21,110 matches
-
Așa că în prima seară de tabără, balcoanele și holurile noastre erau pline pe jos de pânze, de nici nu aveai pe unde să calci. Îmi aduc aminte că uneori, mai ales la cină, d-l Vintilă, nu venea cu nici un recipient în traistă, și noi ne cam supăram, mai mult în glumă decât în serios, iar Emil Pavelescu, un pictor deosebit de valoros, îi și spunea mai răstit: Lecitina, Bibicule !!! Bineînțeles că d-l Vintilă se cam supăra, dar oricum ne descurcam
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
animalul bea când găsește și rabdă când nu - exemplul cel mai evident e cămila - omul și-a asigurat rezerve. Dar, modul de asigurare a rezervei n’a suferit el Însuși o evoluție? Desigur, și iată cum. Se admite că primul recipient a fost un coș de nuiele etanșat prin interior cu un strat de argilă. În fond, chiar izvorul sau râul de unde omul se aproviziona cu apă oferea același lucru: apa În contact cu argila; În paranteză fie spus, e chiar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
apă oferea același lucru: apa În contact cu argila; În paranteză fie spus, e chiar sănătos. Poate că, dându-și foc la adăpost, din nebăgare de seamă, certându-se cu nevasta sau grație unor “prieteni”, a găsit În locul știut un recipient diform dar insolubil, de argilă arsă. Și a Învățat astfel să facă un recipient mai rezistent, mai Îndemânos și cu posibilități nebănuite de adaptare la orice utilizare. Dar orice relație e biunivocă: putând adapta recipientul, omul a obținut un imbold
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
chiar sănătos. Poate că, dându-și foc la adăpost, din nebăgare de seamă, certându-se cu nevasta sau grație unor “prieteni”, a găsit În locul știut un recipient diform dar insolubil, de argilă arsă. Și a Învățat astfel să facă un recipient mai rezistent, mai Îndemânos și cu posibilități nebănuite de adaptare la orice utilizare. Dar orice relație e biunivocă: putând adapta recipientul, omul a obținut un imbold pentru a găsi noi utilizări, deci pentru alt pas În civilizare, de exemplu comerțul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a găsit În locul știut un recipient diform dar insolubil, de argilă arsă. Și a Învățat astfel să facă un recipient mai rezistent, mai Îndemânos și cu posibilități nebănuite de adaptare la orice utilizare. Dar orice relație e biunivocă: putând adapta recipientul, omul a obținut un imbold pentru a găsi noi utilizări, deci pentru alt pas În civilizare, de exemplu comerțul ori construcțiile. Dar, pentru că ulciorul nu merge de multe ori la apă, au apărut și cioburile, adică deșeurile. Din ce În ce mai multe, pe măsură ce
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Că sticla se spală ușor, spre deosebire de ulcior sau dacă vreți amforă, adică “sticla” antică, nu a constituit un avantaj menit a conferi sticlei o utilizare veșnică. Asta, printr’o simplă Întrebare a aceleiași civilizații: și dacă nu mai trebuie spălat recipientul și, evident refolosit? Din motive igienice. Oare? Și astfel au apărut acele “sticle” din polietilentereftalat, atât de comune de câțiva ani Încoace. Dar și cutiile de bere și altele, toate cu unică folosire. Cu alte cuvinte, un nou val de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cutiile de bere și altele, toate cu unică folosire. Cu alte cuvinte, un nou val de deșeuri. Asta pentru că, se pare, beneficiile civilizației au luat-o Înaintea educației. Uităm, de cele mai multe ori, să citim acele inscripții ori simboluri de pe același recipient ce Îndeamnă la a abandona ambalajul acolo unde trebuie. Chiar dacă stocarea deșeurilor nu e o soluție definitivă, ci un paliativ, măcar pe aceasta s’o respectăm. Civilizația oferă omului avantaje, dar și grija de a contracara dezavantajele. Rațiunea ne-a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dorinței irezistibile a seminței de a Încolți? Era necesară deci o protecție a semințelor, iar asta a fost asigurată de fruct. Că protecția e scopul urmărit de plantă o dovedește o mulțime de fructe ce nu’ s bune decât de recipient ce ferește semințele de tentația Încolțirii, precum la ciumăfaie; sau fructele gramineelor, reduse doar la un Înveliș imperceptibil a ceea ce se numește grăunte, dar care asigură o foarte bună izolare, Încât În multe cazuri e nevoie de scarificare, distrugerea acestui
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
este în mod normal direcționat spre un singur stat suveran, deși organele intermediare pot fi responsabile cu distribuția. Astfel, capacitatea țărilor donatoare (sau grupărilor supranaționale precum Uniunea Europeană) de a se asigura că nu este deturnat de elemente corupte în țările recipiente este de obicei limitată. Și în al patrulea rând, reconstrucția implică alocarea promptă a contractelor care sunt dificil de supervizat și deseori asociate cu conflictele de interese, cu implicarea grupurilor criminale organizate, pentru care frauda împotriva Uniunii Europene și alte
