5,274 matches
-
Tradiția apostolică», precum și Tertullian, ne descriu cum credincioșii aduc pâinea și vinul, iar președintele adunării - episcopul - le primește din mâinile lor, pentru a le pune pe masă. Potrivit fiecărui rit, această ceremonie se desfășoară în mod diferit. În mai multe rituri răsăritene, ofertoriul a fost deplasat de la locul lui obișnuit, fiind pus înaintea liturghiei cuvântului, în cadrul unei ceremonii numite proscomidie. În anumite rituri nu se folosesc pâini întregi ci, din cauza lipsurilor din Evul Mediu, se taie doar câteva părticele din pâine
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
a le pune pe masă. Potrivit fiecărui rit, această ceremonie se desfășoară în mod diferit. În mai multe rituri răsăritene, ofertoriul a fost deplasat de la locul lui obișnuit, fiind pus înaintea liturghiei cuvântului, în cadrul unei ceremonii numite proscomidie. În anumite rituri nu se folosesc pâini întregi ci, din cauza lipsurilor din Evul Mediu, se taie doar câteva părticele din pâine. În ritul latin, de multe ori, se aduc prefabricate, lucru cu care liturgiștii nu sunt de acord. Vezi și articolele principale: ofertoriu
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
ofertoriul a fost deplasat de la locul lui obișnuit, fiind pus înaintea liturghiei cuvântului, în cadrul unei ceremonii numite proscomidie. În anumite rituri nu se folosesc pâini întregi ci, din cauza lipsurilor din Evul Mediu, se taie doar câteva părticele din pâine. În ritul latin, de multe ori, se aduc prefabricate, lucru cu care liturgiștii nu sunt de acord. Vezi și articolele principale: ofertoriu și proscomidie. Anafora e o rugăciune lungă, rostită de președintele adunării, în cadrul căreia îi mulțumește lui Dumnezeu pentru creațiune și
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
euharistică în vinul euharistic, introducând-o în gura cuminecatului, fie că credinciosul primește pe palme pâinea, apoi o încinge el însuși în potir și, astfel, o consumă. Această metodă e cea mai practicată în Bisericile tradiționale. În Bisericile ortodoxe de rit bizantin e folosită atât la Ierusalim, cât și în Franța. În România, Biserica Greco-Catolică folosește tot această metodă, mai puțin în Maramureș, la ruteni. O a treia metodă e cuminecarea cu lingurița. Această metodă se practică, mai cu seamă, în
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
la Ierusalim, cât și în Franța. În România, Biserica Greco-Catolică folosește tot această metodă, mai puțin în Maramureș, la ruteni. O a treia metodă e cuminecarea cu lingurița. Această metodă se practică, mai cu seamă, în majoritatea Bisericilor ortodoxe de rit bizantin. Slujitorul pune pâinea euharistică în potir, apoi, cu o linguriță, ia părticele înmuiate și le depune în gura cuminecatului. În anumite țări, această metodă e interzisă de către reglementările sanitare civile. Alte elemente în slujirea liturghiei pot fi: sărutarea păcii
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
neagă doctrina nemuririi sufletului și crede că nemurirea promisă de Dumnezeu va fi dată credincioșilor din orice epocă istorică numai la învierea din urmă care se va realiza odată cu cea de-a doua venire a lui Hristos. Cele mai mari rituri practicate în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea sunt: Chiar dacă în trecut această biserică era inclusă între sectele para-creștine, revizuirea doctrinei sale de către cercetători onești și cu autoritate în domeniu, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este - astăzi - considerată în interiorul
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
formau jumătate din populație. Iar în 1775, cînd Bucovina a trecut sub stăpînire austriacă, comunitatea armeană a sporit cu imigranți din Moldova și din Bulgaria. Biseria armenească din Cernăuți, construită în 1870-1875 cu hramul lui Grigor Lusavorici ca lăcaș de rit catolic, a fost clădită după proiectul lui Jozef Hlavka, arhitect și om de știință ceh, întemeietor și președinte al Institutului tehnic din Brno, președintele Academiei cehe de științe filologice și de artă. Cu o arhitectură tipic armenească, din cărămidă în locul
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
o formă fixă, obligatorie) este punctul culminant al unei Liturghii, cuprinzând laudă adusă lui Dumnezeu Creatorul, invocarea Duhului Sfânt asupra pâinii și a vinului, apoi, în centrul ei, relatarea Cinei de taină a lui Isus Cristos împreună cu apostolii, care, în ritul roman, înseamnă și preschimbarea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Cristos, și diferite rugăciuni de mijlocire. Unele rugăciuni ale Canonului datează de foarte timpuriu, după cum dau mărturie unele referiri din scrieri ale Părinților Bisericii. Structura canonului și
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
