5,168 matches
-
cel al surdomutului a concluzionat că orbul este mai inteligent decât acesta din urma. footnote> în „Despre simțurile celor care simt”. Găsim, deasemenea, referiri în scrierile lui Plutarh<footnote Filosof grec antic (46 pHr - 125 pHr). S-a referit la sacrificarea copiilor deficienți de către „Sfatul bătrânlor” din Sparta și Atena, ei fiind aruncați în râpa Tarpea de pe Muntele Taiget. footnote>, Hipocrat<footnote În opera lui apar informații cu privire la dezvoltarea vocii, dezvoltarea auzului, bolile creierului care condiționează dezvoltarea limbajului. footnote> și alți
Specificul pred?rii-?nv???rii la elevul cu deficien?? de auz by Cecilia Hamza () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84073_a_85398]
-
unele cazuri (bovine, porcineă o scădere drastică, iar în altele (ovine, păsări) fluctuații majore urmate de o revenireîn ultimii ani. Acest lucru a fost posibil în primul rînd din cauza faptului că după 1989 a dispărut legea prin care era interzisă sacrificarea animalelor, în special a bovinelor de către producătorii particulari și prin care aceștia erau obligați să încheie un contract cu statul prin care cea mai mare parte a producției animale trebuia dată către unitățile de prelucrare ale statului. De asemenea, tot
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
psitacoză. Psitacoză - pshiatrie, «masă-sufragiu»!... Numai că distanța este enormă. În studenție, omul creștea mulți papagali, de la care a luat un virus tropical. Încet, unul dintre plămâni i se usucă și bolnavul tușește violent. Depistarea virusului a necesitat multe teste și sacrificarea unui papagal, care a fost analizat la București. M-am dus la Spitalul TBC din Brăila, unde fusese internat Băjinaru. - Domnule doctor Constantin Boiculese, ce este psitacoza? - Este o boală destul de rară, care se transmite de la papagali la om. Se
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
un vițel. Așa vrea el, neapărat vițel, să fie ca la carte. Auzi, nea Toadere! izbucnește Mihai în rîs. Parcă te văd la zdup pentru tăierea vițelului. Du-te, mă! Crezi că nu pot obține o amărîtă de aprobare pentru sacrificarea unui vițel?! O obțin direct de la ministrul Agriculturii! Și dacă-i foarte ocupat în zilele cînd te duci la el? Săteanu se uită lung la Mihai. Pe fața lui trece o umbră tristă. Tace și continuă să mănînce semințele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mult peste individualitatea sa proprie în favoarea unei individualități ideale, renăscute de el, cu [atît] și-a îndeplinit mai cu complecțiune tema sa. Împregiurarea că actorul se vede silit a nega toată aparenta sa personalitate apare așadar ca numai ca o sacrificare a definitei (endlich) sale individualități pentru idee, așadar totdeuna ca o dare de sine [a] individualităței sale trecătoare la una eternă, căria i s-a [dat] prin poet o esistință fără manc Cum că Plato esilează și pe actori din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tabloul de sus ne reprezintă o victorie onestă, câștigată în abandonul plin de entuziasm a mulțimei mișcate sub puterea artistului. Desigur că va fi foarte greu unui artist ca să reziste aicea la orice tentațiune de-a lucra asupra masei cu sacrificarea artei și a conștiinței mai bune, prin mișcarea a leviere tari și de-a o amăgi prin efecte (singularii) de detaliu, prin treceri repezi și surprinzătoare, ca c-un frapant joc de lumini. Pentru că prea e mare farmecul de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
produsă sub cazan se discompune în realitate în mișcare și ridicare de sarcini și împrejurarea aceasta ar putea să serve drept justificare pentru încercările ce se fac de-a produce în mod profitabil mișcare pe o altă cale decât prin sacrificarea diferenței chimice dintre C și O. Aceasta cale ar fi anume: schimbarea electricității câștigate pe cale chimică în mișcare. {EminescuOpXIV 956} ["FENOMENELE UNIVERSULUI VĂZUT.. "] 2264 Fenomenele universului văzut se pot dizolva în materie și mișcare. Unite formează forța, și materia însăși
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unul însă care nu mai este al omului. Pe când în peratologie, care este eminamente antropologică, năzuința către un statut mai pur nu trimite la ieșirea din sistemul de referință al conștiinței. "Migrația peratologică" este o depășire a condiției umanului fără sacrificarea umanului. Peratologia este kierkegaardiană, nu hegeliană. Seara, "în replică", Noica îmi expune cele opt puncte în care ontologia lui se deosebește prin raport cu Logica lui Hegel. Mi le-am notat, așa încît le transcriu: 1. Hegel începe și își
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bifurcată": bolșevicii au rămas în Est și au impus comunismul prin revoluție; menșevicii au trecut în Vest și au instalat mentalitatea stângistă prin partide și reforme socialiste. Rezultatul nu e identic, dar contaminarea s-a produs. Iar încorporarea monstrului prin sacrificarea memoriei nu este decât expresia ultimă a acestei contaminări. sâmbătă, 6 iulie Telefon cu Monica și Virgil. În ultima vreme, păstrîndu-și umorul, Virgil a optat totuși pentru "viziunea prafpulberistă", cum am botezat-o într-o vacanță petrecută împreună la Megeve