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
responsabilitate. În 1997, ambele organisme au anunțat planuri de a-și folosi influența pentru a restrânge corupția în țările mai puțin dezvoltate (Banca Mondială 1997), punând un accent mai mare pe ,,internalizarea" procesului reformei în formele de guvernământ ale țărilor recipiente. În același an, OCED a aprobat Convenția privind Combaterea Mitei Funcționarilor Publici Străini în Tranzacțiile de Afaceri Internaționale, o inițiativă marcantă susținută activ de Bancă. Între timp, aceasta din urmă și-a revizuit propriile reguli interne pentru a include corupția
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
cu acte în regulă mostrele cu pricina, a plecat către Australia de unde a telegrafiat nu peste mult: „de acord cu mostrele, începeți livrarea”. Au urmat la furnizorul român felicitări, pupături, ciocniri de pahare și bineînțeles livrarea a 5 milioane de recipiente emailate. A urmat apoi bomba, s-a primit comunicarea: „recipientele nu corespund calitativ cu mostrele. Livrarea se respinge. Pâna la ridicarea de către furnizor a produselor respinse, furnizorul va plăti taxe de depozitare deurma o sumă uriașă pentru fiecare zi de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Australia de unde a telegrafiat nu peste mult: „de acord cu mostrele, începeți livrarea”. Au urmat la furnizorul român felicitări, pupături, ciocniri de pahare și bineînțeles livrarea a 5 milioane de recipiente emailate. A urmat apoi bomba, s-a primit comunicarea: „recipientele nu corespund calitativ cu mostrele. Livrarea se respinge. Pâna la ridicarea de către furnizor a produselor respinse, furnizorul va plăti taxe de depozitare deurma o sumă uriașă pentru fiecare zi de staționare”. Atunci și-au dat seama ai noștri că ei
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și ei un exemplar (dublura oficială) al mostrelor și nu mai aveau nici o posibilitate de a se apăra în fața beneficiarului. Au urmat apoi lupte disperate pentru a obține acceptul beneficiarului australian pentru a primi întreaga cantitate de 5 milioane de recipiente gratis, sub formă de cadou, numai pentru a scăpa de plata depozitării și transportului de returnare. Iată cum s a terminat confruntarea dintre un escroc amator român cu un escroc profesionist australian. Aviz amatorilor. De menționat însă că fiecare vârstă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
destul de greoaie pentru cel ce-ar fi vrut „să fure” această practică păgână. Ulterior corpul era acoperit și protejat cu un material a cărui țesătură era potențial din bumbac, in sau cânepă; deasupra capului, în creștet, se poziționa un mic recipient cu apă rece în care se turna cositorul topit într o lingură mai mare. La momentul impactului, cositorul lua diferite forme, de cele mai multe ori relevate în visele de noapte, iar bunica le interpreta cu dibăcie în timp ce trebuia să bei de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
topit într o lingură mai mare. La momentul impactului, cositorul lua diferite forme, de cele mai multe ori relevate în visele de noapte, iar bunica le interpreta cu dibăcie în timp ce trebuia să bei de trei ori apă, din cele patru părți ale recipientului. Cred că eram cel mai docil client al bunicii, de fiecare dată o făceam în virtutea unui act responsabil, nu-mi era teamă și mă așezam cu cea mai mare naturalețe pe scăunel. Odată, să fi avut posibil vreo șapte-opt ani
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
din cartier. Toate aspectele consumate aveau o anumită conotație în sensul că prezența acelei cutii reflecta sicriul în care era depus trupul de copil, pentru că în fapt „Caloianul” fusese un copilaș. „Preotul” ce însoțea cortegiul funerar agita un gen de recipient ce semnifica în mod evident cădelnița. Nu parcurgeam mai mult de două, trei străzi, pornind de la noi, de pe Tudor Vladimirescu, ieșeam pe Viforului și ne întorceam pe Călugăreni și Vasile Sârbu. Uneori ne însoțeau și câteva mămici, mai ales în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Și, firește, mă întreb ce-mi dă mie dreptul să-i judec pe alții, mai ales că, timp de trei zile, cum spuneam, n-am făcut nimic, dar absolut nimic. De fapt, nu chiar nimic. Am numărat picăturile dintr-un recipient cu perfuzie. Cuiva numărătoarea asta s-ar putea să-i trebuiască. Exact 832 516 de picături. Cine nu mă crede, să le numere. Talonul magic „Mamă - urlă băiatul cel mic dând buzna pe ușă -, iar am câștigat unul!“ În loc să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a pus întrebarea dacă, de-a lungul secolelor, de când oamenii observaseră că exista o legătură cauzală între întorsul unui pahar cu fundu-n sus și lucrurile pierdute, întorsese vreodată cineva două. Mai mult, dacă întorsese cineva în același timp și alte recipiente decât pahare, ca să constate până unde mergea puterea întorsului. Doamna Ghiborțea a întors o oală de supă și, într-un mod absolut inexplicabil, a găsit în mijlocul patului pe care-l făcuse cu mâna ei o sută de EURO, fapt ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