mai vechi al râului Bega. Sinagoga din Fabric a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Timiș din anul 2015, având codul de clasificare . Inițial, pe locul actualului edificiu a existat o sinagogă mai mică a comunității evreilor de rit ortodox, apoi de rit „statu quo ante” din Fabric. Devenită neîncăpătoare, evreii din Timișoara au hotărât să-și construiască un nou lăcaș de cult, mai mare. Sinagoga din Fabric a fost construită după proiectul realizat de arhitectul maghiar Lipót Baumhorn
Sinagoga din Fabric (Timișoara) () [Corola-website/Science/303530_a_304859]
-
Bega. Sinagoga din Fabric a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Timiș din anul 2015, având codul de clasificare . Inițial, pe locul actualului edificiu a existat o sinagogă mai mică a comunității evreilor de rit ortodox, apoi de rit „statu quo ante” din Fabric. Devenită neîncăpătoare, evreii din Timișoara au hotărât să-și construiască un nou lăcaș de cult, mai mare. Sinagoga din Fabric a fost construită după proiectul realizat de arhitectul maghiar Lipót Baumhorn, care a conceput, între
Sinagoga din Fabric (Timișoara) () [Corola-website/Science/303530_a_304859]
-
profesor de istoire contemporană la Universitatea din Milano și istoric al francmasoneriei și al Risorgimentului, afirmă că Expediția celor O Mie și Garibaldi au beneficiat de o finanțare de trei milioane de franci și de o asistență permanentă. Francmasoneria de rit scoțian finanțase operațiunea cu ajutorul Statelor Unite, pe atunci fără reprezentație diplomatică, pentru a elimina puterea temporală a papei. În 1862, a fost ales mare maestru al consiliului suprem scoțian din Palermo, principalul concurent al Marelui Orient al Italiei, titular al celui
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
atunci fără reprezentație diplomatică, pentru a elimina puterea temporală a papei. În 1862, a fost ales mare maestru al consiliului suprem scoțian din Palermo, principalul concurent al Marelui Orient al Italiei, titular al celui de al 33-lea grad al Ritului Scoțian Antic și Acceptat, care lui îi aduce recunoașterea oficială și susținerea masoneriei americane. El a obținut și titlul onorific de primul mason al Italiei. În 1864, a ocupat cea mai înaltă demnitate în cadrul ordinului, aceea de mare maestru al
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
și titlul onorific de primul mason al Italiei. În 1864, a ocupat cea mai înaltă demnitate în cadrul ordinului, aceea de mare maestru al Marelui Orient al Italiei. În 1872, l-a numit pe Garibaldi membru onorific al „Suveranului sanctuar al ritului antic și primitiv” pentru Marea Britanie și Irlanda, care este considerat neregulat de către și în 1876, Marele Orient național al Egiptului, de limbă italiană, l-a făcut mare maestru onorific. În 1881, unificarea riturilor masonice egiptene s-a pus sub egida
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Garibaldi membru onorific al „Suveranului sanctuar al ritului antic și primitiv” pentru Marea Britanie și Irlanda, care este considerat neregulat de către și în 1876, Marele Orient național al Egiptului, de limbă italiană, l-a făcut mare maestru onorific. În 1881, unificarea riturilor masonice egiptene s-a pus sub egida sa, decernându-i titlul de mare hierofant. În testamentul său simbolic, Garibaldi scria: „Las moștenire: dragostea mea de Libertate și Adevăr; ura mea față de minciună și tiranie”. De-a lungul vieții sale, Garibaldi
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
este sfântul patron al unei biserici. Prin extensie, hramul, numit și „Praznicul Bisericii”, este serbarea din ziua patronului Bisericii, de obicei un Sfânt din calendarul ortodox sau catolic, de diferite rituri. Într-o oarecare măsură, acest tip de venerație este împărtășit și de anglicani. Cea mai mare parte a cultelor protestante resping această practică. La sârbii ortodocși, există și un sfânt patron al familiei, sărbătorit potrivit calendarului iulian. Această tradiție este
Hram () [Corola-website/Science/303558_a_304887]
-
fie botezați de obicei se află la mijlocul adolescenței sau sunt mai în vârstă; în alte denominațiuni, botezații pot fi mai tineri. În zonele în care cei care practică botezul adulților formează majoritatea fizică sau culturală, ritualul poate funcționa ca un rit de trecere, prin care copilul primește statutul de adult. Candidații la botez urmează, în general, un program de cateheză, înțelegerea și acordul intelectual fiind condiții importante ale botezului. Multe denominații care practică botezul adulților specifică și modalitatea de botez, preferând
Botezul adulților () [Corola-website/Science/303662_a_304991]
-
Femeia nu stă pe nici un fel de scaun, și ține mâinile amândouă pe un picior. Se presupune că cele două statuete formează o pereche. În conformitate cu unele ipoteze, „Gânditorul” ar reprezenta un zeu al vegetației, iar femeia o zeiță a recoltei. Rit funerar de inhumație, unde cel decedat era așezat în poziție întinsă, foarte rar apar și morminte în care scheletul este în poziție chircită. În cultura Hamangia întâlnim mari necropole de inhumație, precum cel de la Cernavodă, cu cca 400 morminte. Lânga
