5,326 matches
-
încet și fluer În suflet cu amar. Deodată simt în urma-mi Venind, tiptil-tiptil, Pas sfiicios de fată, Ușor ca de copil. Și simt cumcă de brațu-mi Un braț ușor s-anină - Și simt că mîna-mi strânge O mână dulce, fină. Răsună miază-noaptea Din turla neagră, veche - Suntem atât de singuri Și suntem o păreche. Căci tu ești, tu iubită! Și am dorit, ah, cît! Să fim odată singuri Și iată-ne-nsfîrșit! {EminescuOpIV 282} Nici știi, copilă dulce, Câte pe suflet am! De când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o pierd... Te-ai dus!, te-ai dus!, o mare, înghite-mă, mă sfarmă, Îmi amăgește mintea cu-a valurilor larmă. ( El se urcă în luntre și îi dă drumul pe mare) Se-nsenină. S-aude glas de corn. REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară 285A codrilor... în cârduri veniți genii șăgalnici Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie, Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e amoru-ți... și-n vecinic întuneric Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochiu himeric. Urmează-mă în luntrea, ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici, ce furtunoase, repezi Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (El intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede. CĂLUGĂRUL șade țiind de mână CHIPUL, ce stă în picioare). REGELE SOMN Nu știi cine e dînsa? - un capăt e, de ață, Din sufletul naturii care
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și din lapte - fecior de împărat! Ea cântă și pocnește în crengi c-o vargă lungă. O ploaie de flori albe se scutură pe ea, Un flutur se înnalță, cu sete ea-l alungă, Cu mâna crengi îndoaie și glasu-i răsuna. Apoi și-aduce aminte... era o zi frumoasă... El s-a trezit pe-o punte sub ochii ei de foc... Ea păru-și dă-ntr-o parte din fața rușinoasă, Își pleacă ochii timizi și el a stat pe loc... Ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
privește balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. {EminescuOpIV 325} 25Iar papura mișcă de-al apei cutreer. În iarba înnaltă suspină un greer - Prin vânăta umbră, prin rumăna sară, În farmecul firei răsună ghitară: - "Arată-te-n haina de albă mătasă, 30" Ce pare-ncărcată c-o brum-argintoasă, Să văd a ta umbră-n lumină-mmuietă, În părul cel galbăn înnalt-mlădietă. "Îndură-te, scumpo!, în mine aruncă "Viole albastre și roze de luncă, Pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Coroane în colțuri pe capuri hâite. Vin regii de Nord cu oștiri să se plimbe, Cu chipuri ciuntite și umere strâmbe Și toată strigarea, vuirea, sunarea E surdă ca ceriul, e moartă ca marea. În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul... ca glasuri - departe. Și spiritul morții eterne-n ruine Își mișcă imperiul fără de fine. Orașul pe ape-i al zeilor nordici, Cu strade de temple, cu dome și portici; Dar astăzi sunt frânte boltitele porți, Pustiu e în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca un fulg, "Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase "A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg. Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială Și negrul întuneric se sperie de șoapte... Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte... Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală. Un clocot lung de glasuri vui de bucurie... Colo-n altar se uită și preoți și popor, Cum din mormânt răsare Christos învingător Iar inimile toate s-unesc în armonie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să scap de ea... de mine... și de tot! {EminescuOpIV 490} Oricine-a plâns și spune că ferice În lume nu-i, acela e-un nebun. Ce știe el ce sunt dureri când zice Că-ntr-al lui suflet armonii răsun - Căci armonie-i orice plâns aice, E-o împăcare plânsul... e un bun. Cel ce nu poate plânge, acela știe Ce-i viața moartă, ce e moartea vie? Acela are-ntr-însul grămădită Vecia-ntreagă de dureri și chin, A ei mărime
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În mica-i zăhăstrie de toate-i purta grijă Și în schimb el nu-i cere nici numele, nimic. ............................................ Dar inimă își face, de groapă s-apropiă, Cu mînile rânește mereu galbenul hleiu, Puțin adîncă-i groapa, curând ajunge dânsul Și scândura răsună sub pumnii lui cei grei - Aha!... cu bucurie el trase la lumina De lună tot sicriul.,. ridic-a lui capac Și... și în loc s-atingă cu mâna lui impie Cadavrul... fața-i cade pe pieptul lui... {EminescuOpIV 500} El plânge
