7,442 matches
-
devine cadet la "Școala militară de cadeți" din Kulm, după care a urmat timp de trei ani "Școala Militară de Ofițeri" din Berlin-Lichterfelde. La 17 aprilie 1880, la vârsta de 18 ani a obținut gradul de sublocotenent fiind repartizat la Regimentul nr 91 din Oldenburg. Începând cu 1 octombrie 1887 a urmat timp de trei ani cursurile "Academiei de Război a Prusiei", la Berlin. În iulie 1890, s-a întors la regimentul său în Oldenburg și a fost avansat locotenent, la
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
ani a obținut gradul de sublocotenent fiind repartizat la Regimentul nr 91 din Oldenburg. Începând cu 1 octombrie 1887 a urmat timp de trei ani cursurile "Academiei de Război a Prusiei", la Berlin. În iulie 1890, s-a întors la regimentul său în Oldenburg și a fost avansat locotenent, la 21 septembrie 1889. Începând cu 22 martie 1891, este mutat pentru un stagiu la "Statul Major General" al armatei prusace, din Berlin. În prima perioadă el a lucrat în serviciul topografic
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
topografic, apoi în serviciul transporturilor pe cale ferată, fiind avansat căpitan la 25 martie 1893. La 2 ianuarie 1894 este mutat în statul major al Corpului IX Armată din Altona. La 9 decembrie 1895 a fost numit comandant de companie în Regimentul 21 Infanterie „de Borke” din Toruń. După un stagiu de nouă luni, Falkenhayn solicită, la 25 iunie 1896 concediu „pentru motive financiare și de carieră” și a plecat ca și consilier militar în China. Aici, în calitate de instructor militar a fondat
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
al "Comandamentului Corpului Expediționar din Asia de Est", care a fost implicat în reprimarea Răscoalei Boxerilor. După o lungă ședere în Manciuria și Coreea Falkenhayn a revenit în Germania. La 18 octombrie 1903, a fost numit comandant de batalion la Regimentul nr 92 din Braunschweig, iar la 15 septembrie 1905 a fost avansat locotenent colonel. La 10 aprilie 1906, a fost din nou mutat în Statul Major General. Un an mai târziu, la 22 martie 1907 a fost numit șef de
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
Un an mai târziu, la 22 martie 1907 a fost numit șef de stat major la Corpul XVI Armată din Metz, iar la 18 mai 1908 a fost avansat la gradul de colonel. Pe 27 ianuarie 1911este numit comandant al Regimentului 4 Gardă Pedestră din Berlin, iar la 20 februarie 1912 ca urmare a unor restructurări neprevăzute de personal, ete numit șef al statului major general al Corpului IV Armată din Magdeburg. În această poziție este avansat, la 22 aprilie 1912
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
Falkenhayn va rămâne pentru totdeauna legat de Verdun". Pentru activitatea sa ca militar, Erich von Falkenhayn a fost decorat cu o serie de ordine și medalii, germane și străine: În 1917 a fost numit în poziția onorifică de "Cap al Regimentului 152". În plus, el a primit titlul onorific de doctor în filosofie al Universității din Berlin.
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
în Craiova, a fost admis prin examen la Scoala Militară de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București în iulie 1896, ale cărei cursuri le-a terminat în 1898 când a fost avansat în grad de sublocotenent și repartizat în Regimentul 26 Infanterie Rovine, comandant de pluton. Evidențiindu-se că bun instructor, cu frumoase trăsături de comandant și cu perspectivă sigură de afirmare pe scara valorilor militare, la 10 mai 1902, a fost înaintat la gradul de locotenent. Întors din Austria
Dumitru Grozeanu () [Corola-website/Science/311803_a_313132]
-
aprecieri nefavorabile la adresa Armatei Austro-Ungare și a politicii acestei mari puteri în problema balcanică și în relațiile cu România, estimări care ulterior s-au confirmat. În perioada 1910-1912, a urmat Cursurile Școlii de Război din București, fiind apoi repartizat la Regimentul 33 Infanterie Tulcea. În 1912 a fost încadrat instructor și profesor la Liceul Militar Mănăstirea Dealu. Pe timpul campaniei din 1913, s-a evidențiat în mod deosebit ca ofițer din Marele Stat Major în controlul permanent și îndrumarea deplasării coloanelor Armatei
Dumitru Grozeanu () [Corola-website/Science/311803_a_313132]
-
elementare la școala confesională unită din sat, absolvind pe cele gimnaziale la Blaj în promoția 1875-1876 cu rezultate meritorii. Cu posibilități materiale precare, părinții săi l-au îndrumat spre cariera militară. Astfel, după ce a urmat cursurile Școlii de Cadeți de pe lângă Regimentul 31 K.u.K. de infanterie din Sibiu, a fost transferat în 1879 la Regimentul de infanterie nr. 50 din Alba Iulia, unde, la data de 1 noiembrie 1881 a fost avansat la gradul de locotenent. Locotenent major în 1887