Cultura Hamangia () [Corola-website/Science/303821_a_305150]
-
lucru decât datorită unui eveniment petrecut cu puțin timp în urmă și consemnat în același document. Este vorba de trecerea sa de la ortodoxism la catolicism, trecere consemnată de Paul Tomory care spunea în documentul din 1511 că "a renunțat la ritul condamnabil al grecilor (...) și la greșeala de care a fost amăgit până acum și a revenit sub ascultarea și la sânul sfintei biserici mame, în nădejdea celei mai mari libertăți și a moștenirii nobiliare." Faptul că Matei Mailat a renunțat
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
Glen Herbert Gold.Tatăl său, Russell Herbert („Bert”) Gold, provenea dintr-o familie metodistă cu rădăcini engleze și scoțiene. Mama sa, Florence („Flora”) Emma, născută Greig, cu zece ani mai vârstnică decât soțul ei, era de origine scoțiană și de rit presbiterian. Bunicul ei era văr cu compozitorul norvegian Edvard Grieg, prin ramura scoțiană a familiei acestuia. . În anul 1939 tatăl pianistului și întreaga familie și-a schimbat numele din Gold în Gould pentru a nu fi socotiți din greșeală evrei
Glenn Gould () [Corola-website/Science/304003_a_305332]
-
Ansamblul urban cu acest nume este monument istoric, cu codul . În teritoriile intracarpatice, „Șcheii” sunt înregistrați de cancelaria maghiară ca simple toponime românești, nu ca realități etnice vii. „Schei” (șcheau) mai era folosit pentru a denumi cartiere de credincioși de rit slavon. De-a lungul timpului localitatea a fost menționată sub diferite nume: „Șchei” (1595) "Bolgarszek" (1611), "Scheu Brașovului", "orașul Schei lângă Cetatea Brașovolui" (1700), "Bolgarsek, Șchei de lângă Brașov" (1701), "Șchiiaii Brașovului" (1708), "Bolgaria Brașovului" (1723), "Șchei lângă cetate Brașovului unde
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
sfârșitul secolului IV î.Hr. care conține fragmentar diverse comentarii ale unui scriitor din cercul lui Anaxagoras, printre altele și unul la "Teogonia rapsodică", datată în secolul V î.Hr.. Papirusul aparținea probabil unui ofițer macedonian care a ținut a fi, după ritul grecesc, incinerat după moarte. Acest izvor deosebit de important pentru întreaga cultură elenă, păstrat acum în Muzeul arheologic din Salonic, fusese deci parțial ars și rămâne încă subiectul multor cercetări și controverse. El dovedește larga răspândire a orfismului în lumea greacă
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
arheologic din Salonic, fusese deci parțial ars și rămâne încă subiectul multor cercetări și controverse. El dovedește larga răspândire a orfismului în lumea greacă și vechimea lui considerabilă. Comentariile la "Teogonie" recunosc caracterul ermetic al textelor orfice și subliniază că riturile nu pot fi înțelese decât individual, prin inițiere (coloanele VI și XX). Aceste interpretări se dovedesc a fi influențate de filozofia platonică, ele sunt probail o reacție la critica raționalistă care îi era adusă orfismului în acea perioadă. În Italia
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
octombrie Yom Kipur începe, ca toate datele festive evreiești la asfințitul soarelui în ajun. Din cauza caracterului grav al zilei, spre deosebire de toate celelalte sărbători, nu se rostesc nici în ebraică și nici în alte limbi urări în genul „Yom Kipur fericit”. Ritul zilei de Iom Kipur este descris de patru ori în Tora (Pentateuh) (vezi Exod 30,10; Levitic 23,27-31 și 25,9; Numeri 29,7-11). Pe tot timpul postului este absolut interzisă orice fel de mâncare și băutură, inclusiv de
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
această necesitate a penitenței este atât de vie în conștiința fiecărui evreu încât chiar și mulți evrei laici și nepracticanți ai religiei tind să meargă de Yom Kipur la sinagogă și să țină postul. În vremea antică descrisă în Scriptură, ritul cel mai important era oferirea „țapului ispășitor” (Levitic 16,8-10), asupra căruia erau rostite păcatele poporului și care era apoi trimis în pustiu: la Azazel. Acest nume provine de la un cuvânt necunoscut, care nu se găsește nicăieri în altă parte
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
a imperiului. În vremea lui Carol cel Mare, francii au pus bazele unui imperiu, care a fost recunoscut ulterior (962) ca Sfântul Imperiu Roman de Patriarhul Romei, aducând-se astfel o ofensă gravă împăratului roman din Constantinopol. Biserica creștină de rit latin a Europei Occidentale și Centrale condusă de Patriarhul Romei s-a despărțit de Patriarhatele răsăritene vorbitoare de limbă greacă, în timpul Marii Schisme. Influența fiecăreia dintre cele două biserici s-a extins în continuare: Scandinavia, Germania, Britania și alte ținuturi
Lumea occidentală () [Corola-website/Science/304109_a_305438]