5,549 matches
-
Doamne, cum de poți răbda atâta ticăloșie? Atâția oameni tineri cu viitorul zdrobit! De ce nu trimiți o ploaie de foc de sus, ca să ne pârjolească pe toți, de-a valma. Căci nici unul nu e mai bun decât altul! Până și pruncii cresc și făptuiesc fărădelegi...“ * * * Sus pe ziduri se auzeau zăngănit de arme și blesteme cumplite. Oamenii Îi priveau Îngroziți pe cei doi cavaleri care-și trăseseră săbiile, Încrucișându-le. Toți se Întrebau uluiți cum de prietenia lor sfârșea Într-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
habar n-avea de nimic. El se temuse să mai vină acasă. Au pus femeia la cazne, i-au pus foc sub tălpi ca s-o facă să mărturisească, degeaba. Dacă nu știa!? Toți au crezut că omul a murit. Pruncul lui, tatăl meu, era Încă nevârstnic, de aceea l-au lăsat În pace. În scurtă vreme și-a Îngropat și mama, căci rămăsese schiloadă de pe urma caznelor... A crescut cum a putut și mai târziu s-a Însurat și m-am
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
suntem o familie prea iubitoare. Câteodată mă gândesc că supușii noștri sunt mai fericiți decât noi.“ Îi dărui bătrânului Urs o cruce de aur bătută cu ametiste, de mare valoare, În schimbul bijuteriei pe care acesta o găsise odinioară În coșulețul pruncului, trimițându-i vorbă că regele ar dori tare mult să aibă o amintire de la fratele său, pe care, din păcate, nu-l cunoscuse niciodată. Adelheid se trezi Încet-Încet din starea ei de letargie. Viața era acum pentru ea numai durere
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
familiei sale: soție și copii. Nu știam că steagul în bernă fâlfâia deja și al intrarea în curtea noastră și că ne va însoți o mare parte din copilărie, marcându-ne în mod dureros întreaga existență. Cel ce păzește pe prunci este Domnul. (Psalmi 6) Dar cum, Doamne? În ce fel? În rândurile care urmează veți afla povestea unei familii simple, la fel ca a multora care au suferit pe nedrept persecuțiile unui regim totalitar. Cu vârful degetului zdrelit și însângerat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pentru ultima dată din căsuța care ne adăpostise câțiva ani de zile. Gata, răspunse mama mai mult în șoaptă. La gard, înainte de a ieși în uliță, de mama s-a apropiat o femeie cu o pâine. Ține, Rozalie, să mânce pruncii tăi. Aibă-vă Dumnezeu în pază! Mulțumesc, nană Floare, bogdaproste! 5. SPRE GARĂ Femeia a plecat. Mama l-a luat pe Bebi în brațe. Noi, ceilalți copii, ne-am înșirat în urma ei. Înaintea mamei pășea caporalul, iar încheietori de pluton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pictura cu mai multă atenție. După umila mea părere, tabloul acesta nu se număra printre capodoperele realizate de frații Răzmeriță. Era destul de mic: vreo 30 de cm înălțime și vreo 15 cm lățime. Pictura o reprezenta pe Maica Domnului cu Pruncul. Nu avea nici ramă nici pânză. Suportul material îl constituia o scândură de nuc, groasă de vreo 3-3,5 cm. Fondul era alcătuit din tușe de albastru închis spre violet. Cu greu puteai să distingi capul Pruncului la pieptul Fecioarei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Maica Domnului cu Pruncul. Nu avea nici ramă nici pânză. Suportul material îl constituia o scândură de nuc, groasă de vreo 3-3,5 cm. Fondul era alcătuit din tușe de albastru închis spre violet. Cu greu puteai să distingi capul Pruncului la pieptul Fecioarei. Chiar în dreptul irisului de la ochiul stâng al Sfintei Fecioare, din cauza unui amestec insuficient al vopselei, rămăsese o particulă infimă, abia vizibilă cu ochiul liber, o proeminență de vopsea uscată. Ideea mea era că punctișorul respectiv nu avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