Dionisie Florianu () [Corola-website/Science/311811_a_313140]
-
1875-1876 cu rezultate meritorii. Cu posibilități materiale precare, părinții săi l-au îndrumat spre cariera militară. Astfel, după ce a urmat cursurile Școlii de Cadeți de pe lângă Regimentul 31 K.u.K. de infanterie din Sibiu, a fost transferat în 1879 la Regimentul de infanterie nr. 50 din Alba Iulia, unde, la data de 1 noiembrie 1881 a fost avansat la gradul de locotenent. Locotenent major în 1887, șase ani mai târziu este comandant de companie în Regimentul de infanterie nr. 85 din
Dionisie Florianu () [Corola-website/Science/311811_a_313140]
-
fost transferat în 1879 la Regimentul de infanterie nr. 50 din Alba Iulia, unde, la data de 1 noiembrie 1881 a fost avansat la gradul de locotenent. Locotenent major în 1887, șase ani mai târziu este comandant de companie în Regimentul de infanterie nr. 85 din "Leutschau", azi Levoča, Slovacia, cu grad de căpitan clasa a II-a. Între anii 1900-1902 a fost comandant de companie în Sighetu Marmației, iar între 1906-1910, comandant de batalion în Regimentul de infanterie nr. 33
Dionisie Florianu () [Corola-website/Science/311811_a_313140]
-
comandant de companie în Regimentul de infanterie nr. 85 din "Leutschau", azi Levoča, Slovacia, cu grad de căpitan clasa a II-a. Între anii 1900-1902 a fost comandant de companie în Sighetu Marmației, iar între 1906-1910, comandant de batalion în Regimentul de infanterie nr. 33 din Arad cu grad de maior. Avansat la gradul de locotenent-colonel, Dionisie Florianu a fost ofițer de stat major pentru probleme de trageri și armament, precum și comandant al Districtului de apărare din Krivošije, la Coasta Dalmatică
Dionisie Florianu () [Corola-website/Science/311811_a_313140]
-
de locțiitor al comandamentului Secției militare din Consiliul Dirigent din Sibiu. A fost decorat în rangul de comandor al Ordinului Coroana României. Paralel cu activitatea militară, Dionisie Florianu a fost membru al Comitetului de administrație al Fondului școlastic al fostului regiment orlățean între anii 1919-1921 precum și al Comitetului central al ASTRA, în 1921 fiind și președintele Comisiei de loterie al acestui for cultural. În aceste calități a purtat corespondență cu scriitorul ceh Jan Urban Jarnik pe care îl cunoștea mai de
Dionisie Florianu () [Corola-website/Science/311811_a_313140]
-
(n. 1 septembrie 1898, Nalbant, județul Tulcea - d. ?) a fost un general român. În 1918 a venit la București unde a fost admis la Școala militară de ofițeri de infanterie. Ofițerul a deținut următoarele funcții: Comandant de companie la Regimentul 85 Infanterie Oradea (1930 - 1931 și 1935 - 1937); detașat în funcția de ofițer de stat major la Marele Stat Major al Armatei din București (1931 - oct. 1932); șef al Biroului 3 Operații și șef al Biroului 2 din Divizia 12
Ieremia Popescu () [Corola-website/Science/311815_a_313144]
-
pe litoralul Mării Azov. În perioada 1949-1954, generalul-maior (cu o stea) Ieremia Popescu a îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului Trupelor de Securitate (actuala Jandarmerie). La 1 septembrie 1946 a fost numit pentru câteva luni în funcția de comandant al Regimentului 10 Grăniceri Oradea (1 sept. 1946 - iul. 1947). În preajma alegerilor parlamentare din 19 noiembrie 1946, în săptămânalul Cuvântul grănicerilor (8 noiembrie 1946), colonelul Ieremia Popescu și-a arătat sprijinul său față de guvernul Dr. Petru Groza și Blocul Partidelor Democratice. Primirea
Ieremia Popescu () [Corola-website/Science/311815_a_313144]
-
cursurile Școlii de Ofițeri de Infanterie (1952-1954), ale Academiei Militare din București - Facultatea de Arme Întrunite (1965-1968) și apoi Cursul Postacademic de Arme Întrunite (1974). După absolvirea Școlii de Ofițeri, a fost repartizat comandant de pluton și companie într-un Regiment de infanterie și Școala de Ofițeri de Infanterie. Îndeplinește apoi funcțiile de Ofițer 5 în Marele Stat Major (1968), ajutor șef Biroul 1 din Secția Pregătire operativă, ofițer 1 în Secția Operații (1973), ofițer 1 în Secția Pază și Apărare
Grigorie Ghiță () [Corola-website/Science/311816_a_313145]
-
în timpul "Companiei engleze în Indiile orientale". a fost trimis în Anglia de la 5 ani pentru educația să, unde după ce a terminat clasa preparatorie, a intrat la Harrow în 1810. El a intrat în armată britanică la 9 septembrie 1813 în regimentul 39 de infanterie. A luat parte la războaiele napoleoniene din Spania și la campaniile din Irlanda. Sosit în Australia în anul 1826, căpitanul topograf britanic Șir Charles Șturț, întreprinde între anii 1828 și 1846 numeroase expediții în interiorul continentului, descoperind fluviul
