5,098 matches
-
de partea sa alți guvernatori. Începe un război civil între el și Moawiya, guvernatorul Siriei, creatorul flotei arabe. Acesta din urmă i-a înfrânt pe bizantini și a ocupat Ciprul. În 657, califul Ali pierde Bătălia de la Siffin împotriva guvernatorului rebel. El mută capitala Califatului de la Medina la Kufa, în Irak. În momentul în care Ali pleacă se realizează împotriva lui o coaliție condusă de Moawya care este guvernatorul Siriei de 20 ani, candidatul Dinastiei Omeiade, are la dispoziție resurse financiare
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
alte curente, între care duodecimanii-partizanii ideii imamului ascuns, un fiu ascuns al lui Hasan, care va reveni că Mahdi, și septimanii, care au întemeiat califatul fatimid din Egipt, precum și ismaeliții sau asasinii, alte ramuri ulterioare. Mecca era controlată de un rebel Ib al-Zubayr, care nu recunoaștea autoritatea Califului Omeiad. Moawya nu poate controla eficient întregul califat, astfel, partida lui Ali rămâne destul de concentrată în Irak, în Mesopotamia khardjitii, iar Zubayr la Mecca. În momentul în care Moawya îl impune pe fiul
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
transformă Moscheea șiită Al-Azhar din Cairo , care era centru al misionarismului șiit , într-o școală de teologie islamică sunnită . După organizarea administrativă a Sultanatului Ayyubid , Saladin începe un Jihad împotriva statelor cruciate din Siria și Palestina , și a dinastiilor musulmane rebele ce îi stăteau în cale . În anul 1172 cucerește Tripoli , în anul 1174 cucerește Damasc ocupând Siria , în anul 1183 cucerește tot din Siria orașul Alep , în anii 1185-1186 cucerește Mosul , ocupând Irak , toate aceste teritorii fiind loate de la cruciați
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
suferit o înfrângere în bătălia de la Nocera din 25 iulie 1132, fiind nevoit să se retragă la Salerno. Anul următor, împăratul Lothar al III-lea a descins la Roma pentru încoronarea sa imperială. El s-a întâlnit acolo cu conducătorul rebelilor, însă acesta din urmă a fost refuzat de către împărat, pe considerentul că forța imperială era prea redusă numeric. Odată cu plecarea lui Lothar, disensiunile din rândul adversarilor săi i-au permis lui Roger să reia inițiativă. Până în iulie 1134, trupele lui
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
Guarin. Cu toate acestea, în 5 iunie Roger a debarcat la Salerno, spre marea surpriză a provinciilor din peninsulă. Armata regală, împărțită în mai multe forțe, a cucerit cu lejeritate Aversa și chiar Alife, baza conducătorului răsculat, Rainulf. Mulți dintre rebeli au găsit refugiu în Napoli, care a început să fie asediat în iulie, însă, în pofida condițiilor precare de sănătate din interiorul orașului, Roger nu a izbutit să îl cucerească, fiind nevoit să se întoarcă la Messina la finele acelui an
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
izbutit să îl cucerească, fiind nevoit să se întoarcă la Messina la finele acelui an. În 1136, mult așteptata armată imperială, condusă de Lothar și de ducele Henric "cel Mândru" de Bavaria, a descins în Italia pentru sprijinirea celor trei rebeli. Henric de Bavaria, Robert de Capua și Rainulf de Alife au adunat un numeros număr de combatanți pentru a asedia reședința regală din peninsulă, Salerno. Roger a rămas în Sicilia, lăsând neajutorate garnizoanele de pe continent, sub comanda cancelarului Robert de
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
a rămas în Sicilia, lăsând neajutorate garnizoanele de pe continent, sub comanda cancelarului Robert de Selby, în timp ce chiar și împăratul bizantin Ioan al II-lea a trimis subsidii lui Lothar. Salerno s-a predat, iar puternica armată de germani și de rebeli normanzi a pornit în marș mai departe către sud, spre Apulia. Acolo, în iunie 1137, Lothar a asediat și capturat Bari. La San Severino, după campania victorioasă, împăratul și papa laolaltă l-au învestit pe Rainulf de Alife ca duce
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
câmp deschis și de a dispersa armata lui Rainulf printr-o serie de marșuri de-a lungul unor terenuri strâmte. În timp ce contele de Alife părea lipsit de decizie, Roger, având acum și sprijinul celor din Benevento, a distrus toate castelele rebelilor din regiune, capturând o pradă imensă. Rainulf însuși, care se refugiase în Troia, reședința sa, a căzut răpus de o febră malarică în 30 aprilie 1139. Ulterior, Roger i-a exhumat rămășițeke din catedrala din Troia și le-a aruncat
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