chibrit. Acum Maica Domnului se uita la mine nedumerită și îndurerată, vrând să mă întrebe cu ce greșise față de mine, de ce am schilodit-o și am lăsat-o fără un ochi? De ce i-am sluțit și i-am desfigurat chipul? Pruncul se strânsese și mai mult la pieptul Mamei, îngrozit de actul profanator pe care tocmai îl comisesem. Gestul meu incriminator și incalificabil a trecut neobservat de membrii familiei. Doar eu am receptat dureros și desfigurat de groază privirea Sfintei Fecioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe toți, exceptând o singură familie a lui NOE -, formată din vreo șase persoane. Atât. I-ai înecat, așa, ca pe niște șobolani scârboși! Fără pic de milă sau remușcare! Fără popă, fără cruce, fără lumânări, fără agheasmă... Mame cu prunci la sân, fete, băieței, tineri, tinere, bărbați și femei, bătrâni și bătrâne, toți, de-a valma, pluteau, cu burțile umflate în sus, ca niște hipopotami hidoși intrați în putrefacție, pe suprafața tulbure a Oceanului Planetar. De ce, Doamne? De ce? Să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Rozinka! Liniștește-te! Nu pot, nu pot, Sabina! Mă îngrozesc! Ai auzit? Ne duc în Siberia! Ne vor face săpun! Auzi? Auzi?! Copiii mei! Copiii mei dragi...! Nu mai pot, nu... Calmează-te, Rozalia, vino-ți în fire, că sperii pruncii și te îmbolnăvești și tu. Ce faci?! Oprește-te! Spune-mi, Sabina, spune-mi ce știi, să-mi revin odată din coșmarul ăsta, te rog! Draga mea, uite ce am aflat: vă duc undeva în Bărăgan. Nu știm unde anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Amalec și pe Ierim și nimicește toate ale lui. Să nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimicește și dă blestemului toate câte are. Să nu-l cruți, ci să dai morții de la bărbat până la femeie, de la tânăr până la pruncul de sân, de la bou până la oaie, de la cămilă până la asin. (Regi 15:3) Mergi și dă junghierii pe amaleciții cei necredincioși și luptă împotriva lor până îi vei stârpi. (Regi 15:18) Textul acesta îți aparține, Doamne, nu? Să vedem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prăbușirea a miliarde de fotoni rătăcitori, într-un vuiet prelungit, preluat de un ecou cu redundanțe infinite... Să fie lumină! Să fie lumină! Atârnată de un cui în partea de răsărit a camerei, lângă Icoana simplă a Maicii Domnului cu Pruncul, lampa cu petrol numărul 8, bine curățată, cu burlanul spălat de funingine cu cenușă și apă călduță -, prin intermediul oglinzii reflectorizante de formă rotundă, îmi făcea impresia că inundă încăperea văruită în alb asemenea unui superb candelabru cu numeroase brațe, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mei! Sunteți minunați... Și s-a așezat plângând pe taburetul de lângă sobă, în care ardea focul dăruit de Prometeu oamenilor. Iar alături, lampa cu petrol numărul 8, risipind întunericul, împodobea, într-o aură sacramentală, icoana simplă a Maicii Domnului cu Pruncul, care ne zâmbea încurajator, cu blândețe și infinită înțelegere. Nu. Nu era supărată. Ne privea cu ochii ce-și revărsau bunătatea asupra întregii omeniri suferinde, parcă ar fi vrut să ne spună: "Așa e înălțarea și prețul se plătește Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lovește în cap pe judecătorul orașului care decide ca toată lumea să fie arestată, inclusiv mierla care tocmai este înfulecată de pisică. Preocupați de această degenerare a evenimentelor, mai nimeni nu este atent la faptul că femeia tocmai a născut un prunc care o ia de-a bușilea spre orizontul său trăgînd după el viscerele mamei, deșirîndu-le... Tot deșirîndu-le, în scurt timp femeia dispare. Probabil că și asta e poezia...!? Ce e poezia pentru mine? E un truc, e un mod de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sfântului Nicolae, tânăr, (o mai păstrez) să o ajute să nască un băiat. Născuse patru fete (Maria, Aurica, Ivana și iar Maria, decedată la naștere). A.B.De ce iar Maria? La noi, în fostele bălți ale Brăilei, era obiceiul ca pruncilor decedați înainte de a fi botezați să li se dea un nume: fetelor Maria și băieților Ioan. Tata nu mai prididea de treburi și, cum se întâmplă în basme, se îngrijora că n-o să aibă un urmaș de parte bărbătească, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mătușa Șerbana a avut un vis, povestit mie de mama: isihasta se afla într-o grădină cu multă verdeață, cu flori și păsări. De undeva din adâncul grădinii înainta spre dânsa o femeie îmbrăcată într-o giulgie albă, cu un prunc în brațe. Când s-a apropiat de ea, isihasta Șerbana a întrebat-o: ce porți în brațe? Femeia din vis i-a răspuns: un băiat. Șerbana a rostit ca pentru sine: of, numai Ilenuța noastră nu naște băiat! La care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
felul de lucrări; pentru toate minunile ce sau întâmplat în lume, de la facerea lumii până acum; în a 6a din Istoria lumii; în a 7a tot felul de povești; în a 8a istorii minunate; în a 9-a pentru creșterea pruncilor; în a 10-a fiarele cele sălbatice, buruienile cele folositoare și florile cele minunate; în a 11-a starea lumii subt câte stăpâniri și câte neamuri și religii sunt pe lume; în a 12-a Întâmplările Țării Românești și a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
