KorAP: Find »[drukola/base=privire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...188 189 190 ...3807 >

95,170 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

În cele din urmă, a reușit să se orienteze. „Iată stejarul din fundul grădinii și cumpăna de la fântână, ce străpunge pânza de fum de parcă-i un răzlog învechit uitat în zare.” În jocul de umbre nedeslușite, Costăchel răscolea priveliștea cu privirea înfrigurată. Când și-a descoperit casa, inima i-a tresărit cu zvâcnet nebun și o lacrimă - lacrima pe care o purta în suflet - a pornit să se rostogolească pe obrazul ars de soare... „Doamne Dumnezeule! Am ajuns, în sfârșit!” Era

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Acum mergea ca un lunatic. Nici nu și-a dat seama când a ajuns în fața porții. S-a oprit să-și tragă sufletul. Curtea era pustie. A întins mâna să deschidă poarta, dar și-a oprit-o la jumătatea drumului. Privirea i-a rămas pironită pe găurile dintr-o scândură a porții... A tresărit. A închis ochii, iar gândurile au luat-o razna. Nu le-a putut opri decât în pragul unei nopți. Noaptea atacului... „Câți ani să fi trecut de

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
În fața celor din vârful căruței se găsea un bărbat pe care abia se mai țineau zdrențele fără culoare,care cu greu reușeau să-i acopere goliciunea. Prin găurile opincilor i se vedeau călcâiele crăpate și sângerânde... Petrache și-a încordat privirea, cercetându-l pe străin. Într-un târziu, a îngăimat, abia șoptit, fără siguranță, către femeie: Didină, aista-i Costăchel! Doamne! a apucat să rosteacă femeia, ducându-și mâna la gură. În clipa următoare, Petrache a sărit din căruță și s-

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Costăchel din poartă. Bună dimineața! au răspuns bătrânii, cu ochii scăldați în aurul toamnei. Îndată sunt gata, numai să-mi șterg ghetele, că de când nu le-am încălțat... s-a așezat colbul de un deget pe ele - a răspuns învățătorul privirii întrebătoare a lui Costăchel. Între timp, au ajuns și Măriuca cu ceilalți. Învățătorul și-a luat bastonul de după ușă și, sprijinindu-se de brațul lui Costăchel, au pornit spre poartă. Ia să-l pup pe Tăchel, că tare-i frumos

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
plete, cu ochii burnițați și umerii aduși, s-a apropiat de marginea cerdacului, și-a scos pălăria, a privit pentru o clipă în zare, parcă pentru a prinde din zbor o amintire, a tușit ușor și a mângâiat adunarea cu privirea caldă... Dragii mei copii. Dați-mi voie să vă spun așa, pentru că apropape pe toți vă știu de pe când, copii fiind, ați călcat pentru întâia oară peste pragul școlii. Bucuria pe care o trăiesc astăzi alături de voi nu are seamăn

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
rămas speranța vieții mele... El a reușit totuși să adune obștea în jurul lui și să facă multe lucruri bune în satul ista. Printre cele multe se numără și minunea care își primește astăzi învățăceii. Iat-o! Învățătorul și-a rotit privirea și brațul vlăguit, mângâind parcă fața noii școli. Tinerii dascăli vor sfinți prin munca lor acest lăcaș. Doresc din toată inima să fie așa. Un ropot de aplauze, ca o cădere de apă vijelioasă, a răsunat sub bolțile de frunze

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
domnule inginer, și vă aștept cu noutăți. Spunând acestea, Costăchel a ieșit val-vârtej din biroul inginerului, compunându-și o figură de om înfuriat la culme. Călca apăsat prin omătul înmuiat de soarele care strălucea vioi. Din când în când, arunca priviri scurte în dreapta și în stânga, să vadă dacă nu este cineva prin preajmă. Abia la poartă l-a găsit pe paznic, făcând drum de scurgere pentru apa adunată din zăpada mustindă. Portarul a rămas surprins văzându-l pe Costăchel ieșind și

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Petrache, ori la părete, tot una i. Ia mai întreab-o de sănătate. Moș Dumitre, drept să-ți spun, omului nu i se mai urăște cu matale. Numai că eu mai am treabă și nu pot să apar în fața oamenilor cu privirea încrucișată, așa că o las mai moale cu ulcica. Parcă văd că ai să spui: „Ia mai zi cum ai mai zis”, dar eu am s-o fac pe niznaiu. Lasă, moș Dumitre, că n-o intrat zilele în sac. Rămâi

