6,400 matches
-
singura care a sprijinit atacul italian. După invazia de proporții ce a presupus folosirea tancurilor, bombardierelor și armelor chimice împotriva unei armate etiopiene nemecanizate ce apăra o țară ce își câștigase demult independența, Victor Emmanuel al III-lea s-a proclamat împărat al Etiopiei. După întărirea relațiilor italo-germană, Italia a ieșit din Societatea Națiunilor în 1937 și nu a protestat împotriva Anschluss-ului și intervine alături de Germania în Războiul Civil Spaniol. În 1938, mulți evrei din Italia își pierd drepturile civile și
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
din Arsenal au intrat în greva, formându-se primele consilii ale muncitorilor și marinarilor. Revolta s-a extins în marile orașe germane de pe urm căreia au profitat forțele politice de stânga și pe 7 noiembrie socialistul independent Kurt Eisner a proclamat în Bavaria o Republica a Sfaturilor după model sovietic. Stânga socialistă era însă divizată între Partidul Social Democrat German-SPD, care solicită armistițiul, eliberarea deținuților politici și abdicarea Kaiserului și Organizația Radicală Spartakus-USDP, ce propuneau o revoluție bolșevică. Pe 9 noiembrie
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
socialistă era însă divizată între Partidul Social Democrat German-SPD, care solicită armistițiul, eliberarea deținuților politici și abdicarea Kaiserului și Organizația Radicală Spartakus-USDP, ce propuneau o revoluție bolșevică. Pe 9 noiembrie, revoluția s-a extins la Berlin și socialistul Scheidemann a proclamat Republica în timp ce spartakistul Liebknecht a proclamat Republica Socialistă. Împăratul Wilhelm al II-lea a abdicat. Pe 10-15 noiembrie au fost create 10 000 de sfaturi ale muncitorilor și soldaților în Germania, iar la Berlin s-a format un guvern alcătuit
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Social Democrat German-SPD, care solicită armistițiul, eliberarea deținuților politici și abdicarea Kaiserului și Organizația Radicală Spartakus-USDP, ce propuneau o revoluție bolșevică. Pe 9 noiembrie, revoluția s-a extins la Berlin și socialistul Scheidemann a proclamat Republica în timp ce spartakistul Liebknecht a proclamat Republica Socialistă. Împăratul Wilhelm al II-lea a abdicat. Pe 10-15 noiembrie au fost create 10 000 de sfaturi ale muncitorilor și soldaților în Germania, iar la Berlin s-a format un guvern alcătuit din 6 comisari ai poporului-3 de la
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
landurilor au fost dizolvate și înlocuite de guvernatori ai Reichului noului regim. După interzicerea Partidului Social-Democrat, în iulie 1933, toate celelalte partide politice din opoziție au fost destrămate rapid, iar DNPV este obligat să se retragă. Partidul Nazist s-a proclamat partid de stat. Hitler a suprimat opoziția internă din cadrul partidului sau, iar trupele SĂ au fost considerate că fiind o amenințare pentru că cereau preluarea puterii militare a statului. La 30 iulie 1934, sub pretextul prevenirii unui puci, liderii trupelor SĂ
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
în anul 253. Maur de origine, Aemilian s-a născut într-o familie săracă din provincia Africa. S-a căsătorit cu Cornelia Supera. Alte date despre tinerețea sa nu sunt cunoscute. În 251, guvernatorul Moesiei Superior, Trebonianus Gallus, a fost proclamat împărat după moartea lui Decius și a fiilor săi. Aemilian a fost trimis la Dunăre, pentru a-l înlocui pe Gallus în funcția de guvernator. A fost în același timp guvernator în Pannonia și Moesia. Marea responsabilitate a lui era
Aemilianus () [Corola-website/Science/303261_a_304590]
-
