5,506 matches
-
bătut cum se vântura, mărunțică, în pantalonii verzi de trening și saboții pe care una-două trebuia să și-i scoată pentru a-și sui pe-un taburet picioarele mici în ciorapi negri de mătase, când cerea cineva vreo marfă de pe rafturile înalte. În fine, mă decid să cumpăr de la ea cafeaua de filtru, doar pentru satisfacția de a privi de-aproape spectacolul descălțării ei pentru mine (ochisem toate pachetele de cafea rânduite pe polița de sus deasupra ușii). De-aproape e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
astea ardea totuși o lumină albă, care ce-i drept nu înseamnă neapărat viață. Cel puțin pe Zina lumina n-a convins-o că ar trăi cineva aici. Lumina face și mai agresivă goliciunea peretelui vizibil din stradă, fără nici un raft de bibliotecă. Un perete fără cărți după tine e gol, nu? Normal, zic, ce altceva ar mai putea să dea viață unui perete? Cărți, tablouri... Nu știu, să zicem câteva cadavre de molii, de țânțari... Am avut tot timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fiecare treabă, să câștig timp. Pregătesc sacoșele, căruciorul, să pot căra toate, o dată, noroc că am piața aproape.. După două zile de muncă, Îmi iese o zacuscă foarte bună iar eu sunt mulțumită când văd că s-a umplut un raft Întreg de borcane, cam douăzeci și cinci, la număr. Mă gândeam În sinea mea: „dacă stăteam acasă, fără să fac zacuscă, În astea două zile Îmi ieșeau vreo două poeme și un capitol de roman, asta, dacă stăteam numai În fața
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
experiența personală“ făcută scrum și am ezitat. Numai că hazardul a potrivit lucrurile ca în convențiile romanești facile. Toamna trecută am purces la o nouă repriză de simplificare: după hârtii personale, haine și obiecte inutile, a venit rândul bibliotecii, cu rafturi curbate de încărcătură pe trei rânduri. Scoțând din spate volumele de teorie literară, pentru a le dărui unei doctorande, am găsit în Mimesis-ul prăfuit un carnet din septembrie-decembrie 1982, scăpat prin amnezie de autodafé. După un sfert de veac, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pe șest, o cezariană cu probleme. Se năștea sau se murea într-o promiscuitate cu adevărat egalizatoare. Preferam, de fapt, biblioteca Liceului Sanitar, aflat în prelungirea spitalului, unde, datorită unui minunat profesor de română, existau, pentru uzul viitoarelor surori medicale, rafturi întregi, sistematice de literatură străină și critică literară. Absolvită, prin hotărâre de sus, de orele de pregătire practică și stagiile în spital, stăteam zile întregi într-o sală de lectură în care, din nou, grosul cărților (de medicină) era pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
biblioteci, mai serioase, mi-am dat seama că „specializarea“ te putea scuti de o prea atentă epurare: volume care, în bibliotecile mari, inclusiv în cele universitare de la Cluj-Napoca sau București, erau în anii ’80 puse la index stăteau liniștite în rafturile mai dosite de lângă spital. La vreo zece ani de la cruda inițiere din copilărie, după ce trecusem prin multe stagii (mai degrabă intrabibliotecare decât intraspitalicești) și printr-un scurt eșec la medicină, m-am trezit, nu prea știu cum, având pe mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
scurtă vreme biblioteci cu adevărat spectaculoase, deschise tuturor sau hiperprivate, specializate sau cu de toate pentru toți, vechi și foarte noi, bine strunite sau diseminând vicios. Am călătorit cu bibliomobilul prin subterane, m-am dat cu liftul de sticlă printre rafturi de oțel, am coborât cu batiscaful prin săli de lectură inundate. Am citit, am „lucrat“, am picotit sau mi-am pierdut mințile în tot felul de locuri înțesate de cărți. N-am mai dat însă niciodată (poate din fericire) de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
astfel slujea unor cauze mult mai importante. Unul dintre lucrurile cele mai uimitoare la mama mi se părea puterea ei de a-și modifica universul imediat, înfrumusețându-l. Bunica ne repartiza într-o cămăruță întunecoasă, cu un pat și câteva rafturi, mama trebăluia o zi întreagă acolo, iar seara ne chema într-o cămăruță fermecătoare, cu perdeluțe brodate, cu cuverturi țesute de bunica de la Leșu, cu o masă improvizată, dar așternută festiv, cu danteluțe pe marginea rafturilor și cu toate mirosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
