37,224 matches
-
treacăt la punctul A (Problema prieteniei și a singurătății), subpunctele d și e, să se transforme și ei din noțiuni în personaje, să prindă chip. Măcar unii. Cum s-a întâmplat deja cu Luigi, mai întâi în ’90, într-o proză scurtă a unui Filip foarte, foarte tânăr, cu destul păr, tipărită într-o gazetă literară. Cine știe de ce, Filip scria pe-atunci la persoana a III-a, iar însușiri și fapte de-ale lui erau împrumutate unui personaj imprecis conturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
masă, publicitatea, politica pusă în practică precum o ramură a publicității, golirea de sens a oricărei reacții originale în fața experienței de către ecranul televizorului. Trăim într-un enorm roman. Îi este acum din ce în ce mai puțin necesar romancierului să inventeze conținutul ficțional al prozei sale. Ficțiunea e deja prezentă. Sarcina scriitorului este să inventeze realitatea. În trecut am crezut întotdeauna că lumea exterioară nouă a reprezentat realitatea, oricât ar fi ea de confuză și de nesigură, și că lumea lăuntrică a minților noastre (visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
atât de bogat în senzații, ți se prezintă dintr-o dată sfâșiat de văgăuni fără fund, de parcă dorința de a reda deplinătatea vitală ar revela golul de dedesubt, încerci să sari peste lacună, să reiei povestirea, agățându-te de bucata de proză ce vine după ea, destrămată ca marginea filelor separate de coupe-papier. Nu mai înțelegi nimic: personajele și locurile sunt schimbate, nu pricepi despre ce e vorba, dai de nume de persoane de care nu ai habar cine sunt: Hela, Casimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
specie dispărută, sau bâzâitul strident al unui avion cu reacție abia inventat, care se dezagregă pe cer la primul zbor de probă. Apoi, încetul cu încetul, ceva a început să se miște și să curgă printre frazele acestei recitări contorsionate. Proza romanului cucerise incertitudinea vocii; devenise fluidă, transparentă, continuă; Uzzi-Tuzii înota în ea ca peștele în apă, însoțindu-se cu gesturi (ținea brațele desfăcute ca niște aripioare), cu mișcarea buzelor (prin care cuvintele ieșeau ca mici bule de aer), cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
asupra întrupărilor lui Buddha. Din păcate, nu s-a găsit nici un plan sau ciornă care să explice cum intenționa Ahti să dezvolte întâmplarea. Deși mutilat, sau poate tocmai de aceea, Ițindu-se de pe coasta abruptă este textul cel mai reprezentativ al prozei cimeriene, prin ceea ce prezintă și mai ales prin ceea ce ascunde, sustrăgându-se, lipsindu-ne de ceva, dispărând... Vocea profesorului e pe punctul de a se stinge. Întinzi gâtul să te convingi că e tot acolo, în spatele dulapurilor ce-l separă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scris, care, cu viteza unei mitraliere, o acoperă cu majuscule reci. — Atunci, dacă îmi permiteți, voi profita să iau capitolele ce-mi mai rămân de citit, spui tu, atingând cu o mângâiere tremurată fluviul dens al scriiturii, în care recunoști proza care ți-a însoțit orele tale de deținut. — Cum doriți, spune ofițerul, vă las cu Sheila, care va insera programul de care avem nevoie. Cititorule, ai regăsit cartea pe care o căutai; acum vei putea relua firul întrerupt; surâsul revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
metafore, cu declarații lăcrimoase, chestii de secolul al XVIII-lea? Bun, trec peste sexul ei. Și, pentru că sesizează o mică pornire de a-i răspunde, mi-o retează: - Taci! Să citesc mai departe? - N-are rost... nu știu... asta-i proză... implor. - O fi, dar așa mi-a venit mie, să citesc proză cu voce tare! Ai ceva împotrivă? Își umezește buzele, plimbându-și rapid limba peste ele, ca o viperă cât de cât îmblânzită, și continuă: - „Simțeam că sunt gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
peste sexul ei. Și, pentru că sesizează o mică pornire de a-i răspunde, mi-o retează: - Taci! Să citesc mai departe? - N-are rost... nu știu... asta-i proză... implor. - O fi, dar așa mi-a venit mie, să citesc proză cu voce tare! Ai ceva împotrivă? Își umezește buzele, plimbându-și rapid limba peste ele, ca o viperă cât de cât îmblânzită, și continuă: - „Simțeam că sunt gata să explodez, o fierbințeală ciudată îmi cutreiera prin sânge până în ceafă, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tulburi! îi trimite un rever și debutantului. E un performance atrăgător, așa că lumea iese de prin colțuri, aruncă țigările și revine în sală. Prozatorul se simte atins: - Nu cred că... - Monșer, nu-ți mai expune dentiția în fața mea, dispari cu proza ta castrată cu tot, nu mă mai plictisi... - Cum... nu mi-ați citit cartea, cine vă dă dreptul să o comentați? protestează neconvins scriitorul. - Tu crezi că eu citesc încropeli pentru buboșii luați în armată, care se tratează de prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