vreme, Guillaume a rămas în mîinile conspiratorilor, care aveau de gând fie să îl asasineze, fie doar să îl depună de pe tron, însă poporul și armata s-au raliat cauzei regelui legitim; el a recâștigat astfel puterea, a zdrobit pe rebelii sicilieni, l-a orbit pe Bonello și, printr-o scurtă campanie, a readus întregul "Regno" sub conducerea sa, răzbunându-se asupra rebelilor prin incendierea Butera. Din păcate, în timpul asaltului inițial asupra palatului, prin care s-a reușit eliberarea regelui captiv
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
însă poporul și armata s-au raliat cauzei regelui legitim; el a recâștigat astfel puterea, a zdrobit pe rebelii sicilieni, l-a orbit pe Bonello și, printr-o scurtă campanie, a readus întregul "Regno" sub conducerea sa, răzbunându-se asupra rebelilor prin incendierea Butera. Din păcate, în timpul asaltului inițial asupra palatului, prin care s-a reușit eliberarea regelui captiv, fiul său Roger a căzut ucis de o săgeată rătăcită (deși Falcandus, mereu gata să pună sub semnul întrebării caracterul lui Guillaume
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
stins înainte ca fațada clădirii să fie distrusă, însă nu înainte de a fi distrusă rochia ei de mireasa și vastul trusou. Isabella s-a folosit de incendiu ca scuză pentru a amâna nunta, acuzându-se astfel în opinia unora; "mireasa, rebelă și înlăcrimată, a arătat în fiecare gest că-și ura bărbatul". Cuplul a petrecut luna de miere la Wales, Paris și Alger însă s-au separat înainte să se întoarcă în Bavaria. După întoarcere cuplul și-a stabilit reședința la
Arhiducesa Isabella de Austria () [Corola-website/Science/327551_a_328880]
-
incapabil să-l guverneze. Pisidia umplanduse de pirați care au dominat Cilicia și Pamfilia până când guvernarea română a fost restaurată în anul 102 î.Hr.. În 39 î.Hr. Marcus Antonius încredințaează Pisidia regelui Amyntas din Galatia cerandui să distrugă bandele de rebeli din Munții Taurus, care amenințau drumurile de legătură ale Pisidiei și ale Pamfiliei. După ce Amyntas a fost ucis în lupta în anul 25 î.Hr., Romă a transformat Pisidia într-o parte a noi provinci Galatia. Bandele de rebeli fiind distruse
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
bandele de rebeli din Munții Taurus, care amenințau drumurile de legătură ale Pisidiei și ale Pamfiliei. După ce Amyntas a fost ucis în lupta în anul 25 î.Hr., Romă a transformat Pisidia într-o parte a noi provinci Galatia. Bandele de rebeli fiind distruse până în anul 3 î.Hr.. În timpul perioadei române Pisidia a fost colonizata cu veteranii din legiunile sale pentru a menține controlul. Pentru coloniști, care au venit din zonele mai sarace ale Italiei, agricultura trebuie să fi fost atracția principala
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
act declara ilegală înrolarea unui supus britanic în forțele unui stat aflat în stare de război cu orice alt stat care nu este în stare de război cu Regatul Unit. Un mare număr de voluntari britanici au luptat de partea rebelilor greci în timpul Războiului de Independență al Greciei, putându-se considera că au încălcat legea. În acest caz, s-a pus problema dacă rebelii puteau fi considerați sau nu un „stat” în conformitatea cu accepțiunea „Foreign Enlistment Act”. Până în cele din
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
în stare de război cu Regatul Unit. Un mare număr de voluntari britanici au luptat de partea rebelilor greci în timpul Războiului de Independență al Greciei, putându-se considera că au încălcat legea. În acest caz, s-a pus problema dacă rebelii puteau fi considerați sau nu un „stat” în conformitatea cu accepțiunea „Foreign Enlistment Act”. Până în cele din urmă, s-a considerat că rebelii puteau fi considerați un „stat” iar, în 1896, Consiliul Privat al Regatului Unit a apreciat că prevederile
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
al Greciei, putându-se considera că au încălcat legea. În acest caz, s-a pus problema dacă rebelii puteau fi considerați sau nu un „stat” în conformitatea cu accepțiunea „Foreign Enlistment Act”. Până în cele din urmă, s-a considerat că rebelii puteau fi considerați un „stat” iar, în 1896, Consiliul Privat al Regatului Unit a apreciat că prevederile legii nu sunt aplicabile voluntarilor. Guvernul britanic a cercetat și cazul voluntarilor care au luptat în Brigăzile Internaționale în Războiul Civil Spaniol ca
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
descrise în cartea lui Hoare „ Road to Kalamata”. Același Moise Ciombe l-a angajat pe Hoare în 1964 să conducă unitatea militară „5 Commando”, formată din aproximativ 300 de mercenari, majoritatea din Africa de Sud. Misiunea acestei unități a fost lupta împotriva rebelilor Simba, care au avut la un moment dat controlul asupra aproximativ 2/3 din teritoriul țării. Și de această dată, Hoare și descris aventurile în două cărți: „Congo y” și „Congo Warriors”. În timpul Operațiunii Dragonul Roșu, 5 Commando a cooperat
