41,020 matches
-
telefon. Dar nici ea nu dăduse nici un semn că ar vrea să se atașeze de mine. Îmi aduceam aminte cu nostalgie de barul de hotel unde aveam obiceiul să ne Întâlnim. Cu salariul meu de acum, băuturile, mâncarea care se servea, atmosfera, totul respira lux și devenise mult prea scump pentru mine. Însă gândindu-mă la momentele care mă așteptau alături de Akemi, mi-am spus că asta conta prea puțin. Acest loc era Încărcat de amintiri. Barmanul nu mă uitase. — Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
scump pentru mine. Însă gândindu-mă la momentele care mă așteptau alături de Akemi, mi-am spus că asta conta prea puțin. Acest loc era Încărcat de amintiri. Barmanul nu mă uitase. — Ca de-obicei? mă Întrebă el Înainte de a mă servi cu un Tio Pepe cu gheață. Oare câte pahare de Tio Pepe băusem timp de un an și jumătate cât mă Întâlnisem cu Akemi Yokota? Mai aveam Încă treizeci de minute până la ora stabilită cu Akemi și Încercam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la cursul de cibernetică erau corecte. O dorință nu putea lua naștere decât În prezența unui obiect care să fie dorit. — Tipul ăsta a ținut neapărat să mă ducă Într-un fel de rotiserie situată sub podul Shimbashi, unde se serveau frigărui de pui. Trebuie să spun că era genul de tip care, deși locuia Într-un cartier de blocuri din Chiba, purta cravată Armani. Nu știu dacă În felul acesta dorea să-mi arate că nu avea intenții ascunse sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și alter ego-ul meu, sau fratele meu mai mic, sau fiul pe care Încă nu-l aveam, sau eu cel din copilărie jucându-mă cu micul meu penis adorat. Totuși aveam sentimentul că e vorba de ceva esențial, ceva ce servea la conservarea sămânței, prin care eu dădeam tot ce e mai bun din mine În beneficiul lumii și al oamenilor. Când am Încercat să-i spun asta lui Akemi, părea că nu mai aude nimic, nu se auzea decât urletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
genul de muzică noise sau ceva berlinez. La mine la serviciu erau niște tineri entuziasmați de genul ăsta de muzică și mi se Întâmplase să o ascult chiar fără să vreau. Ce s-a Întâmplat? V-ați Întâlnit, v-a servit? Fără Îndoială, după voce părea să aibă În jur de treizeci de ani. Era o voce stăpână pe sine, dar și un pic obosită. Dar oare o femeie la treizeci de ani ascultă muzică de genul noise? — Da, am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
față de ea, un anume dor de casă. Eu cred că tocmai faptul că nu am această slăbiciune Îmi dă puterea de a-mi vedea de viața mea aici, În Tokyo. Mă Întrebam de la cine copiase discursul pe care mi-l servea. — Așadar, ce fel de muncă ți-ar plăcea să faci? — Nu e vorba de ce fel de muncă mi-ar plăcea să fac. Cum să spun? Îmi place sentimentul de a crea ceva. Eu am studiat la o școală de fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Numărul chelnerițelor Îl depășea pe cel al meselor și nici una dintre ele nu avea părul vopsit blond, nu purta șorțuri cu pete galbene sau roșii, și nici nu umbla de colo-colo târșâindu-și picioarele În teniși scâlciați. O băutură caldă servită cu un biscuit costa 1500 de yeni, iar sucul proaspăt de portocale, ornat cu gheață zdrobită, costa 2000 de yeni. Orezul cu curry de lângă locuința mea costa 750 de yeni. Mi-am luat un ceai Orange Pekoe servit Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
băutură caldă servită cu un biscuit costa 1500 de yeni, iar sucul proaspăt de portocale, ornat cu gheață zdrobită, costa 2000 de yeni. Orezul cu curry de lângă locuința mea costa 750 de yeni. Mi-am luat un ceai Orange Pekoe servit Într-o ceașcă Wedgwood. Trecuseră deja douăzeci de minute de la ora stabilită și nu zăream pe nimeni care să corespundă persoanei pe care o așteptam. „Nimeni care să corespundă“, am murmurat eu, Încercând să-mi dau seama ce imagine aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Dar de ce mă priviți așa fix? Mă faceți să roșesc! Nu vreți mai bine să beți ceva? E În frigider bere sau whisky, dacă preferați. Eu nu beau deloc alcool, așa că o să-mi iau un ceai. Vă rog să vă serviți. Eram și mai tulburat decât atunci când Îi auzisem vocea la telefon. În primul rând pentru că era mai