5,495 matches
-
închipui că plâng din pricina unei triste realități. Plâng un vis nerealizat... În fond nu-mi pasă nici de Ghiuri, nici de Valentini, de tine singur îmi pasă, pe tine singur te iubesc! Încearcă să mă înțelegi bine și nu-mi reproșa anumite inconsecvențe: de fapt nici eu nu știu ce caut; sau, mai bine zis, nu știu exact ce formă trebuie să aibă ceea ce caut, care de fapt nu e decât această unică dorință: să te văd cel puțin un pic mul țumit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cazul tematicii germane, actualitatea e, ce noroc, îndeajuns de elastică, întinzându-se cu decenii îndărăt. Așa încât nici unui roman ce tratează chestiuni germane din trecutul mai îndepărtat - despre perioada postbelică, despre miracolul redresării economice ori anii ’68 - critica literară nu-i reproșează că vorbește despre lucruri de mult trecute. Căci astfel de romane garantează două comuniuni: cea existentă încă de pe-atunci, la care cei de-acum, prin lectură, se racordează din nou cu plăcere.Dar dacă vii ca mine dintr-o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
atacase un casier invalid, încercând să-i fure 3.000 de franci. 9: Se constată o resurecție a tangoului în rândurile tineretului. 10: Bernard Banides, 33 de ani, își împușcă tatăl, un francez la 74 de ani: „Tatăl meu îmi reproșa des că mă întorc prea târziu noaptea acasă...” Lângă Vera Cruz, pescarii zăresc în larg un monstru marin: carcasa unei balene de 35 de tone. 11: De câțiva ani buni stau pe tușă și mă uit fascinat cum dansează fetele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din cartea de față accentuează de cîte ori poate caracterul nonfic țional, direct autobio grafic, al textului. Daniel Abagiu tinde să fie nu numai literalmente Cezar Paul-Bădescu, ci un Cezar mai adevărat încă decît cel din realitate. Cînd cineva îi reproșează că povestirea în care sora lui mănîncă găinaț e o reminiscență din Márquez, autorul protes tează : păi, sora lui chiar mînca, independent de Remedios, găinaț cînd era mică ! Cu excepția lui Nicolae Iliescu (dar cu cît mai mult farmec !), Cezar merge
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fapte reale este pur întîmplătoare“ (s-a făcut de nenumărate ori chestia asta). Personajele din relatările mele sînt reale, iar faptele lor, deși uneori pare puțin verosimil, s-au întîmplat aievea. Cîndva, Andreea Deciu, fosta mea colegă de facultate, îmi reproșa că „povestirea cu schija e marqueziană“ și aducea un argument, în opinia ei, de netăgăduit : sora care mănîncă găinaț e luată după Remedios (care mînca pămînt). Povesti rea o fi fiind marqueziană sau altfel, dar soră-mea chiar mînca găinaț
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fost fără efuziuni. Băiatul i-a sărutat cuviincios mâna mamei iar ea l-a sărutat călduros pe obraji. Mi-a reținut însă atenția începutul convorbirii dintre ei. Cu voce scăzută, dar suficient de tare ca să fie auzit, băiatul i-a reproșat mamei că a venit cu traista și, vezi Doamne, acest fapt ar face o impresie defavorabilă colegilor, martori la eveniment. Răspunsul femeii a fost prompt și magistral: „Să nu te rușinezi, mamă, de traistă! Cu ea te-am crescut!” M-
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la încercările de a dormi și a început să citească. Abia spre ziuă a reușit să prindă o frântură de somn liniștit. Când a revenit la locuința sa din oraș, motanul i-a făcut o primire neașteptat de rece, parcă reproșându-i că l-a lăsat atât de mult timp în grija unei vecine. Odihnit spiritual, și-a consacrat cea mai mare parte a timpului lecturii și scrisului. Orele de veghe nocturnă datorate insomniei le folosea pentru însăilarea mentală a unor
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Dumitru Dascălu și-a luat rămas bun de la gazdă și, cu pași măsurați și ușor șovăielnici, s-a îndreptat spre stația autobuzului care să-l ducă acasă. Știe că motanul, singura ființă care îl așteaptă, îl va primi cu răceală reproșându-i astfel că l-a lăsat singur mai mult de o jumătate de zi. Aventura Încă de la primele ore ale dimineții ziua se arăta a fi frumoasă. Cerul senin, pigmentat din loc în loc cu mici pete de nori ca niște
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