Charles Sturt () [Corola-website/Science/311828_a_313157]
-
acea ruptură a vocii” . Un alt "munte sacru", Placido Domingo, este recunoscut pentru faptul că "ciupește" do-urile. Unele păreri ironice îl numesc în glumă "Si-mingo". Pavarotti s-a consacrat la Metropolitan în rolul lui Tonio din "La Fille du Regiment" de Donizetti, rol binecunoscut pentru aria „Pour mon âme”, aria cu nouă do-uri, numită și „Muntele Everest”. Tenorul peruan Juan Diego Florez a reușit performanța de a bisa aria în 2007 la Scala di Milano. Istoria tenorilor menționează și
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a (1990). A luptat în cel de-al doilea război mondial. A absolvit Școala de Ofițeri (1950) și apoi Academia Militară în U.R.S.S. (1959 - 1961). În perioada 1958-1959 a fost comandantul Regimentului 234 Mecanizat (din 10 ianuarie 1959 Regimentul 36 Mecanizat). Ulterior a fost comandant al Diviziei 2 Mecanizate de la Craiova (august 1961 - iunie 1973) și Diviziei 1 Mecanizate "Tudor Vladimirescu - Debrețin". În anul 1985 a fost trecut în rezervă. La data
Dumitru Pletos () [Corola-website/Science/311901_a_313230]
-
II-a (1990). A luptat în cel de-al doilea război mondial. A absolvit Școala de Ofițeri (1950) și apoi Academia Militară în U.R.S.S. (1959 - 1961). În perioada 1958-1959 a fost comandantul Regimentului 234 Mecanizat (din 10 ianuarie 1959 Regimentul 36 Mecanizat). Ulterior a fost comandant al Diviziei 2 Mecanizate de la Craiova (august 1961 - iunie 1973) și Diviziei 1 Mecanizate "Tudor Vladimirescu - Debrețin". În anul 1985 a fost trecut în rezervă. La data de 28 decembrie 1989, generalul-maior (cu o
Dumitru Pletos () [Corola-website/Science/311901_a_313230]
-
A parcurs etapele ierarhiei militare începând cu cea de comandant de pluton (până în 1982) și comandant de baterie (până în 1987) în cadrul Brigăzii 8 Artilerie Tunuri, iar evenimentele din anul 1989 îl găsesc în funcția de Comandant Divizion Artilerie Antitanc aparținând Regimentului 65 Artilerie Antitanc. În august 1990 revine în Focșani încadrând funcția de Comandant Divizion Obuziere Tunuri, poziție din care este promovat în funcția de Șef stat major (prim locțiitor al comandantului) al Brigăzii 8 Artilerie Tunuri, la data de 23
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
Divizion Obuziere Tunuri, poziție din care este promovat în funcția de Șef stat major (prim locțiitor al comandantului) al Brigăzii 8 Artilerie Tunuri, la data de 23.01 1991. În anul 1994 urmează Cursul post academic de comandanți de brigadă - regimente, Cursul de limbă engleză în anul 1996 și Cursul de ofițeri de stat major de brigadă în anul 1997, toate în cadrul Academiei de Înalte Studii Militare. La data de 31.10 1997 este numit Comandant al Brigăzii 8 Artilerie, funcție
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
Major al Armatei Române (1975-1983). s-a născut la data de 24 iulie 1919, în comuna Percosova (județul Timiș). După absolvirea liceului la Timișoara, a urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Infanterie (1941-1943), fiind repartizat în calitate de comandant de pluton în Regimentul 5 Vânători. Încă din primii ani ai carierei i-a fost dat să trăiască dramatica experiență a războiului din est, fiind luat prizonier pe front de către sovietici la acea dată aliații Armatei Române (septembrie 1944). După venirea din prizonierat, a
Ion Șuța () [Corola-website/Science/311896_a_313225]
-
fiind luat prizonier pe front de către sovietici la acea dată aliații Armatei Române (septembrie 1944). După venirea din prizonierat, a fost reintegrat ca ofițer în Armată. A fost comandant de companie (aprilie 1945), de batalion și șef birou operații în cadrul Regimentului 6 Infanterie voluntari (1948). A studiat la Academia Militară Generală - Facultatea de Arme Întrunite (1948-1950) și apoi la Facultatea de Științe Juridice a Universității București (1958-1962). Ion Șuța a desfășurat o îndelungată carieră militară, îndeplinind importante funcții de comandă și
Ion Șuța () [Corola-website/Science/311896_a_313225]
-
engleze (București, 1999), un curs de limba engleză (Canada, 2003). A obținut în anul 2006 titlul academic de doctor în științe militare. După absolvirea Școlii de ofițeri, a îndeplinit funcțiile de comandant pluton și companie (1974-1980), șef al cercetării la Regimentul Mecanizat (1982-1983), șef de stat major la Regimentul Mecanizat (1983-1985) și ofițer de stat major în secția planificare și pregătire operativă a Direcției Operații din Statul Major General (1985-1992). În anul 1992 este numit în funcția de șef de stat
Ion Bârloiu () [Corola-website/Science/311904_a_313233]