folosește prezentul istoric. Este justă observația că fata nu prețuia aspirațiile filozofice ale iubitului. Acum, cînd cunoaștem numele ei adevărat și originea ei socială, putem crede că ea nici carte nu știa și, prin urmare, forțat i s-au atribuit de către poet cunoștințe despre piramidele învechite și cîmpiile asire. Fata
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]