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
niciodată de la Alexandru Ioan Cuza încoace. Copii, părinți, dascăli, simțim cu toții necesitatea stringentă și urgentă a definitivării reformei sistemului de învățământ, după un lung și dureros parcurs al ezitărilor, tatonărilor și greșelilor ireparabile, prin urmare impardonabile, ce au condus la sacrificarea atâtor generații de tineri. Dar reforma nu se face de dragul reformei. Nu putem bifa “realizat” un proces care, dacă va continua la fel de haotic ca până acum, va prelungi discuții sterile și insatisfacția unei întregi societăți. Reforma trebuie să se bazeze
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Orestiei lui Eschil, de la vestea întoarcerii lui Agamemnon la primele remușcări ale matricidului Oreste. Modelul principal este combinat cu numeroase elemente din surse secundare, căci dramaturgul român împrumută de la Sofocle personajul surorii Electrei, blajina Chrysotemis (Electra), iar de la Euripide scena sacrificării Ifigeniei (Ifigenia în Aulida), substituirea adevăratei Elena cu o umbră care l-a însoțit pe Paris la Troia (Elena), prevestirile funebre ale Kasandrei, roaba troiană îndrăgită de Agamemnon (Troienele), personajul țăranului ales de Clitemnestra drept soț al Electrei, ca și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
asemănător : Eu n-am frumosul cântec și vraja lui Orfeu,/ Dar ți-am rostit întâia cuvântul dulce : tată (II, p. 311). Atrizii se îndepărtează alteori sensibil de modelele întrebuințate de autor, cea mai notabilă schimbare fiind deplasarea în timp a sacrificării Ifigeniei. De data aceasta, omorul ritual este săvârșit după încheierea războiului troian, iar nu înainte de declanșarea ostilităților, ceea ce modifică miza jertfei menite inițial să asigure plecarea sub bune auspicii a întregii oștiri grecești spre cetatea asiatică și înfăptuite, în varianta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
poate surprinde excluderea unor astfel de scene. Rolul divinității se reduce mult în piesa lui Eftimiu față de originalele antice. Oamenii, iar nu zeii, declanșează conflictele. Departe de a fi solicitată de Artemis drept sancțiune pentru uciderea unui cerb consacrat zeiței, sacrificarea Ifigeniei este pusă la cale de Kalkhas, preotul a cărui fiică, vestala Chryseis, s-a sinucis după ce a fost necinstită de Agamemnon (O zi prea mult dorită :/ Am răzbunat copila de tine pângărită - III, p. 327). Apolo nu-i mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe soțul ei pentru eternele lui infidelități (O sclavă poleită la masa mea a pus :/ În patul meu, pe tronul cetăților atreie,/ Călcându-mi în picioare mândria de femeie - V, p. 395), dar decide să-l omoare ca răzbunare pentru sacrificarea inutilă a Ifigeniei. Ea ajunge astfel la crimă din simțul matern ultragiat (Sunt mamă, Agamemnon, sunt mai presus de zei ! - II, p. 306), ceea ce nu o împiedică ulterior să-și modifice atitudinea față de ceilalți copii : se bucură de vestea falsă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din război la eliberarea lui Oreste de urmărirea Eriniilor, cu accent pe matricidul pus la cale de Electra. În schimb, Mircea Eliade în Iphigenia (piesă jucată în 1941, publicată în 1951) se oprește la un episod petrecut înaintea războiului troian, sacrificarea Ifigeniei cerută de zei pentru a îngădui declanșarea expediției. În deznodământul piesei sale, Eliade optează pentru soluția sumbră a uciderii eroinei prezentă la Eschil, Sofocle și Lucrețiu. El nu recurge nici la rezolvarea miraculoasă prin substituirea victimei cu o căprioară
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tinere, fiica lui Tezeu și a Elenei. Cu excepția finalului, dramaturgul român urmează îndeaproape un model unic, tragedia lui Euripide Ifigenia în Aulida. În linii mari, desfășurarea intrigii este aceeași. Dând ascultare oracolului ce condiționează plecarea flotei grecești spre Troia de sacrificarea fiicei regelui, Agamemnon o cheamă pe Ifigenia la Aulis sub pretextul căsătoriei ei cu Ahile. Când se dezvăluie adevăratul rost al prezenței ei în tabără, tânăra refuză să fie salvată de prezumtivul mire : conștientă că victoria aheilor depinde de jertfirea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
p. 97) . Observațiile vizează îndeosebi riturile de construcție ce implică zidirea unor ființe vii la temelia clădirilor pentru a le asigura stabilitatea, dar ele se pot referi și la alt gen de activități. Eliade remarcă analogia dintre aceste ritualuri și sacrificarea Ifigeniei : „Corpul” în care își continuă existența făptura jertfită este, adesea, atât de camuflat încât anevoie ni l-am putea închipui ca un mijloc de supraviețuire. Bunăoară, Iphigenia e jertfită ca să se poată împlini expediția împotriva Troiei. Am putea spune