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
În timpul Operațiunii Dragonul Roșu, 5 Commando a cooperat îndeaproape cu parașutiștii belgieni, exilații cubanezi din exil și mercenarii angajați de CIA. Operațiunea Dragonul Roșu a avut ca scop principal cucerirea orașului Stanleyville și salvarea mai multor sute de ostatici ai rebelilor, cei mai mulți civili europeni și misionari. Operațiunea a fost un succes. Pe de altă parte, reputația lui Ciombe a fost puternic afectată, revenirea mercenarilor albi în Congo ducând până la urmă la demiterea sa din funcția de premier. În același conflic au
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
În mai 1969, Carl Gustaf von Rosen a format o escadrilă din cinci avioane ușoare cunoscute ca "'Copilașii Biafrei", cu ajutorul căreia a atacat și distrus la sol un avion cu reacție nigerian și a asigurat transportul de provizii alimentare pentru rebeli. Von Rosen a colaborat în cadrul misiunilor sale cu un fost pilot militar canadian, and delivered food aid. Von Rosen was assisted by ex-RCAF fighter pilot Lynn Garrison. La începutul deceniului al optulea al secolului trecut, britanicul John Banks a recrutat
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
după aceea, fiind înlocuită de compania privată sud-africanăș „Executive Outcomes”. Ambele companii private au fost angajate de guvernul din Sierra Leone pentru asigurarea de consultanță militară și pentru pregătirea soldaților guvernamentali. Există speculații cu privire la participarea acestor firme la lupte active împotriva rebelilor din „Frontul Revoluționar Unit”. În anul 2000, Australian Broadcasting Corporation (ABC-TV) a difuzat în cadrul programului de afaceri internaționale „Foreign Correspondent” un reportaj numit „Sierra Leone: Soldiers of Fortune” despre foști membri ai trupelor de mercenari care au luptat în Sierra Leone. Au
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
specialiști în întreținerea tehnicii de zbor. Alți observatori au considerat că este vorba de mercenari din Plonia sau Belarus . Deși guvernul sârb a negat că vreunul dintre cetățenii săi ar fi fost cumva implicați în luptele din Africa de nord, rebelii anti-Gaddafi au capturat cinci mercenari sârbi și mai afirmă că au mai existat astfel de mercenari în luptele de la Benghazi . Un grup de mercenari albi sud-africani au fost angajați să îl scoată pe Gaddafi și pe fii săi din țară
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Tang a folosit pe scară largă mercenarii, de exemplu soldați tibetani sau uiguri. Grupul de mercenari „saikashuu” din provincia Kii au jucat un rol important în timpul luptelor din 1570-1580 pentru cucerirea fortăreței Ishiyama Hongan-ji. Saikashuu au luptat de asemenea alături de rebelii sectei budiste Ikkō și au contribuit în mod hotărâtor la încetinirea înaintării forțelor lui Nobunaga Oda. Un alt grup de mercenari din Japonia a fost cel al luptătorilor ninja. Aceștia au fost inițial țărani care s-au organizat pentru lupta
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
efectul scontat și Mieszko al II-lea a promis să ia măsuri militare. Pregătirile pentru război au început în toamna anului 1027. În vara anului 1027, Conrad al II-lea a revenit în Germania și a început să lupte cu rebelii. Curând el l-a învins pe ducele Ernest al II-lea, privându-l de pământurile sale. Abia când rebelii au fost aproape de a pierde lupta a intervenit și Mieszko II în ajutorul lor. În 1028 trupele poloneze au invadat Saxonia
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
toamna anului 1027. În vara anului 1027, Conrad al II-lea a revenit în Germania și a început să lupte cu rebelii. Curând el l-a învins pe ducele Ernest al II-lea, privându-l de pământurile sale. Abia când rebelii au fost aproape de a pierde lupta a intervenit și Mieszko II în ajutorul lor. În 1028 trupele poloneze au invadat Saxonia, luând mai mulți prizonieri. Distrugerile au fost așa de mari încât, conform unor surse saxone, acolo unde trupele lui
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
musulmani(care au fost trimiși de oficialități sa vorbească prizonierilor) au calomniat creștinismul, denigrând Biblia și spunându-le că Islamul este singura religie adevarată." În octombrie 2011 un proiect de lege a fost votat de către Parlamentul European acuzând grupurile de rebeli de persecuția populației siriene creștine. În martie 2012 rapoartele primite indicau că creștinii erau expulzați din anumite sectoare din Homs de către un grup militant anti-Assad ce avea legături cu al-Qaeda. În iunie o știre a arata ca cei mai multi locuitori crestini
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]