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-mi ce-i de făcut. Angrosistul a luat hârtia, s-a tras mai spre lumină și a început s-o citească pe îndelete. Pe măsură ce citea, însă, fața i se întuneca din ce în ce mai tare. Când a terminat de citit, a rămas cu privirea pierdută într-un ungher al încăperii. Moș Dumitru se uita la el cu încordare, neînțelegând frământarea de pe chipul negustorului. După un timp, angrosistul l-a fixat pe moș cu o privire grea și a grăit. Știi dumneata, bade Dumitre, ce

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
tare. Când a terminat de citit, a rămas cu privirea pierdută într-un ungher al încăperii. Moș Dumitru se uita la el cu încordare, neînțelegând frământarea de pe chipul negustorului. După un timp, angrosistul l-a fixat pe moș cu o privire grea și a grăit. Știi dumneata, bade Dumitre, ce țin eu acum în mână? Sau, mai bine-zis, ce mi-ai adus dumneata? Trotil, bade Dumitre. Trotil... Cum vine vorba asta, jupâne Ștrul? Ce trotil? Nu pricep. Apoi, bade Dumitre, matale

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
bolțile magaziei. Da’ ce marfă-i asta? Ce sunt eu aici? Vărsătoare? Eu cumpăr gozuri ori grăunțe? Afară! Să nu văd un sac aici! Afară!!! Moș Dumitru s-a dus la angrosist, chipurile să încerce a-l îndupleca, dar, din priviri, a făcut semn oamenilor lui să se apropie de sacii cu sămânță aflați alături. Nici nu vreau să aud. Afară, am spus! s-a prefăcut neînduplecat jupânul și s-a făcut nevăzut. Măi băieți - a grăit moșul către oamenii lui

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
să ai musafiri. Să știi că am tras bine piciorul... Ce musafiri? Mă faci curios - a întrebat învățătorul, ridicând sprâncenele albe a mirare. Musafiri de soi, nașule, nu șagă - a făcut-o pe misteriosul Costăchel. Dezorientat, învățătorul a aruncat o privire întrebătoare către învățătoare, care privea curioasă spre Costăchel. Ce ați rămas așa? Păi, cum altfel? Noi nu așteptăm nici un musafir. Musafirul nepoftit va fi binevenit - a rimat vorbirea Costăchel, lăsând misterul să plutească în atmosferă. Uite la el. Poate să

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
a cerut Poloniei portul Danzig și un coridor de trecere, pentru a avea ieșire la mare. Despre unele din aceste evenimente mai știam câte ceva, dar nu-mi erau destul de limpezi - a mărturisit învățătorul. După felul cum se comportă Germania, sub privirile îngăduitoare ale marilor puteri - am numit aici Franța și Anglia - viitorul este imprevizibil - a continuat agronomul. Se înțelege că soarta noastră nu poate fi prevăzută, mai ales că nu suntem o țară săracă în resurse materiale. Să vezi numai cum

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
primar Costache Vultur cu cine să vorbească și cu cine nu. Să știi că nu ești ales primar pe viață. Mâine-poimâine ai să cazi. Și nu oricum. Ci taman în cap... Costăchel s-a uitat la oamenii din jur. Din privirile lor a înțeles că Vrăbioi a vorbit, Vrăbioi a auzit... După ce a primit acest răspuns tăcut, dar încurajator, din partea oamenilor, i-a vorbit individului. Din partea mea, poți să stai în primărie cât poftești, dar trebuie să știi că îți răcești

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
vezi, măi Costăchele, că aiștia ți-o pus gând rău? Ai grijă, dragul moșului, că cu nebunii nu-i de șagă - a intervenit moș Cocârlă. Auzind discuția din holul primăriei, Petrache a ieșit, să vadă ce se întâmplă. Dintr-o privire și-a dat seama de starea sufletească a prietenului său. Cuta dintre sprâncene, adâncită peste măsură, ușa cancelariei smucită cu putere, fulgerele din priviri aruncate spre ușa pe care ieșise Vrăbioi spuneau totul. A intrat după el. Ce-i cu

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Cocârlă. Auzind discuția din holul primăriei, Petrache a ieșit, să vadă ce se întâmplă. Dintr-o privire și-a dat seama de starea sufletească a prietenului său. Cuta dintre sprâncene, adâncită peste măsură, ușa cancelariei smucită cu putere, fulgerele din priviri aruncate spre ușa pe care ieșise Vrăbioi spuneau totul. A intrat după el. Ce-i cu tine, Costăchele? Cine te-a supărat așa de tare? Ia-o și tu mai încetișor. Tu nu ai băgat de seamă că de o

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Bătrânul ședea întins pe laiță, cu ochii închiși. Răsufla greu. Slăbise mult în ultima vreme. Arăta ca un Crist încărunțit. La întrebarea lui Costăchel a întredeschis ochii, dar nu a reușit să îngaime măcar un cuvânt. A întors anevoie doar privirea ștearsă spre cei care ședeau la căpătâiul lui. De dimineață șade nemișcat și nu o scos o vorbă. Doar se uită la noi, așa ca din altă lume, și oftează cu răsuflare grea - a grăit cu glas înmuiat în lacrimi