un pat și câteva rafturi, mama trebăluia o zi întreagă acolo, iar seara ne chema într-o cămăruță fermecătoare, cu perdeluțe brodate, cu cuverturi țesute de bunica de la Leșu, cu o masă improvizată, dar așternută festiv, cu danteluțe pe marginea rafturilor și cu toate mirosind a proaspăt și a acasă. Curtea arăta dezolant, cu șopronul cel vechi plin de unelte, șuruburi, piulițe, vase sparte, sfori, cabluri, mături rupte, ziare vechi, cârpe, iar într-o zi mama reușea să adune gunoaiele morman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și cărți despre mașini și avioane sau despre creșterea câinilor și a altor animale. Părinții au grijă să-mi cumpere cărți foarte interesante. În vacantă am mers cu ei la librărie. Mi-au explicat cum se așează cărțile acolo în rafturi. După edituri și domenii, după autor și felul cărții. În felul acesta găsești repede ceea ce cauți. Și pentru că nu au mereu bani sămi cumpere toate cărțile, m-au dus la biblioteca orașului. Am privit mut de uimire rafturile lungi pline
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
acolo în rafturi. După edituri și domenii, după autor și felul cărții. În felul acesta găsești repede ceea ce cauți. Și pentru că nu au mereu bani sămi cumpere toate cărțile, m-au dus la biblioteca orașului. Am privit mut de uimire rafturile lungi pline de cărți. Îmi trebuie două vieți să le citesc pe toate! O doamnă de acolo m a învățat cum să împrumut cărți. Mi-a explicat și cum să am grijă de ele, să le păstrez, să le protejez
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cămașa ei de noapte într-o husă. Părea de necrezut că n-o să se întoarcă niciodată în camera aceea. Dar lui Stroeve îi era sete, așa că se duse în bucătărie să bea niște apă. Și aici era ordine. Pe un raft erau farfuriile pe care le folosise la cină în seara conflictului cu Strickland și erau spălate cu grijă. Furculițele și cuțitele erau puse la locul lor în sertar. Sub o învelitoare erau niște resturi de brânză, iar într-o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
camerei, pe fereastră, printre cei doi platani de afară, la acoperișurile de peste drum și vede altceva, gândeam eu. Noaptea se ridica, își desfășura pătura în carouri de pe el și umbla prin cameră până în zori. Căuta. Lua câte un obiect de pe raftul de sub scară sau din vreun sertar, o cutiuță, un carnețel, orice și îl privea cu degetele. Apoi se așeza undeva și adormea. Așteptam întotdeauna sfârșitul căutărilor sale. Abia după aceea mă culcam și eu. Să nu-ți faci griji, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de întreaga clasă superioară, ne făceam planuri și ne imaginam cum voi spăla eu vase în trei schimburi, dacă vom reuși să ne întoarcem La lansarea primului volum de versuri al țării, au așezat cartea, în mod simbolic, pe un raft gol, în fața camerelor Televiziunii Naționale, apoi i-au dat iubitului meu decorația. După care au oprit camerele și ne-au luat pașaportul în care erau și cele două bilete de tren cumpărate cu o zi înainte. „Pușlamalele mele inimoase“, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a răspândit și, după pauză, au apărut aproape toți angajații institutului. Între timp animalul a urinat, încerca să se cațere, zgâriind pereții de sticlă, iar aerul din sala în stil antic puțea tot mai tare. Profesorul Angelo a luat de pe raftul cu „Pericol“ borcanul cu eter, a înmuiat în el un cocoloș de vată, l-a aruncat la iepure, apoi l-a acoperit cu catalogul, ca să nu primească prea mult aer de afară. Am fost martorii unor mișcări tot mai încetinite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pozezi cu un urs slab nu-i nici o scofală. Eram un ucenic trup și suflet. Ceea ce îi făcea mare plăcere lui Engelhard, fără să forțeze nota. Uneori mă trimitea să mă odihnesc sau sus, în bibliotecă; pentru că acolo, jos, pe raftul patruzeci și doi, sunt câteva lucruri interesante. Ei bine, pe raftul patruzeci și doi era Dostoievski. Iar eu trăiam cu convingerea că Fiodor Mihailovici luase consultații de la Benjamin. Cel puțin în privința starețului Zosima. Dar poate că m-am înșelat, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ucenic trup și suflet. Ceea ce îi făcea mare plăcere lui Engelhard, fără să forțeze nota. Uneori mă trimitea să mă odihnesc sau sus, în bibliotecă; pentru că acolo, jos, pe