joacă la Teatrul întreținut de toți cetățenii. Este evident că cetățenii insultați în piesă nu vor admira; piesa va fi un motiv de disensiune, nu va fi artă căci nu vor putea admira "deux". Apoi cetățenii în chestie vor putea reproșa, domnule președinte, și cu drept cuvânt, căci ei nu susțin o instituție pentru ca să fie insultați într-însa. Ia să ne închipuim însă, că d-lor ar fi priceput "ridicolul" și "grandomania" junimistă în politică și că ar fi creat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
25 de lovituri de centură după spusele surorii mele care era și la acest capitol specialist, avea însă mare grijă unde lovea, dar cum mă zbăteam mai primeam câte una în plus și chiar și în locurile vizibile. I-am reproșat de multe ori, dar mult mai târziu, că de fiecare dată greșea numărătoarea și îmi aplica mai multe lovituri. Atunci ea îmi zâmbea și spunea că nu îmi strică. M-am pus cu burta pe carte, am început corectarea notelor
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Național de Pictură 1 Decembrie de la Alba Iulia, deschis cu ocazia Zilei Naționale a României, o expoziție care unea pe aceeași simeză atât stilul clasic, modern cât și naiv, fiind o atmosferă distinsă, cele trei stiluri nu aveau nimic de reproșat unul altuia, dând astfel naștere unei imense galerii ce cuprindea artiști din toate colțurile țării, având fiecare păreri diferite despre artă în general, lucru ce se putea observa și din cele peste o sută de lucrări expuse. Întreaga manifestare a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Pe vremea când ea era difuzată pe la diferite chioșcuri de ziare eu eram la vârsta adolescenței și nu aveam nici o legătură cu arta sau să știu că undeva peste ani am să ajung să sculptez și să mi se reproșeze că aș copia din renumita revistă de caricaturi. Nu neg faptul că ideea o fi fost reprezentată într-o oarecare caricatură. Dar, pentru că există un dar totuși, de la o simplă idee sau o mică schiță în respectiva caricatură și până la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
desprindă în fâșii grăsimea de pe tigaie, așa cum văzuse în reclamă). Avem aici un dublu discurs. Pe de o parte, publicitarul chiar vrea să te facă să crezi în proprietățile miraculoase ale produsului pe carel promovează. Pe de altă parte, dacăi reproșezi că ceea ceți spune reclama nu se regăsește deloc în realitate, îți râden nas și ți zice că ești fraier că ai luat de bună o metaforă. Și mai interesante sunt lucrurile când „metafora“ aceasta se materializează. De exemplu, piața
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de entuziasm - am trăit recent, când postul B1 a difuzat filmul lui Lucian Pintilie, De ce trag clopotele, Miti că?. Țin minte că lam văzut în 1990 la cinema și mia plăcut foarte mult. Pur și simplu nu aveam ce săi reproșez. Ma încântat faptul că Pintilie îmi arăta o mahala necosmetizată, așa cum no mai văzusem până atunci în montările scenice sau în filmele făcute după scrierile lui Caragiale. O lume murdară, violentă, care se zbătea, la propriu, în noroi. Ulițele erau
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mijloace, în primul rând manipulândune. Nu ne deranjează că ne sunt oferite drept model figuri ca Gigi Becali sau nu știu ce prostituată 97 din așazisul showbiz. Ne deranjează însă că Mungiu ne arată un fapt petrecut în România mileniului trei șii reproșăm că nu vrea să educe nația. Oamenii care gândesc astfel sunt majoritari în România, deci aceasta este, de fapt, țara lor. Iar programele televiziunilor sunt construite după chipul și asemănarea celor mulți. Să le felicităm, deci, că șiau adecvat mesajul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
uneori totul, golindu-mă de violența emoțiilor... Ascunzîndu-ne Însă Într-o piramidă, am fugit de viață sau am apărat-o? Viața nu cere cumva, dimpotrivă, s-o Înfruntăm și să-i acceptăm toate darurile În plin soare? Trebuie să-mi reproșez sau nu oroarea mea de urît, de suferință și de moarte? ... Această Înserare care coboară. Și niște copii strigă afară, jucîndu-se... E mult mai ușor, În ciuda tuturor aparențelor, să Înfrunți o Întreagă istorie pasivă decît un adevăr mic al tău
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