din cauza înfrângerilor repetate. Cu goții a fost semnat un tratat, iar perșii sub Shapur I au cucerit Siria. Când goții au cerut tribut, Aemilian a refuzat să-l dea și i-a învins în vara anului 253. Armata l-a proclamat împărat pe Aemilian. Acesta a pornit marșul spre Italia. Gallus și fiul său Volusianus au strâns mai multe legiuni, chiar și de pe Rin, pentru a apăra tronul de uzurpator. Dar nu s-a dat nici o bătălie, deoarece soldații lui Gallus
Aemilianus () [Corola-website/Science/303261_a_304590]
-
de creare a unui teritoriu autonom. La izbucnirea Crizei din Ucraina în 2014, cazacii au participat de partea rebelilor separatiști din Ucraina de Est și ajunseseră în acel an să controleze alături de aceștia circa 80% din regiunea Luhansk, unde au proclamat mai multe „republici căzăcești”. Până în anul următor însă, cazacii au intrat în conflict cu ceilalți rebeli, mulți dintre ei fiind uciși în ambuscade de către aceștia din urmă. În vremurile de început, cazacii erau comandați de un ataman, (ulterior numit hatman
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
această slujbă aproape cu sila. De-abia după câteva luni se putu întoarce iarăși în cortul său, în Nyssa. Talentul oratoric și știința teologică ale Sfântului Grigorie au fost apreciate superlativ la Sinodul II Ecumenic (381) unde el a fost proclamat stâlp al Ortodoxiei. La Sinodul II ecumenic din 381 (Constantinopol), Sfântul Grigorie participă ca unul din teologii de mare autoritate. În scopul îndeplinirii hotărârilor Sinodului, un decret al împăratului Teodosie, din 30 iulie 381, dispunea ca toți ereticii din eparhiile
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
unei viziuni creștine. Sfântul Grigorie credea că acestea sunt probleme importante, demne de o atenție sporită. A-l trata doar ca pe un simplu scriitor spiritual înseamnă a uita că Sfântul Grigorie era, mai presus de toate, un teolog, după cum proclamă o mare parte din lucrările rămase de la cel ce a pus bazele apofatismului Bisericii de Răsărit. Teologul romano-catolic Hans Urs von Balthasar, care îl numește pe Sfântul Grigorie de Nyssa „cel mai profund filosof grec al erei creștine, mistic”, și
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
lui Aemilianus. Acesta din urmă, după ce preluase puterea, a fost atacat de Valerian. Cele două oștiri s-au ciocnit la Spoleto, unde Aemilianus a fost ucis de propriii osteni. În septembrie al aceluiași an, 253, armata și Senatul l-au proclamat împărat pe Valerian. Prima acțiune a lui Valerian în calitate de împărat a fost aceea de a-i acorda fiului său, Gallienus, titlul "augustus", asociindu-l la domnie cu drepturi egale. Gallienus stăpânea provinciile române apusene, iar Valerian provinciile răsăritene. Pe toată
Valerian () [Corola-website/Science/303260_a_304589]
-
era deja fracționat în două „partide” numite "Spirituales" și "Relaxti". Prima facțiune insista asupra respectării în literă a regulamentului ordinului, mai ales a regulii sărăciei, fiind însă influențată de ideile lui Gioacchino da Fiore din așa-numita "Evangelium aeternum" care proclama iminenta coborâre a Sfântului Duh ce avea să înlocuiască legea lui Hristos. A doua facțiune voia să introducă anumite inovații în regulamentul ordinului. Bonaventura va lovi în ambele tabere, acuzându-i pe primii de erezie iar celorlalți oferindu-le o
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
sistem de educație, culminând cu reconstituirea sau fondarea noilor universități de la Tartu (Dorpat), Vilnius (Vilna), Kazan și Harkiv, a fost strangulat în numele așa-ziselor interese ale „ordinii” și ale Bisericii Ortodoxe Rusești; în timp ce așezările militare, pe care Alexandru le-a proclamat ca fiind o binecuvântare atât pentru soldați cât și pentru stat, au fost impuse cu forța țărănimii și armatei cu o cruzime fără milă. Deși ar fi trebuit să îmbunătățească condițiile de trai ale soldaților, efectul economic al acestora a