tânără decât mă așteptasem. Cu cât o priveam mai mult pe femeia așezată picior peste picior pe canapeaua În stil de epocă din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tocmai de aceea, oarecum periculoase. Nu era genul de femeie pe care să o vezi În reclamele de la televizor sau În pictorialele sexy din reviste, Însă nici n-ai fi Întâlnit-o vreodată Într-unul din restaurantele În care se servea orez cu curry lipicios. Mă Întrebam cum s-ar putea apăra un bărbat de o astfel de femeie dacă ar fi pus ochii pe el. Încercam să mi-o imaginez goală, Într-o poziție provocatoare, dar imaginația refuza să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Kataoka cum se străduia să-și bea apa fără ca picăturile să i se prelingă pe fustă, ajutându-se de un șervețel și de un suport de pahar. Nu știam dacă să pun asta pe seama ședințelor de sado-masochism sau a meselor servite În oraș În compania unor clienți snobi, dar simțeam că gesturile ei rafinate erau Îndelung studiate. Nimic din comportamentul ei nu era lăsat la voia Întâmplării. Când mi-a fost prezentat bărbatul acela, prin intermediul unei cunoștințe din mediul lui, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
organism și pentru că mâncarea chinezească din Europa era mai slabă din punct de vedere calitativ, ne-am ospătat În fiecare seară cu supă din aripi de rechin și scoici ureche-de-mare, Într-un restaurant de la intersecția Elisabeth și Canal Road. Se servea acolo o mâncare mai gustoasă chiar și decât Într-un restaurant din Hong-Kong. După patru zile ne-am Îmbarcat spre Paris la bordul unui Concorde și, după ce ne-am odihnit Îndeajuns la Crillon, ne-am Îndreptat spre Barcelona, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dacă aveam migrene, Îmi Înfundam tâmplele cu heroină, eram pe deplin convinsă că nimic nu putea sta În calea energiei pe care o simțeam În mine. Kyōko ne-a făcut să ne dăm seama de multe lucruri și ne-a servit ca ocazie pentru a face următorul pas În aventura noastră. După jocurile erotice Împreună cu noi, Kyōko se transformase Într-o sclavă perfectă, Într-un om bun la toate, Într-o babysitter. Ni s-a dăruit cu totul. Dacă o Îmbrăcam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
timp, ea și-a găsit un iubit pe potriva ei. Pe potriva ei, adică din aceeași lume cu ea, o lume cu mese de prânz de două mii două sute de yeni, luate În restaurantul vreunui hotel. Nu neapărat soba, kitsune udon, bento-uri calde servite la un fast-food În picioare sau Pizza Hut, dar nu se comparau cu un Chateau Latour 1976. Totuși Noriko nu-l putuse uita, chiar dacă nimerise cu un astfel de iubit. Nu vrem să recunoaștem că trăim Într-o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și În mijlocul lor eu, cocoțat pe o scenă de teatru nō, urma să țin o cuvântare În picioare. Dar Înaintea mea erau programați să se producă pe scenă niște interpreți locali de flaut și harpă. Niște animatoare Îmbrăcate În chimonouri serveau un vin alb invitaților. În plus, era lună plină. În timp ce-mi țineam cuvântarea, bodogăneam În gând că asta nu-mi făcea deloc bine la sănătate. Prezența pe scena aceea era Însă unica ocazie de a o Întâlni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
criță, nu ni se mai Întâmplase asta de multă vreme. Am băut un sake japonez numit onikoroshi, la un restaurant japonez situat În clădirea cu numărul 57, care-i plăcea lui foarte mult. Era un restaurant foarte bun, unde se serveau nikujaga și anghilă à la Yanagigawa. Când ești plin de cocaină până la refuz, deja sake-ul japonez ți se pare doar apă fiartă la care ai adăugat un pic de gust, așa că poți să bei oricât de mult. Și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de pe chipul ei. Era chiar drăguță. Spunea că a petrecut multă vreme În Londra, așa că mă gândeam că acolo trebuie să fi Învățat să se Îmbrace așa. Am mers să luăm masa la Oriental Pale, În China Town, unde se servesc cele mai gustoase aripioare de rechin din lume. Acolo am mâncat aripioare de rechin, urechiușe-de-mare, somn și creveți. Keiko ieșea În evidență prin stilul ei vestimentar, pentru că Într-un restaurant chinezesc nu ai fi Întâlnit În ruptul capului o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Oare tot ce s-a Întâmplat până acum nu a fost decât o savantă punere În scenă ca să mă transforme Într-un simplu transportator? Eram prea obosit ca să-mi mai pun astfel de Întrebări. Pe lângă asta, vinul care mi se servise În avion așternuse un gol peste creierul meu. Mâncarea și servirea din avion erau ireproșabile și am avut impresia că le Înțeleg pe fetele ce-și vând trupul atrase irezistibil de o astfel de lume a luxului. Înțelegeam perfect ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