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o-mpodoabă; Ce se scutur tremurânde peste florile din iarbă. Trandafiri s-aprind ca jarul, răsfoiți în răsărit, Glasuri mii învioșază codrul umed și iubit. În poiana tăinuită blânde sboară dungi de lună Când departe-n munți și codri duios buciumul răsună. Pe-a lor lume ridicată peste nouri se deschide Cartea cerului albastru cu mari litere aurite, Iară munții nalți și negri, înțelepți de bătrânețe, Ridic fruntea lor de piatră și încep ca s-o învețe. 5l. FELICITARE LUI SAMSON BODNĂRESCU
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
E mare puterea în care mă-ncrez Căci tu omori, iar eu creez; Dacă șoptesc un mic cuvânt Atrag și ceruri și pămînt: Căci să cutremur lumea pot, Dacă sărut, trăiește tot. Cântările mândre din pieptul meu, O, vreme săracă, Vor răsuna cu drag și dor Și n-or să mai treacă. 89. CÎND MÎNDRA MEA DOARME... (cca 1881) Când mândra mea doarme în păru-i bălaiu, Când stelele tremur și apele sună, Răsai, Lumină de lună! Pătrunde-n ungherul duioasei odăi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ce sgomot de bucium și arme, ce val! Când Ștefan se sue călare pe cal Răspunde Suceava din urmă; Și nimeni nu știe cum tu ai ajuns Să știi de ce munții săgeată-ai pătruns Și-a codrului cale se curmă. Răsună pământul de tropotul des, De-atîtea oștire de munte, de șes, Răspunde sunare din nouri; Cu sunet de bucium la munte și plaiu, C-o oaste întreagă călare pe cai, Cu steaguri cu semne de bouri. 93. SERENADĂ ? Victor Hugo - (1884
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se Încălzeau, stând Încolăciți pe același mușchi de pădure, total inofensivi. Victor, căutând să abată, totuși, atenția copilului de la Întâmplarea nu tocmai pe placul acestuia, Îi arăta diferite păsări, cântăreții pădurii, ce-și duceau traiul printre ramuri și frunze. Pădurea răsuna de diversitatea și bogăția trilurilor cântate de bogatul neam păsăresc. Copilul privea În direcția indicată de mâna Întinsă a tatălui său. Adesea nu deslușea nici zare de pasăre, din cauza perdelelor de frunze, trunchiuri și crengi. Dar când tatăl său Îl
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trunchiul scorburos al unui fag bătrân o minune de pasăre moțată, Împodobită cu pene roșii, verzi, portocalii, negre și albe. Stătea fixată de copac Într-o poziție verticală și lovea cu ciocul, la intervale neregulate, În copacul scorburos, sunetele rezultate răsunau În pădure ca cele ale unei mitraliere dogite. Copilul, care știa să vorbească binișor la cei trei anișori ai săi, nu a articulat nici un cuvânt și bucuros peste margini, În timp ce pulsu-i creștea vertiginos, Întinse mâinile amândouă În direcția ciocănitorii. Trăirile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
asemenea scene? Apoi un gând de totală clarificare Îl fulgeră, aha, așadar asta se Învață numai la ...școală! Dincolo de Întrebările care nu vor primi răspuns nici peste mult timp, În partea frumoasă și sensibilă a sufletului său de copil va răsuna mereu un sunet diafan și Înfiorarea produsă de finețea și căldura unui trup de fetiță care se prefăcea că este foarte fericită, cu același comportament ca al unei femei mature pe care probabil o văzuse și dorea s-o copieze
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ochii copilului, căutând parcă urmele fizice și asemănările cu mama sa, și În timp ce gândurile sale se răvășeau pe Întinderile de timp și spațiu ale Cățăleștilor, esențializând momente ale unor trăiri irepetabile În doar o singură viață, iar În urechi Îi răsunau cele mai frumoase vorbe de dragoste pe care le auzise vreodată, ajuns Într-un punct din care subconștientul prelua conducerea comportamentului său, ridică privirea de la ochii copilului, o trimise să exploreze cu durere și Înfiorare „casa dragostei lor” și din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a Început să-mi curgă sînge de sub unghia degetului mare. Pe margine se Înșirau firme de neon, reclame la beach-baruri, restaurante pescărești și cluburi de noapte În aer liber, un baraj de semnale care aproape că Înăbușea alarmele stridente ce răsunau dinspre judecătoria din Marbella. Frank era nevinovat; practic toată lumea implicată În investigație era de acord cu asta. Faptul că pledase vinovat era o șaradă, parte a vreunui joc bizar pe care Îl juca Împotriva lui Însuși și În care pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu toții locuitori ai vilelor din Împrejurimi - ședeau la mesele lor așezate pe capre de lemn precum vînzătorii sîmbăta pe Portobello Road (##notă: Stradă londoneză din Notting Hill, care găzduiește o foarte căutată piață de stradă.##), iar În vocile lor Încrezătoare răsunau accente de Holland Park și Arondismentul Șaisprezece (##notă: Zone rezidențial-comerciale high-class din Londra, respectiv Paris.##). Toată lumea din oraș părea a fi În priză și avea un aer Încrezător. Clienții se Înghesuiau În librării și În magazinele de muzică sau cercetau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