1948 - se Înscrie la Școala de Artă din Cetinje; În paralel frecventează și cursurile de vioară ale profesorului Simon Nutti. 1953 - Începe activitatea literară ca reporter și traducător din literaturile rusă, maghiară, franceză și engleză. Îi apar primele Încercări de proză În periodice prestigioase. 1954 - toamna: se Înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din Belgrad. 1958 - absolvă studiile universitare - specialitatea literatură comparată - ca șef de promoție. 1961 - numit pentru o perioadă de doi ani lector de limbă sârbă și croată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o perioadă de doi ani lector de limbă sârbă și croată la Universitatea din Strasbourg. 1962 -debutează În volum cu microromanele Mansarda și Psalm 44 (Mansarda/Psalm 44). 1965 - Îi apare romanul Grădină, cenușă (Bašta, pepeo). 1969 - publică volumul de proză scurtă Suferințe timpurii (Rani jadi). 1972 - apare romanul Clepsidra (Peščanik) publicat În limba română de Editura Univers În anul 1987, și volumul de eseuri Po‑etica. 1973 - i se decernează Premiul revistei NIN pentru romanul Clepsidra. 1973 - este numit lector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
șir de imagini care se derulează halucinant, interminabile zile ploioase cu drumuri desfundate și acel „iremediabil frig tăios“. Aș vrea Însă să vă Încredințez, domnule, că Mendel Osipovici nu avea deloc o Înfățișare austeră, cum ar putea să transpară din proza sa ascetică, scrisorile adresate mie fiind scrise În manieră flaubertiană, În care relatează aceleași lucruri narate și În opera sa și În care ignoră aceleași lucruri eludate și În opera sa. Despre bucuria creației și despre criza creației, despre stări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aceleași lucruri narate și În opera sa și În care ignoră aceleași lucruri eludate și În opera sa. Despre bucuria creației și despre criza creației, despre stări sufletești, despre orașe, despre hemoroizi, despre peisaje, despre motivațiile scrisului, despre deosebirile dintre proză și poezie. Scrisorile sale Îmbină suspine de dragoste și aluzii erotice cu teorii literare, impresii de călătorie cu poezii. Îmi amintesc ca acum descrierea unui trandafir, a unei treziri În zori, apoi acele variații asupra ploșnițelor, ca și unele considerații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
intrigă, portrete memorabile, tipologii, caractere, notații de adîncime, planuri epice fin structurate, lumea de marionete, familia și societatea, monolog interior, problematica specială a cuplului, explorarea feminității în pîrg sau în surpare -, în tradiția pe care va fi deschis-o, în proza noastră, Hortensia Papadat-Bengescu, continuată, apoi, de (uitatele?) Ticu Archip, Maria-Luiza Cristescu, Eugenia Tudor-Anton, Gabriela Adameșteanu, Dana Dumitriu, Alexandra Târziu, Adriana Bittel, Adina Kenereș și, iată, Doina Popa a cărei carte, "Ca frunza-n vînt" (Editura Junimea, 2016), nu face decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cristescu, Eugenia Tudor-Anton, Gabriela Adameșteanu, Dana Dumitriu, Alexandra Târziu, Adriana Bittel, Adina Kenereș și, iată, Doina Popa a cărei carte, "Ca frunza-n vînt" (Editura Junimea, 2016), nu face decît să confirme această paradigmă solidă a epicii noastre, structurată în prozele nuvele, povestiri, romane, schițe "femeilor teribile" din anii '70 ai literaturii noastre; Doina Popa continuă, în pofida tuturor Pelinel, Pamela de România, Sexy Brăileanca etc., să caute feminitatea, într-o poveste de dragoste care explodează adîncul cuplului, problematica sa complicată tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
personajul e "ca frunza-n vînt", luptă pentru existență, se agită în raporturi de forță (noră/soacră, soție/soț, mamă/fiu, tată/fiică etc.) ori caută prin niște birouri din care lipsesc rolele de calcul. "Portretele în mișcare" constituie miza prozei Doinei Popa; ea "pictează", cu același meșteșug, brute și ingenue, personaje secundare (cum e, de pildă, un oarecare Iliescu: "La puțin timp după nuntă, tatăl se învoi de la șeful său de birou, Iliescu, un ins obtuz, suferind de ulcer, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