I-am explicat În engleză barmanului cu papion verde că eram pentru prima dată la Paris și i-am cerut o băutură mai specială, pentru a sărbători acest moment. Mi-a preparat un Kir Royal pe care mi l-a servit Într-un pahar de șampanie cu picior. Mobilierul barului era alcătuit dintr-o tejghea la care erau aliniate cinci taburete Înalte și din patru mese cu suficient spațiu Între ele, cu scaune Îmbrăcate În piele neagră. Scrumierele erau din ceramică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se afla lângă mine, ajutându-mă să elimin prezervativul Înghițit. Când mă Întorceam din cea de-a douăsprezecea călătorie, s-a Întâmplat ceva neprevăzut. Comandantul de navă tocmai anunțase că străbăteam spațiul aerian al Moscovei, stewardesele se pregăteau grăbite să servească masa de seară, când am simțit o mică explozie În partea dreaptă a stomacului. Mai avsesem și până atunci senzații asemănătoare, așa că am Încercat să nu intru În panică. Am Înghițit niște tranchilizante și cardiotonice, am băut niște coniac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
angoaselor, nici În hotel, nici În avion, vei dormi pentru totdeauna. Dar dacă-mi vei auzi vocea, ca acum, Înseamnă că te-ai trezit, o singură dată. Noapte bună. Specialitate culinară japoneză ce constă din creveți și legume prăjite pane servite cu orez. Net-back- contract de vânzare la preț brut cu marja de rafinare garantată (n.t.)(În engl. În orig.). Misora Hibari - cântăreață japoneză de muzică ușoară și actriță, supranumită „Regina erei Showa“; Yamaguchi Mimoe - cântăreață de muzică pop faimoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Cum picioarele mă dureau precum o iubire aflată la începuturi, am făcut o baie fierbinte. Am zăcut în cadă mult timp, uitându-mă în gol la fereastra din sticlă colorată care era suspendată de tavan în unghiuri drepte și care servea, oarecum redundant, la a oferi un fel de divizare estetică a zonelor mai înalte ale sălii de baie. Niciodată nu am încetat să fiu nedumerit de posibilul motiv care dusese la construirea lui. Dincolo de fereastra băii, o privighetoare stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
m-am ridicat și am mers până la fereastra murdară. Nu vedeam decât tot alte ferestre, întocmai ca a mea, iar în vârful acoperișului antena de la stația radio a poliției. Mi-am stins țigara în cutia de cafea Mexico Mixture care servea drept scrumieră și m-am așezat din nou la masă. Se așteptau să încep să mă neliniștesc. Voiau să le simt puterea. În felul ăsta, Heydrich avea să mă găsească cu atât mai dispus să fiu de acord cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un canal din Tiergarten aproape de Siegessäule. Familia locuia pe Antonstrasse, în Wedding. Tatăl lucrează la abatorul de pe Landsbergeralle. Mama fetei a trimis-o la niște magazine situate pe Lindowerstrasse, în apropiere de stația de S-Bahn. Vânzătorul își amintește că a servit-o. A cumpărat niște țigări, deși nici unul dintre părinții ei nu fumează, niște Blueband și o pâine. Apoi a mers la farmacia de alături. Proprietarul își amintește și el de ea. A cumpărat niște vopsea de păr Schwarzkopf Extra Blonde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
turnate în relief. Oferea priveliștea unui tron foarte rece și neconfortabil, iar pe el era așezat proprietarul barului, Warnstorff, un bărbat cu tenul palid, brunet, îmbrăcat într-o cămașă fără guler și purtând un șorț mare din piele care îi servea și ca geantă de mărunțiș pentru rest. Când am ajuns, m-a salutat călduros și ne-a condus la o masă liniștită din spate, unde ne-a adus două beri. La o altă masă, un bărbat se ocupa energic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]