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în moarte întregi, adică păstrându-și memoria și personalitatea și „infernul” lor nu e subteran, întunecat, rece, ci o pajiște vrăjită de lumina soarelui (lumina singură dă contur, face ca lucrurile să fie cu individualitatea lor) - p. 113. Legătura dintre sacrificarea Ifigeniei și aceea a Anei lui Manole nu este întâmplătoare. Dacă un Anouilh plasează în actualitate intriga clasică pentru a demonstra perenitatea problematicii tratate de tragicii greci, Eliade preferă să reinterpreteze legenda elină prin autohtonizare, prin relevarea legăturilor sale cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
împiedică arătându-le că plecarea Ifigeniei și a lui Oreste face parte din planurile divine. Lucrarea lui Everac modifică deznodământul originalului : în noua variantă, cei doi tineri se întâlnesc, dar fără a se recunoaște, și nicio intervenție exterioară nu împiedică sacrificarea fratelui de către sora lui. Până la un punct, dramaturgul român își urmează cu destulă fidelitate modelul. El păstrează unele scene consacrate, de pildă cea a delirului lui Oreste, urmărit de Furii pe țărmul Tauridei. Zbuciumul eroului, descris atât de spectaculos de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
construit cu abilitate prin inse rarea unor detalii ce se vor dovedi ulterior relevante (menționarea luptei strămoșului Pelops cu Oenomaos pentru mâna Hippodamiei va fi reluată și de Oreste în scena recunoașterii, precizarea că Strophios nu avusese copii până în momentul sacrificării Ifigeniei explică de ce ea nu va reacționa la auzul numelui lui Pilade și astfel identificarea va putea fi întârziată). Everac transferă informațiile privitoare la genealogia Atrizilor din prologul- monolog într-un dialog al Ifigeniei cu Doris în care eroina rememorează
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spunându-i că ar putea să facă din el o statuie a intervenției neputincioase, de vreme ce omul acesta, ca toți marii democrați, va muri în patul său (III, p. 60). E drept, omnisciența lui nu e întotdeauna infailibilă. Când asistă la sacrificarea celui menit să consființească prin sânge legământul regaliștilor, el anunță că acesta va muri fără a scoate vreun sunet. Previziunea este contrazisă imediat de țipătul victimei calificat de Petronius drept o greșeală a direcției de scenă (II, p. 51). Aprecierea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a lichidat totul, dar în care pot să apară groaznice transfigurări viitoare. Aceluia care a pierdut totul nu-i mai rămâne în viață decât pasiunea absurdului. Căci ce îl mai poate impresiona pe el din existență? Ce seducții? Unii zic: sacrificarea pentru umanitate, pentru binele public, cultul frumosului etc. Nu-mi plac decât oamenii care au lichidat - chiar pentru scurt timp - cu aceste lucruri. Numai aceia au viețuit în mod absolut. Și numai ei au dreptul să vorbească despre viață. Poți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
au Îndrăznit să spună că ar fi În poezia lui Malin mâna tatălui, adică a superbului om, el Însuși materializat, poetul de un sânge cu George Emil Palade (premiatul Nobel, SUA): Alexandru Tacu-Zeletin. Oare, nu din această relație se trage sacrificarea?”... Dedesubt, un buchet de sapte poezii din volumul „Călătorul profund”, iar alături, În același Simposion, o fotografie a lui Alexandru Tăcu Zeletin și un fragment din ,,Braconierii” - al acestuia, din volumul „Omul interzis”: BRACONIERII Hainele cerului viscolesc În geamuri apocrife
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
care provoacă atâtea stricăciuni plantațiilor de vie, îi este închinat lui Bacchus, iar Esculap primește jertfa unei capre, dobitoc ce pare să aibă întotdeauna febră sau cel puțin fierbințeli. Înghite în sec ca să-și umezească gura uscată. E clar că sacrificarea animalelor a înlocuit încă din vremurile de demult victimele umane. Zeilor le este oferită în mod simbolic viața unei necuvântătoare în locul celei umane. Se încruntă. Totuși nu înțelege recomandarea pontifilor de a i se oferi lui Mars pater o jertfă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
asupra activității „celui mai mare abator de vite al lumii”, unde se sacrificau zilnic un număr aproape incredibil de animale, fantastic: 20.000 porci, 20.000 oi, 7.000 bovine. A completat aici și cu informații despre organizarea activităților de sacrificare și expediere, ș.a. Profesorul Nicolae Cornățeanu ne-a lăsat prima descriere pertinentă despre imensul teritoriu al SUA, cunoscut azi sub denumirea „Cordonul porumbului", care se întinde în statele Iowa, Illinois, Missouri, Minnesota și Nebraska, unde ocupă milioane de hectare în
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]