felinar, nu sînt capabile de un efort de construcție, rămînînd captive într-un sistem fără valori, cu lăuntrul surpat în tot felul de întrebări, într-o "larmă de întrebări", cum spune un personaj, spre nicăieri, cu mintea în vid. Personajul prozei Doinei Popa este neadaptabilul, marioneta de pe o scenă pe care nu o înțelege și, uneori, în rare radicalizări, nu o admite: Carmina, Ovidiu, Sidonia Trofin se află, mereu, în zona în care persoana lor însăși devine propriul balast, victime ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nimic clar, nimic precis, nu avea de ce să se agațe. Se știa dezarmată, nu avea forță, nu avea dovezi, cum să poți lupta așa, cu mîinile goale? La ea nu era decît înverșunare, înverșunare oarbă și atît". În legătură cu portretele impecabile, proza Doinei Popa trimite la o temă foarte actuală: în "Ca frunza-n vînt" e o lume care trăiește în și din poze (" Cînd am fost acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decît o poză. EA traversînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de ființa ce se metamorfozează alături, pe jumătatea ei de pat, își scoate masca, o lasă să cadă jos, pe covorul grena, ca să rămînă lîngă el goală, indecent de goală, acoperită numai cu un strat subțire, transparent de celule primordiale...". Proza Doinei Popa explorează ceea ce e dincolo de "circumferințele creierelor", pulverizează amănuntele, cu voluptate, aproape, pentru a le (re)organiza apoi, în tot felul de variante ale cuplului soții Nik și Nina Alexe, Trofin, Carmina și Ovidiu, Fana și Dimitrie -, totdeauna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spuse el. — Da, știu. Antologiile Paragon. O treabă la îndemâna oricui. — Ei bine, nu tocmai la îndemâna oricui, zise el ușor ranchiunos. Trebuie să ai capacitatea de a citi. Trebuie să știi unde anume să cauți lucrurile de care ai nevoie... — Știți, proza dumneavoastră a însemnat cândva foarte mult pentru mine, i se destăinui Fanny. — Serios? — Am citit Adăpostul când aveam cincisprezece ani, spuse ea. A fost prima oară când am simțit că mă prinde un roman modern. Continui să cred că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mine, i se destăinui Fanny. — Serios? — Am citit Adăpostul când aveam cincisprezece ani, spuse ea. A fost prima oară când am simțit că mă prinde un roman modern. Continui să cred că-i cea mai bună reprezentare a adolescenței din proza britanică postbelică. — Păi, mulțumesc. Mulțumesc foarte mult, zise Adrian, incapabil să-și disimuleze bucuria provocată de compliment. Știți, e inclus în programa de bacalaureat, adaugă el. — Doamne, ce idee deprimanta! veni reacția lui Fanny. — Aoleu, dar de ce? — Păi, toată chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
adică În viață, o vânzare de rinichi, și Încă la un preț negociabil, suna firesc, la urma urmei textul era chiar bine scris, se vedea mâna unui profesionist, nu era zgomotos, gălăgios, sclipicios ca o ploaie de licurici, ca o proză deșteaptă, ci echilibrat, subtil ironic, incitant, tranchilizant prin oferta sa generoasă, un umor negru de cea mai bună calitate: negrul e se știe nu doar culoarea anului, ci și a secolului pe cale de a se Încheia. Ca să vezi ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar fi o dovadă de inconștiență sau de prost gust. Eu mă aflu aici ca mesager al doamnei Ster. În ce privește textele Violetei, pot spune că le știu pe de rost. Le-aș putea recita ca pe un lung poem În proză. Ce Înseamnă asta, nu contează. Ceea ce contează cu adevărat e faptul că ne aflăm În fața unor comentarii destinate lucrării de licență a Violetei, un proiect ambițios pentru vârsta ei. Citind și recitind rândurile Violetei, am fost cucerită de felul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Blajului (2006); Ion Agârbiceanu Sfânt părinte al literaturii noastre (2007). Teatru și scenarii de film Nu pot să dorm; Audiență la consul; Arheologia dragostei; Ultima noapte a singurătății; Drumuri în cumpănă; Flăcări pe comori; Umbrele soarelui. Traduceri de poezie și proză Volume semnate de Le'tay Layos, Nikolai Zidorov, Chr. Xantopoulos -Palamos, Ioanna Tsatsois, Nikos Kranidiotis, Ev. AneroffTassizza, Constantin Tsatsos, Odisseas Elytis, Dimos Rendis Ravanis, Florika Ștefan, Sveten Assanovic; Antologiile; Melancolia Egeei (1987) și Poeții greci contemporani (2004); Eseul; Emil Isac
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Chr. Xantopoulos -Palamos, Ioanna Tsatsois, Nikos Kranidiotis, Ev. AneroffTassizza, Constantin Tsatsos, Odisseas Elytis, Dimos Rendis Ravanis, Florika Ștefan, Sveten Assanovic; Antologiile; Melancolia Egeei (1987) și Poeții greci contemporani (2004); Eseul; Emil Isac, un tribun al ideilor noi (1974). Poeziile și prozele sale au fost traduse în volume separate sau antologii, în limbile engleză, franceză, greacă, spaniolă, bulgară, italiană, ungară, ucrainiană, rusă, albaneză, sârbă, poloneză, germană, portugheză etc. ROMULUS-IOAN BUDURA Născut la 8 noiembrie 1931, în comuna Ortiteag, județul Bihor. Este căsătorit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]