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
1801; și pentru o scurtă vreme se părea că Franța și Rusia vor putea ajunge la o înțelegere. Purtat pe val de entuziasmul lui Laharpe, care se întorsese în Rusia din Paris, Alexandru a început în mod deschis să-și proclame admirația pentru instituțiile franceze și pentru persoana lui Napoleon Bonaparte. Cu toate acestea, nu după mult timp a intervenit o schimbare. Laharpe, după o nouă vizită la Paris, a prezentat țarului " Reflecțiile asupra adevăratei naturi a consulului pe viață", care
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
de regele Armeniei, Media și Parția (care nu a fost niciodată cucerita de Roma), sora sa geamănă Selene primește Cyrenaica și Libia, iar tânărul Ptolemeu Philadelphus a primit Siria și Cilicia. În ceea ce o privește pe Cleopatra, ea a fost proclamată Regina Regilor și regină a Egiptului, denumire asemănătoarea cu cea atribuită lui Caesarion (Ptolemeu al XV-lea Caesar, fiul lui Iulius Cezar): Regele Regilor și rege al Egiptului. Cel mai important dintre toate, diferența era că Caesarion a fost declarat
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
scopul de a înfrâna ambiția tebanilor. A dat ordin să se construiască temple în Karnak (Luxor) pentru a se închină zeului solar, autoproclamându-se „Mare preot”. În al șaselea an de domnie, își schimbă numele în „” ("Servitor al lui Aton") și proclama adeziunea monoteista a țării la cultul zeului Aton, cel care i-ar fi protejat domnia. Construiește orașul Akhetaton (azi Tell-al-Amarna), care devine capitala regatului Egipt și încearcă eradicarea cultelor celorlați zei. Aceste reforme confesionale au dus la pierderea forței sale
Akhenaton () [Corola-website/Science/303306_a_304635]
-
se gândea la o astfel de rapiditate a evenimentelor, dar mai ales la o acceptare si o lipsă de reacție din partea Marilor Puteri. După întrevederea de pa Berchtesgaden naziștii austrieci exploatează imediat, cu armele specifice „drepturile” proaspăt obținute. Hitler se proclamă pe 20 februarie protector al tuturor germanilor, acesta declară în fața Reichstagului: "„ mai bine de 10 milioane de germani trăiesc în 2 state vecine și nu voi tolera niciodată ca aceștia să fie oprimați"”. Noul Șef al Foreign Office-ului făcuse
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
care au intrat în această țară pe 12 martie dimineața. După ce a petrecut seara la Linz și s-a plecat asupra mormântului mamei sale, Hitler a sosit la Viena pe 13 martie. Aici i-a ordonat lui Seyss-Inquart, care fusese proclamat cancelar pentru o zi, să emită o lege care să ratifice unirea cu Reichul și alipirea la Germania constituind „"Germania Mare"”, lucruri care s-au și întâmplat. Seyss-Inquart a urmat întocmai sfaturile primite și în aceeași zi emitea legea care
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
și spionii lui germani” ar trebui spânzurați, sovietele desființate, disciplina militară reinstaurată, iar guvernul provizoriu „restructurat”. Kerenski l-a demis pe Kornilov din funcția de comandant suprem al armatei pe 9 septembrie, pretinzând că generalul ar fi intenționat să se proclame dictator militar al țării. Kornilov a răspuns printr-un apel către toți rușii să-și „salvaze țara muribundă” și a ordonat cazacilor și cecenilor aflați sub comanda lui să înainteze către Petrograd, (folosindu-se și de ajutorul unor specialiști și
Afacerea Kornilov () [Corola-website/Science/303371_a_304700]
-