acestea erau niște vase având dimensiunea unor castroane țărănești, confecționate din tablă zincată, prezentându-se sub forma a două modele: cu picior, adică situate în partea superioară a unei tije metalice înaltă de un metru, și modelul numărul doi, numai recipientul singur așezat direct pe ciment. Pacienții săracii -, unii bătrâni, aproape terminați, alții bolnavi în stadii avansate de boli de plămâni, de artrită, de gută, de varice, nemaiputându-se deplasa până la grupul sanitar, expectorau toată hârcâiala aia galbenă, purulentă, otrăvită, gelatinoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
arogant dispreț. Apoi venea chinul propriu-zis, când ai fi preferat mai degrabă să fii crucificat aidoma lui Hristos decât să efectuezi următoarea operațiune. Mama turna leșie în vas, apoi cu o cârpă freca bine-bine toată suprafața exterioară și interioară până când recipientele străluceau de curățenie. Dar spitalul din "Niculești-Jianu" avea un buget sărac, la limita funcționării, așa cum sunt și astăzi o mare parte din spitalele României. Prin urmare nici detergenți, nici mănuși de protecție. Așa că mama punea cenușă în recipiente și îndepărta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
interioară până când recipientele străluceau de curățenie. Dar spitalul din "Niculești-Jianu" avea un buget sărac, la limita funcționării, așa cum sunt și astăzi o mare parte din spitalele României. Prin urmare nici detergenți, nici mănuși de protecție. Așa că mama punea cenușă în recipiente și îndepărta cu ajutorul unei cârpe toată acea mizerie umană care i-a îmbolnăvit ficatul și i-a otrăvit zilele. Sărmană femeie chinuită! Biata de ea! Vă dați seama de câtă umilință a fost în stare o femeie care vorbea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
materie. Nu. "Baia" noastră se reducea la o căldare de tablă deasupra căreia, într-o periculoasă poziție de echilibristică yoga, stăteai contorsionat gata-gata să vii în cap rupându-ți gâtul. Ori să pici cu partea dorsală în conținutul cleios al recipientului, care, obedient și afazic, primea cu umilință otrava expulzată de bietele intestine care puteau, în sfârșit, să răsufle dezintoxicate și... ușurate. Aici, în camera cu destinații multiple, nu aveam nici un preș sau vreo țolică. Era doar pământul bine bătătorit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
făcut băieți? Dar apa? Mama, fântâna-i complet astupată și nu putem da de ea. Mama a adus ceaunul, băieții l-au umplut cu zăpadă, au îndepărtat cercurile de la orificiul central și au pus tuciul. Acum flacăra bătea direct în fundul recipientului și pe măsură ce zăpada se transforma în apă, o luam și o puneam în căldare unde se răcea, rămânând la temperatura camerei. În felul acesta topind zăpada ne procuram apă pentru băut, pentru gătit și pentru celelalte nevoi. Și cum toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
S-a apropiat de borcanul care fusese cândva plin cu untură, dar care acum era gol, conținând ici-colo vagi urme din alimentul care se terminase, fiind pitite doar jos, în spațiul greu de scotocit format din peretele vertical și baza recipientului. Ținea borcanul cu mâna stângă în timp ce cu dreapta urmărea linia cercului de la baza borcanului, încercând să strângă măcar o lingură din prețiosul aliment. Mă uitam la mama cu câtă atenție și migală, cu câtă îndârjire și tenacitate urmărea fiecare gram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
uitam uimiți la procesul de obținere a uleiului; semințele erau "dezbrăcate" de hainele lor, apoi luau drumul presei care storcea din ele undelemnul gălbui atât de necesar și hrănitor. Acesta curgea într-o cuvă de unde era luat și pus în recipiente. Nu mai văzusem așa ceva. Curgea lin, egal, într-un flux continuu, plăcut la vedere și binemirositor, de parcă ar fi fost miere de albine ori poate sfântul mir atins de frunțile noastre păcătoase la biserică, după terminarea slujbei, de cuviosul preot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]