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Costăchel moșneagului - matale ai mai prins așa o frumusețe de toamnă? Uite colo, în zariștea Ponoarelor, parcă ar fi gura unui vulcan. Moș Dumitru Carpen, care tocmai se întorcea din Coșcovea, a pus mâna streașină la ochi și a lăsat privirea să soarbă întreaga minune a înserării. Jarul de pe creasta Ponoarelor i se oglindea în ochii mijiți și îi împurpura obrazul brăzdat de ani. A stat așa o vreme, dând din când în când din cap. Se vedea că vorbește cu

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Cică o început război... Ia dă le încoace, moș Dumitre, că mi s-o-nmuiat genunchii! Costăchel a luat cu înfrigurare gazetele din mâna bătrânului și a început să le frunzărească cu mare grabă. Cu pălăria în mână, moș Dumitru își purta privirea de pe chipul împietrit al lui Costăchel la jurnalul din mâinile lui, care tremurau de încordare. Când a terminat de citit, mușchii obrazului lui Costăchel se profilau ca nodurile unei frânghii, iar ochii ca două văpăi păreau gata să străpungă peretele

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
atace o țărișoară ca Polonia un post de radio nemțesc? Uite că se poate. Așa scriu gazetele... Iaca, focul a fost aprins și cine știe când se va stinge... Bătrânul a rămas fără cuvinte. Și-a împreunat brațele la piept. Privirea lui rătăcea undeva în zare. A vorbit îngândurat. Uite ce înseamnă să fii mare și să n-ai glagorie... Despre cine vorbești, nașule? Despre nemți. Despre cine altcineva? Nemții, Costăchele, sunt un popor mare și nu-i lipsesc calitățile: talentat

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
de netoți? Să le spun: „Poftiți, domnilor legionari, scaunul de primar vă așteaptă!” Și eu să plec cu coada între picioare? Asta niciodată! Să vină ei la mine și mai vedem noi... și-a încheiat vorba Costăchel. Avea fulgere în priviri. Gândește-te bine, Costăchele. Voi singuri nu le puteți sta împotrivă. Ei sunt mulți și nu se vor da înapoi nici chiar de la crimă - a apreciat situația Măriuca. Să nu exagerăm, Măriucă. Eu încă mai sunt primarul comunei. Când cei

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
ploaia asta mi-a intrat și în suflet nu numai în haine. După câțiva pași, un sforăit de cal i-a oprit în mijlocul drumului. „De unde cai aici? Grigorosu are doar boi” - au gândit amândoi deodată... Costăchel și-a întors instinctiv privirea spre stogurile dinspre care venise sforăitul de cal... Nu se putea distinge nimic... Și-a încordat toate simțurile, ca să prindă un zvon din care să priceapă ce se întâmplă cu adevărat acolo, lângă stoguri. În smoala întunericului împănat cu zgomotul

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
pansament, iar Petrache a făcut-o pe sanitarul... După mult timp, un tremur abia perceptibil al pleoapelor lui Costăchel au făcut-o pe Măriuca să tresară. Uite, încearcă să deschidă ochii. Peste câteva clipe, ochii lui Costăchel s-au deschis. Privirea tulbure se plimba de la unul la altul, fără să dea semne că pricepe unde și cu cine se află. Costăchele! Suntem aici lângă tine. Spune ce te doare? vorbea în neștire Măriuca. A trecut destulă vreme până Costăchel a arătat

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
nesfârșită... Și îi mai apăsa o stare anume... Când treceau prin sat, prea se uitau toți nu știu cum la ei. Se citea pe fețele oamenilor o întrebare nerostită și parcă o milă neputincioasă... Erau momente când le puteai citi întrebarea în priviri: „De ce au vrut să vă omoare legionarii și cine-s aceia?” Pentru oamenii din comună, lucrurile acestea erau de neînțeles, ca multe altele de altfel... De multe ori, țăranii treceau peste asemenea întrebări și se mulțumeau cu gândul că „Numai

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
trei ani, iar alții mai pe urmă... În unele zile, bătrânii se opreau în poartă și parcă uitau să se mai ducă la treburile lor. Rămâneau cu urechea ciulită fără voie... Ce voiau să audă, nici ei nu știau. Dimineața, privirile lor burnițate cercetau zariștea dinspre răsărit. De ce? Nu-și puseseră întrebarea în mod explicit, dar simțeau instinctiv aproape că într acolo-s duși feciorii lor... Soarele acelei dimineți părea că s-a oprit dincolo de creasta dealurilor dinspre Podul Căpitanului. De ce

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]