nouălea, conducerea sovietică a încercat să găsească noi structuri care să reflecte puterile crescute ale republicilor. Aceste eforturi s-au dovedit în final niște eșecuri, iar, în 1991, Uniunea Sovietică a încetat să mai existe, iar republicile unionale și-au proclamat independența. Republicile au devenit state independente, iar guvernele postsovietice au fost formate în mare parte din personalul guvernamental din epoca sovietică. RSFS Rusă era cea mai întinsă republică sovietică și, de asemenea, republica cu cea mai numeroasă populație. După numărul
Republicile Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/303383_a_304712]
-
participării celui de-al Doilea Imperiu German la război. După Revoluția din Noiembrie, care, la sfârșitul războiului, l-a răsturnat pe Kaiser, a început o perioadă de instabilitate politică și agitații revoluționare care au durat până în 1923. Karl Liebknecht a proclamat republică socialistă de la balconul palatului imperial în noiembrie 1918. În aceeași noapte, Philipp Scheidemann, membru de frunte al SPD, proclama Republică de la Weimar de la balconul Reichstagului. În decembrie 1918, Spartakusbund s-a transformat în Partidul Comunist German (KPD), filiala germană
Liga Spartachistă () [Corola-website/Science/303398_a_304727]
-
pe Kaiser, a început o perioadă de instabilitate politică și agitații revoluționare care au durat până în 1923. Karl Liebknecht a proclamat republică socialistă de la balconul palatului imperial în noiembrie 1918. În aceeași noapte, Philipp Scheidemann, membru de frunte al SPD, proclama Republică de la Weimar de la balconul Reichstagului. În decembrie 1918, Spartakusbund s-a transformat în Partidul Comunist German (KPD), filiala germană a Internaționalei Comuniste (Comintern). La 1 ianuarie 1919, KPD a încercat să preia controlul Berlinului, în ceea ce a devenit cunoscut
Liga Spartachistă () [Corola-website/Science/303398_a_304727]
-
Regatul Boemiei, Margraviatul Moraviei, Silezia austriacă, Comitatul Gorizia și orașul Triest), cât și din afara lui (Regatul Ungariei, Regatul Croației, Regatul Slavoniei, Principatul Transilvaniei (1699), Regatul Galiției și Lodomeriei (1772), Bucovina (1774), Margraviatul Istriei (1797) și Regatul Dalmației). a fost oficial proclamat în anul 1804 pe baza țărilor coroanei familiei de Habsburg-Lorena, care deținuse prin alegere din secolul XV până la în 1806 Coroană Sfanțului Imperiu Român și prin moștenire, de la sfârșitul secolului al XVI-lea, coroană privată a lui Rudolf al II
Imperiul Austriac () [Corola-website/Science/303416_a_304745]
-
au dus la încheierea luptelor din Pacific. Președinția sa a fost un punct de cotitură în domeniul , țara susținând o politică externă internaționalistă în cooperare cu aliații europeni. Colaborând îndeaproape cu Congresul, Truman a contribuit la finanțarea Națiunilor Unite, a proclamat Doctrina Truman o politică de combatere a comunismului și a promovat Planul Marshall, un ajutor financiar în valoare de 13 miliarde de dolari care a contribuit la reconstrucția Europei, inclusiv a fostelor țări ale Axei, în timp ce fosta aliată din timpul
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
la 25 aprilie i-a dat detalii. Truman a beneficiat de o perioadă de bunăvoință populară după moartea lui Roosevelt, extinsă și datorită succesului Aliaților în Europa, care au încheiat războiul acolo. Truman a fost foarte mulțumit că a putut proclama victoria în Europa la 8 mai 1945, în ziua când a împlinit 61 de ani. În urma victoriei Aliaților, Truman a călătorit în Europa pentru , și acolo a aflat că al primei bombe atomice, efectuat la 16 iulie, avusese succes. El
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]