plescăind În apă În clipa cînd Ulise se apropie de țărm și se pregătește să coboare. După anii de peripeții pe mare, nu mi se pare nepotrivit să cred că sufletul său vibrează ca al unui poet. I se pot reproșa multe, În afară de păcatul pe care Ortega y Gasset Îl numea păcat cordial fiindcă Își are izvorul În lipsa de iubire. Totuși, a vorbi despre Ithaca nu Înseamnă neapărat a evoca o insulă și a-l imagina pe Ulise cultivînd butași de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zeița s-a răzbunat ordonînd monstrului foamei să pătrundă În măruntaiele celui ce-o iritase, În timp ce acesta dormea. Eresichton sfîrși prin a se devora pe el Însuși. Dar de ce l-am Învinui pe Narcis de frivolitate? În fond, ce-i reproșează lui Schopenhauer cei care subliniază cu sarcasm inconformitatea vieții sale față de ideile pe care le-a profesat: filosofia sau viața? Păcatele celei de a doua stau În faptul că nu s-a sinucis? A repeta un adevăr nu Înseamnă nimic
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a fi un ideal. Seva dogoritoare a vieții trebuie să se adreseze altui zeu, lui Dionysos, ca să poată țipa de bucurie sau de durere. Toate poveștile despre mîntuirea apolinică se ruinează. Trăim pentru a deveni vinovați, ar vrea să ne reproșeze Apolo... Dar ce mi-ar putea dovedi o zi limpede daca nu mă bucur de ea? SÎnt aici, În această zi frumoasă pe care ar fi păcat s-o trădez, marea foșnește la cîțiva pași, albastrul acestei mări arde În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și tocmai acest lucru Îi era refuzat. Se simțea nu urmărit de destin (ca anticii), nu constrîns, ci frustrat, Înșelat În speranțele sale. (Făcea pauze mari vorbind. Trecuse de amiază și căldura era acum suportabila.) Ceea ce și-ar fi putut reproșa, era un gol din inima lui. O absență. Ceva care trebuise să se Întîmple și nu s-a Întîmplat; o pasiune care trebuise să Înflorească și buzele au amuțit Înainte de a pronunța primul cuvînt. Spunînd aceasta a luat un pumn
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
urmă, iar dacă zorile dimineților îi vor prinde îmbrățișați unul cu altul, sigur nu va mai exista divorț. Ar fi vrut să ceară părerea cuiva și să spună cuiva totul, dar vroia să o facă singură, să nu aibă cui reproșa vreodată dacă ar fi dat-o în bară. Recunoștea că acest bărbat care o ceruse de soție din prima seară avea ceva deosebit care o atrăgea ca un magnet, iar căsătoria, vroia să-i fie lungă și frumoasă. Trebuia să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Se simțea răvășită și se retrăsese în camera sa. Credea că se afla pe un făgaș bun, dar se simțea vinovată. De ce vinovată? Nu spusese nimănui despre relația ei, iar când le-a fost prezentat părinților, mama ei adoptivă îi reproșă: - Am crezut că ai gusturi mai bune. Unde ai găsit muzicantul ăsta? Nu vezi cât e de slab și cum arată? Mai are și copil pe deasupra! Te-ai gândit că poate într-o bună zi se va împăca cu fosta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cont de rândul fiecăruia, care fusese așa de crudă când din brațe i-l smulse, lăsând-o cu o mare jale și cu un dor nestins. Carina și Valentin făcuseră tot ce trabuiau să facă. Nu aveau ce să își reproșeze. Aproape că se ruinaseră; în ziua de 4 martie ’75 inima pruncului zvâcnise pentru ultima oară. În timpul predicii în drum spre locul de veșnicie, ea leșinase iar când își revenise avea impresia că în sicriu în locul pruncului vedea un îngeraș
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
apoi gândesc, și mai târziu acționează. - Deschide gura. Hai, gura mare, vine avionul, vine lupul, vine păsărica, închide ochii! și tot așa până reușea să mănânce tot din farfurie. Așa îl ademenea Nicky. Când se întâmpla să plângă, Alin îi reproșa:Plâng ochii mei, plâng ochii mei! Carlina se amuza în primă fază, apoi îl lua în brațe, îi săruta ochișorii înlăcrimați până îi ștergea toate lacrimile cu buzele ei de mamă, moi și calde - Vezi, iubirea mea, nu mai plâng
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că mama ta e ca un curent al naturii care te apără și te conduce din umbră acolo unde trebuie. Nu-și închipuise niciodată că vor ajunge la o asemenea confruntare. Poate și peste ani de zile cineva îi va reproșa aceste lucruri, așa cum se va pricepe mai bine să critice și s-o găsească vinovată fără să analizeze și să afle adevărul. Alin își va da seama că o mamă este îndeajuns de pedepsită atunci când nu își poate vedea copiii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]