peste sicriu, ca mînat de dorința de a pune un paravan Între fata moartă și orice imagine a lumii care o lăsase de izbeliște. Participanții Începeau să se risipească, pornind În urma clericului nerăbdător. Se opriră să privească În urmă cînd răsună izbitura unei cazmale Într-o piatră funerară. Se auzi un strigăt ascuțit și aproape sugrumat, acompaniat ca de un ecou de țipătul involuntar al doamnei Shand. — Doctore Sanger...! Andersson stătea cu picioarele depărtate deasupra mormîntului, ținîndu-și cazmaua la piept ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care Îl găsisem pe Andersson lucrînd. Mi-o și imaginam Învingînd fără drept de apel cuterele poliției spaniole, lăsîndu-le În urmă și avîntîndu-se prin Strîmtoarea Gibraltar cu Încărcătura ei de hașiș și heroină pentru dealerii din Estrella de Mar. Noaptea răsuna de mulțimea pașilor pe treptele de metal care coborau spre micul port. Un grup de arabi se Întorcea la ambarcațiunea lor ancorată pentru scurt timp lîngă barajul portuar. Am presupus că erau turiști din Orientul Mijlociu care Închiriaseră un palat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de chei de rezervă, dar gîndul de-a sta la volanul acela mă cam neliniștea. Am urcat cu liftul de serviciu pînă În hol, bucuros să las mașina În lumea ei din penumbra subterană. Zgomotul mașinii de tenis Începu să răsune peste peluze odată cu startul antrenamentelor de după-amiază. Ca Întotdeauna, Bobby Crawford era ocupat cu elevii săi. Deloc descurajat de mîna și brațul bandajate, se mișca fără odihnă de pe un teren pe altul, sărind peste plase ca să recupereze cîte o minge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
musulman în procesiunile lui Ali. Era mare necinste adusă lui Armaiti și lui Vohu Mahah. Marele Preot din templu le spusese că alegeau cea mai mare pedeapsă, schimbându-și calea. Omar auzise mustrarea și, în mintea lui răzvrătită, începu să răsune numaidecât adorația yasnei de mântuire, pe care o știa ca pe apă: „Grăbește-te, înainte să vină acel srao½a,/ urmat de Soarta plină de daruri, care va da fiecăruia plata./ Pe cea bună sau pe cea rea!“. Tatăl lui părea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Bombay aduseseră flăcările lui Zarathustra înapoi în Iran, consimțind ca muzeul să rămână deschis pentru oamenii de toate religiile. Dar șiiții nu priveau cu ochi buni această întoarcere: de aceea agreaseră un muzeu în orașul în care yasnele din Avesta răsunau și erau încă ascultate la temple. Nici că se putea o ofensă mai apăsată: să dedici un muzeu unei inimi vii a credinței, ca s-o faci să pară îngropată. Locuiau în Katnaviaeh, lângă micul bazar de mătase. Casa le
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
numai trei luni, fusese primul răspuns pe care îl dăduse în limba lor. Izbucniră în aplauze toți, de la un capăt la altul al mesei. Ce v-am spus! hămăi Godun și-l bătu cu palma pe spate, încât își auzi răsunând coșul pieptului. Atunci Veterinara se-nălță de la locul ei și făcu ceva nemaipomenit: îl prinse de gât și îl sărută pe-un obraz și apoi pe celălalt, și pe urmă în vârful capului, repetând: „Bravo, bravo!“. Omar se fâstâcise de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
gheare și moțăiră cu ochii deschiși. Femeia îmbuca deoparte. Se uita rar spre Grigore și întingea miezul de pâine în resturile răcite. Se auziră cocoșii din mahalalele vecine. Dinspre câmpul întins și pustiu al Cuțaridei, mai răzbeau înjurăturile căruțașilor. Glodul răsuna sub copitele cailor. Într-o parte se deslușeau câteva străzi înguste cu case joase. Când își adusese Grigore nevasta și lopata să-și sape bordeiul, împrejur nu era țipenie de om. Un an de zile păzise singur tinichelele gropii și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]