stat. Despre Lenin, Nicolae Tăutu scria că-i "Un tătuc al oropsitului norod, Ce-a prins puternic viața în mîini, De-a răsturnat orînduirea celor hapsîni", iar Stalin este un laitmotiv pentru Agatha Bacovia: "Stalin rostește muncitorul harnic Stalin șoptește pruncilor femeia Cînd îl alintă seara la culcare Sau dimineața cînd i-a dus la creșă. Stalin învață micul pionier și utecistul nostru Stalin zice Cînd a pornit la muncă-nflăcărat Stalin șoptește omul liber" etc. Se pare, chiar pietrele, caloriferul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
deloc că nu vei dori (va trebui) să bei apă și astăzi. Alegem câteva săli: impresioniștii francezi, Matisse, Degas, Manet, Picasso, Gauguin, Rodin, pictură italiană din secolele timpurii... Celebrul tablou Madonna Litta al lui Leonardo da Vinci - o Marie cu pruncul Iisus în brațe și două ferestre ogivale tăiate în fundal, prin care se întrevăd depărtările albastre ale cerului. Femeia în grădină de Claude Monet, care îmi amintește de ritmul prozei lui Proust. O „violență armonizată” a culorilor în Camera roșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un colț de cameră, de care ești invitat să te apropii. Nu-ți dai seama dintr-odată despre ce este vorba. Firida are o fereastră flancată de două portrete: un cuplu din altă epocă, părinții compozitorului. Aici a stat leagănul pruncului Chopin, imediat după nașterea viitorului geniu. În mijlocul micului alcov, o vază de marmură umplută cu flori și crenguțe verzi aduse din grădina casei. Buchetul se schimbă în fiecare zi. Înduioșătoare devoțiune. După turul casei memoriale, urmează concertul în aer liber
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
li se propune aceeași mâncare cu tăiței, fără sare, botezată cu numele măgulitor și fără replică de modernitate. 5. În drumul spre Egipt, Gaza După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arătă în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Și Iosif sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul și pe mama Lui și a plecat în Egipt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
drumul spre Egipt, Gaza După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arătă în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Și Iosif sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul și pe mama Lui și a plecat în Egipt. (Matei, II, 13-14) Așadar, cei trei au străbătut nisipurile din Gaza, unde urmele pașilor lor se pierd. Această fâșie de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
arătă în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Și Iosif sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul și pe mama Lui și a plecat în Egipt. (Matei, II, 13-14) Așadar, cei trei au străbătut nisipurile din Gaza, unde urmele pașilor lor se pierd. Această fâșie de pământ este calea de trecere imemorială, naturală dintre Asia și Africa
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui Isus nu-i impresionează deloc pe interlocutorii mei, care mă asigură totuși că el va învia la sfârșitul timpului, odată cu alții și că Miriam (Maria) se bucură de întreaga lor considerație. Ea nu este câtuși de puțin mama unui prunc divin, a avut totuși meritul, fecioară fiind, să dea naștere unui profet, suportând durerile facerii sub un curmal. Dovadă: Coranul îi consacră un întreg surat. Nicio vorbuliță, în schimb, despre stăpâna casei în care ne aflăm, și nici fetele nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
târziu să mai înveți ceva. O cauză poate fi considerată ca importantă atunci când niciun om cinstit, fie el evreu, ateu, creștin sau musulman, nu poate refuza să-și pună semnătura în josul poliței. Efectul de seră, foametea din Sahel și uciderea pruncilor nou-născuți numărând puțini partizani declarați, acești cei mai mari numitori comuni galvanizează energiile tuturor prietenilor neamului omenesc care se înghesuie zor-nevoie la căpătâiul lui. Poți subscrie oricând, de Crăciun, la "chemarea pentru o pace dreaptă între părți", un castan al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]