KorAP: Find »[drukola/base=scălda & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...188 189 190 ...195 >

4,863 matches

Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828

de usturoi și se îngroapă într-o "bortiță" sub prispă și tot în acel loc unde s-a îngropat casa se aruncă și apa în care s-a spălat prima oară copilul. 89 Majoritatea moașelor din Bucovina, imediat după ce au scăldat copilul și l-au înfășat, îl pun pe vatră. 90 Dacă femeia nu poate să nască, se crede că i-a făcut cineva "de ursită" și trebuie "descântată", atât ea, cât și "casa" pe care o ține: "Ho! Vacă roșă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
mâinile sale apă de-aceea, spală cu dânsa mâinile moașei; iar după ce i le-a spălat, îi dă o ștergură nouă, ca să se șteargă" 204 A doua zi sau a treia zi după botez, are loc "scăldăciunea" când copilul este scăldat de nași. Moașa este cea care pregătește "scăldătoarea", turnând "apă curată și ne-ncepută" într-o oală nouă, adusă de nașă, pentru a avea copilul "glas ca și oala cea nouă, când se cumpără din târg", o pune pe foc în

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
în lume." 205 După "scăldăciune", nașa cu celelalte femei, luând lumânarea de la botez într-o mână, o sticlă cu rachiu fiert cu miere și un pahar în cealaltă mână, pleacă după moașă care a luat "apa" în care a fost scăldat copilul și "prinzându-se de mână și formând un danț se duc cu toatele până la o apă mergătoare (...), jucând și cântând": "Hopa, hopa, / C-a zis popa / Să jucăm / Și să cântăm / Să ne învățăm / Bine-n lume să facem, / De

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Dumnezeu / Neplăcut / Și urât. / Să facem numai frumos, / Să placă și lui Cristos / Să facem numai plăcut / Să placă Duhului Sfânt. / Să facem numai bine / Să placă la orișicine."206 La o săptămână după "scăldăciune", se desfășoară "scăldătoarea nepoatei", moașa scăldând-o pe femeia care a născut într-o apă în care s-au pus diferite plante mintă neagră, mărar, romaniță, gălbinele, tămâiță, zmeurică, sulfină, nalbă, poala Sântă-Măriei, calapăr, lemnul Domnului, strohuri de fân. Apoi, moașa îi toarnă în vârful capului

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
norocul ca din apă" 213. La huțulii din Bucovina, se spune că, imediat după nașterea unui copil, 12 judecători (ursitori) nevăzuți, aflați lângă fereastră, "urzesc"soarta copilului, decisivă fiind predestinarea celui de-al 12 judecător. În acest timp, "baba" (moașa) scaldă copilul, zicând: "Finul / fina vei scălda / Cu aur vei stropi". Apoi, "baba" stropea copilul cu apă sfințită, dându-i și mamei să bea. Tot cu acea apă, stropea casa și odaia pentru a-l feri pe copil de șerpoaică. Când

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
huțulii din Bucovina, se spune că, imediat după nașterea unui copil, 12 judecători (ursitori) nevăzuți, aflați lângă fereastră, "urzesc"soarta copilului, decisivă fiind predestinarea celui de-al 12 judecător. În acest timp, "baba" (moașa) scaldă copilul, zicând: "Finul / fina vei scălda / Cu aur vei stropi". Apoi, "baba" stropea copilul cu apă sfințită, dându-i și mamei să bea. Tot cu acea apă, stropea casa și odaia pentru a-l feri pe copil de șerpoaică. Când avea loc "colocăria" (masa închinată nașilor

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
cununiei, într-o "apă neîncepută" în care se pun bani de argint, lapte dulce, un fagure de miere, flori frumos mirositoare, busuiocul-simbolul dragostei: În ajunul sau și în ziua cununiei, dis dimineață, atât mirele cât și mireasa trebuie să se scalde într-o scaldă sau baie, anume spre acest scop făcută, sau și într-o apă curgătoare. Nescăldați nicicând nu se cunună" 215. Această sacralizare a nuntirii, prin apă se întâlnește și la alte popoare, la greci, la romani, în India-țara

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
și bea apă din vas ca să se răcorească, iar cu năframa se șterge de sudori" 233, în cele trei seri de după înmormântare. Peste tot, în ținuturile românești, este obiceiul ca oala cu care s-a turnat apă când s-a scăldat mortul să se dea de pomană unui sărac, umplută cu apă proaspătă, împreună cu o lingură nouă, atunci când mortul este dus la groapă 234. Până nu se îngroapă mortul, nimeni, din cei ai casei, nu are voie să bea apă deoarece

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
lume este posibilă prin împărtășirea din cuvântul originar, transfigurat în arhetipuri: "Veniți frați și surioare / Și-mi puneți flori la picioare. / Veniți frați și verișori / Și mă-mpodobiți cu flori. / Veniți ai mei veri și frați / Și cu lacrămi mă scăldați. / Și-mi stropiți fața cu apă, / Că de luni mă duc la groapă, / Și-mi stropiți fața cu vin, / Că mă duc la loc străin / Și-napoi n-am să mai vin./ Și-mi stropiți fața cu bere, / Că mai