raftul patruzeci și doi, sunt câteva lucruri interesante. Ei bine, pe raftul patruzeci și doi era Dostoievski. Iar eu trăiam cu convingerea că Fiodor Mihailovici luase consultații de la Benjamin. Cel puțin în privința starețului Zosima. Dar poate că m-am înșelat, pentru că nu l-am citit până la capăt. Am preferat să mă furișez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cumplită, de fulgerătoare și de bine dată, încât acesta, pierzându-și cu totul simțul conștiinței și al echilibrului, se învârti și se rostogoli peste canapeaua așezată în spatele său, se ciocni cu forță de vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fac glume. Dacă ne ia cineva ghetele?" Ne supunem, totuși, regulii. Altminteri, nu se poate intra în moschee. Simt prin ciorapi răceala pardoselii. Mă lămuresc că moscheea se numește "albastră" din cauza vitraliilor care sunt foarte frumoase. La ieșire, iau de pe raft, din greșeală, altă pereche de adidași care seamănă cu ai mei. Mă mir că piciorul îmi intră greu, când vreau să încalț primul pantof, și abia atunci remarc că perechea de adidași pe care am luat-o are o dungă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ca o masă de aer, nu se afundă sub tălpile tale ușoare, poți păși din tine către tine în mare siguranță. copilărie, dulap de tablă albă când eram foarte mică am locuit, împreună cu mama, într-un mic dispensar pe un raft al dulapului de tablă albă cu medicamente îmi țineam hainele, pe altul păpușile primele cuvinte pe care le-am scris au fost cele din registrul de consultații: babadag, ciucurova, 6 luni, rahitism, convulsii febrile, infecție acută de căi respiratorii superioare
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
bucurie și prosperitate pe prințișorul de aur al vieții tale, shangdi di liwu, te pui pe o explorare extrem de amănunțită a anexei cuibușorului tău, a micului ox, descoperi multe spații de depozitare sub pământul răcoros al muntelui, dotate deja cu rafturi, cufere, ulcioare, cutiuțe de os, dar și ceva poienițe, parcele de pământ negru, uleios și tarlale, care, cu puțin efort, pot fi folosite pentru cultivat grăunțe de tot felul, ceea ce îți generează o stare de bună dispoziție absolut specială. șase
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
apoi lărgești gaura cu mâna ta dreaptă, puternică și îndemânatică, toată apa se scurge pe zid și pe munte în jos, asta să nu cumva să fi rămas vreun limax sau vreun mormoloc viu, să se poată reface, arunci din rafturi, cufere, ulcioare și cutiuțe de os toate rezervele militare ale dușmanilor tăi la ghenă, răsufli ușurat, te întinzi pe o poieniță exte nuat, adormi, dormi cu sforăituri groase. nouă deasupra: visezi că, într-o bună zi, prințesa inimii tale va
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
autocarul a fost plăcut, copiii erau veseli, cântau și sporovăiau. În sfârșit, au ajuns la mănăstire. Au vizitat biserica, unde au admirat icoanele frumoase, apoi clopotnița, și atelierul de țesut covoare. La sfârșit, copiii au fost invitați să vadă osuarul. Rafturi întregi erau acoperite cu oase, mai ales cranii. Înfiorați de teamă, copiii s-au grăbit spre ușa deschisă prin care vedeau cerul albastru și lumina soarelui. Shelley era ultima. Până la ușă erau câteva trepte. Le sui în grabă, dar se
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
Unde sunt gogonelele, lua-le-ar naiba de gogonele! Niciodată nu le găsește omu'! Cum coboară cineva, cum le mută în altă parte! Cască ochii și nu mai bodogăni atâta! o repezea soră-sa Ana. Vezi în dreapta, la perete, pe raftul de jos! Unde le-a pus nimeni alta decât tu, pisăloago, nu mai departe decât săptămâna trecută! Uiți de la mână pân' la gură și bodogănești întruna! Da' gogoșarii? Și pe ăia tot eu i-am rătăcit în hruba asta nenorocită
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
două rânduri. Știi ce-i aia un costum la două rânduri? Nu știi? Nu contează. E un costum elegant, pentru ocazii. Trecură împreună pe sub lumina chioară din mijlocul încăperii și doamna nu-l slăbea din ochi, iar când arăta spre rafturile cu materiale pentru mantouri și pentru costume și pentru taioare, aproape că nu se uita către ceea ce arăta. Părea că știe pe dinafară locul fiecăruia. Tu vrei să-ți faci un costum? l-a iscodit ea cu interes. Ce sunt
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]