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
să cadă trei picături de sânge sub leagănul copilului, zicând: "ia și ne apără pe noi pe toți de foc și de apă, de fier și de piatră, de boală și nepricepere (bolânzie)285. Cele mai multe moașe din Bucovina, după ce au scăldat copilul și l-au înfășat, îl pun pe vatră 286. Când prinde a se îngâna ziua cu noaptea, în Bucovina, moașele aprind o lumânare, o pun pe masă ca să ardă toată noaptea deoarece "venind ursitorile și neaflând lumină în casă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
le va merge rău în acel an.356 Într-o colindă bucovineană, apa apare ca spațiu al transcendenței, dar și ca leitmotiv al spațiului poetic: "Acolo-n deal / După deal, / Florile dalbe! Este-un tău / Și-un ferdeu / Și se scaldă Dumnezeu, / Dumnezeu / Cu fiul său, / Tot se scaldă / Și se-ntreabă: Ce-i mai bun pe-acest pământ? / Bunu-i boul săleacu, / Că răstoarnă pământu / Și revarsă grâu roșu. / Tot se scaldă / Și se-ntreabă: Ce-i mai bun pe-acest

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Într-o colindă bucovineană, apa apare ca spațiu al transcendenței, dar și ca leitmotiv al spațiului poetic: "Acolo-n deal / După deal, / Florile dalbe! Este-un tău / Și-un ferdeu / Și se scaldă Dumnezeu, / Dumnezeu / Cu fiul său, / Tot se scaldă / Și se-ntreabă: Ce-i mai bun pe-acest pământ? / Bunu-i boul săleacu, / Că răstoarnă pământu / Și revarsă grâu roșu. / Tot se scaldă / Și se-ntreabă: Ce-i mai bun pe-acest pământ? / Bunu-i calul săleacu, / Că el îți poartă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
dalbe! Este-un tău / Și-un ferdeu / Și se scaldă Dumnezeu, / Dumnezeu / Cu fiul său, / Tot se scaldă / Și se-ntreabă: Ce-i mai bun pe-acest pământ? / Bunu-i boul săleacu, / Că răstoarnă pământu / Și revarsă grâu roșu. / Tot se scaldă / Și se-ntreabă: Ce-i mai bun pe-acest pământ? / Bunu-i calul săleacu, / Că el îți poartă trupu / În trezie / Și-n beție / Și la timp de grea urgie. / Tot se scaldă și se-ntreabă: Ce-i mai bun pe-

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
răstoarnă pământu / Și revarsă grâu roșu. / Tot se scaldă / Și se-ntreabă: Ce-i mai bun pe-acest pământ? / Bunu-i calul săleacu, / Că el îți poartă trupu / În trezie / Și-n beție / Și la timp de grea urgie. / Tot se scaldă și se-ntreabă: Ce-i mai bun pe-acest pământ? Bună-i oaia săleaca, / Cât trăiește / Te-ndulcește / Și hrănește, / Dacă moare / Te-ncălzește."357 Un alt ceremonial nocturn, de aflare a norocului și a ursitei, specific Anului Nou, este

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
rogi numai așa:"Doamne! Omul cel din cofă!" și atunci orice dorință vei avea ți se va împlini!"378 În Bucovina (Capu Codrului), în ziua de Paști, dis-de-dimineață, până a nu răsări soarele, este obiceiul ca fiecare om să se scalde într-un râu sau într-o altă apă din apropiere, fără să-l vadă nimeni, pentru a se curăța de toate bolile și răutățile, de "aruncături" și "făcături" și pentru a fi feriți de boli tot anul și să fie

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
de Sfântul Gheorghe, pe ochi, adică "să se spele cu rouă de pe un câmp curat" pentru a fi "drăgălașe" și "atrăgătoare"; Tot atunci, unele fete strâng rouă care se păstrează tot anul, fiind de leac pentru diferite boli; altele se scaldă în "cursul lin al apei", pentru a fi curate și ușoare, sau se duc, cu pâine și cu sare, la o apă sau la un pârâu, zicând: "Bună dimineața, / Apă lină și curată, / De Dumnezeu sfântul dată! / Mulțumescu-ți d-tale

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
în jos, / Pe cel câmpușor frumos, / Sunt doi meri mândru-nfloriți / Și doi peri într-auriți. / L-acei meri / Și-acei peri / Pică două lumânări, / Pică două, / Pică nouă, / Pică douăzeci și nouă, / Să se facă-un feredeu, / Să se Scalde Dumnezeu, / Dumnezeu / Cu fiul său..."419 În cadrul sărbătorilor de iarnă, focul, alături de apă, capătă valențe profetice. În ajunul Anului Nou, fetele își caută ursitul și în vatra focului cu ajutorul perilor de porc: fiecare fată ia, pe rând, câte doi peri

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
spală și-l albește / Și-n izvor îl limpezește, / Tot pe mine mă iubește. "173; Auzi cum răsună valea / Și mândra cântându-și jalea; Auzi cum sună izvoru / Și mândruța-și cântă doru: / Turturică de pe baltă, / Vină, puică, și te scaldă, / Că apele s-o-ncălzit, / Dorurile s-o-nvăluit. / Leagă doru-ntr-o năframă / Și-i dă drumul pe Suceavă, / Și-i dă drumul să se ducă, / Pe bădița să-l ajungă. Să te-ajungă dorul meu, / Und` ț-a fi drumu mai greu; Să te-

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
grâul N. N. să crească / Și-ntru mulți ani să trăiască!"199 Nou înfășat cu darurile aduse de nași, moașa dă copilul mamei, printr-un ritual al sortirii: "Poftim, cumătră, finul / Cu pâne și cu sare, / Cu darul sfinției sale. / Eu l-am scăldat / L-am spălat / L-am îmbrăcat / Și l-am înfrumusețat. / Iar dumneata-l ține / Și mi-l crește bine / Cu noroc și sănătate, / Ca să ai dintr-însul parte!". Primind copilul, mama îi răspunde: "Mulțumim, cumătră! / Cum ai ajuns de l-

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
amiază. În ciuda tuturor acestor dorințe de a opri soarele din drum, astrul trebuie să-și urmeze propriul destin: După ce apune, pe la jumătatea nopții, soarele ajunge la casa mamei lui care îi dă cămașă curată ș-apoi se duce de se scaldă în mare și toată noaptea se spală de tot răul și de toate relele câte le vede, până iese curat. Soarele de aceea dimineața e roș, că iese din "scăldătoare". Soarele dimineața când se scoală e copil de 7 ani

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
dimineața e roș, că iese din "scăldătoare". Soarele dimineața când se scoală e copil de 7 ani, cât îmblă toată ziua și vede răutățile ce se fac pe lume, până sara capătă o barbă albă până la brâu. Mă-sa îl scaldă în lapte dulce și el iar se face copil."115 Sfârșiturile și începuturile temporale sunt puse în legătură cu sacrul, prin intermediul unui ritual al morții și învierii, al nașterii și renașterii. Trecerea dintr-un timp îmbătrânit de vreme într-un timp arhetipal

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
de fapt, comuniunea existențială cu Apele Primordiale; dacă în centrul țării apare "îngroparea în produc, mai spre sud, în Dobrogea, acolo unde se întâlnesc toate apele, primenirea timpului vechi are loc prin "scalda" lui Crăciun: Dar în pârâu cine se scaldă? / Scaldă-s` bătrânul Crăciun. / Se scălda și se-mbăia, / În veșmânt alb se primenea / Și pe scară se urca, / Cu luceafărul jucând, / Cu luna mogorojind. / Iar veșmântul strălucea, / Strălucea ca lumina. Mai de-a rând cu dumnealui / Se scăldau și

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
fapt, comuniunea existențială cu Apele Primordiale; dacă în centrul țării apare "îngroparea în produc, mai spre sud, în Dobrogea, acolo unde se întâlnesc toate apele, primenirea timpului vechi are loc prin "scalda" lui Crăciun: Dar în pârâu cine se scaldă? / Scaldă-s` bătrânul Crăciun. / Se scălda și se-mbăia, / În veșmânt alb se primenea / Și pe scară se urca, / Cu luceafărul jucând, / Cu luna mogorojind. / Iar veșmântul strălucea, / Strălucea ca lumina. Mai de-a rând cu dumnealui / Se scăldau și dalbi

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Primordiale; dacă în centrul țării apare "îngroparea în produc, mai spre sud, în Dobrogea, acolo unde se întâlnesc toate apele, primenirea timpului vechi are loc prin "scalda" lui Crăciun: Dar în pârâu cine se scaldă? / Scaldă-s` bătrânul Crăciun. / Se scălda și se-mbăia, / În veșmânt alb se primenea / Și pe scară se urca, / Cu luceafărul jucând, / Cu luna mogorojind. / Iar veșmântul strălucea, / Strălucea ca lumina. Mai de-a rând cu dumnealui / Se scăldau și dalbi junei, / Se scăldau, se îmbăiau

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
se scaldă? / Scaldă-s` bătrânul Crăciun. / Se scălda și se-mbăia, / În veșmânt alb se primenea / Și pe scară se urca, / Cu luceafărul jucând, / Cu luna mogorojind. / Iar veșmântul strălucea, / Strălucea ca lumina. Mai de-a rând cu dumnealui / Se scăldau și dalbi junei, / Se scăldau, se îmbăiau, / Veșmânt dalb se primeneau."117 Apa în care se scaldă Crăciunul este binecuvântată de focul arhetipal, ca simbol al verticalității transcendente, apa fiind sacralizată de lumânarea care desăvârșește creația reînnoită anual cifra nouă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]