7,756 matches
-
înot îmi dau sea ma că am intrat chiar în mare. Uit că visez și simt cu mirare, în timp ce înot în argintul răcoros al apei, că prezentul se răsu cește ca un titirez și se așază într-un lăcaș nou, singurul pe care îl recunosc ca având un sens. Iar viitorul îmi pare o lumină uriașă în care simt că mă pot dezintegra oricând, de acum încolo, împreună cu Edo. Dau din mâini din ce în ce mai repede, cu mișcări de bras din ce în ce mai ample, pentru
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dreagă bu suiocul. Nu era prea târziu să-i spună că Edi dorește foarte mult să o vadă la mare de 1 Mai. Sau, dimpotrivă, să-i spună ceea ce nu apucase ultima dată: că el, Bobo, o iubește și e singurul care o înțelege cu adevărat și care îi poate sta alături. Ori una, ori alta. își retrase privirea din ochii ei mari, care îl fixau cu o intensitate insuportabilă. — Ppplec la mare, la Edi, cccu fe-te-le, rosti el printre dinți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
smulse cu furie și totuși cu o oarecare grijă, chiar cu un soi de sfială în furia dezlipirii - ca și cum sfiala era un cub de gheață care sclipea tăcut în miezul lavei incandescente a furiei; până la urmă, erau munca lui, erau singurul lui mod de a le vorbi curgător și frumos celor din jur. Când termină de dezlipit ultimul portret, cel al Clarei, contemplă pentru o clipă pereții jupuiți, dar apoi cercetă - pentru prima dată cu o atenție nedisimulată și netrucată - dese
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sub calabalâcul din căruță, ținându-l mereu pe Nicanor Galan sub privire, ca pe un animal pe care mai s-ar fi încumetat să-l cumpere, mai l-ar fi lăsat, să mai vadă și altă marfă. Galan era totuși singurul care ținuse, pe culmea casei lui, acoperită cu olane vechi, drept podoabă pe la colțuri, capete roșii de leu, ornament având o coamă de lut ars și un rânjet perpetuu de ceramică. Doar atâta șterpelise și el de la naționalizarea efectuată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să scriu, eram nasol! Chelisem, mă Îngrășasem vreo cincisprezece kilograme, locuiam cu mătușa! Eram nasol! Dar, cum spuneam: voiam și eu să scriu. Tare mai voiam! Acum aveam ocazia. Iată de ce, luat de val și copleșit de emoție, am fost singurul care a răspuns provocării lansate de Cătă Într-una din primele seri. Spunea el că, dacă e să ne dovedim scriitori serioși și nu doar niște inspirați cu puseuri, ar trebui să ne supunem permanent unor teste de creativitate. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să ne calificăm din nou, unii În ochii celorlalți. Scriind ceea ce le-ar fi plăcut celorlalți să citească. Cum ar fi: povestea nașterii Celebrului animal. Eu m-am conformat, rezultatul l-ați văzut mai sus. Am spus c-am fost singurul care a răspuns solicitării lui Cătă. Nu-i chiar așa. A mai fost și Leac cel harnic, cu un poem, evident, care Însă și-a pierdut cu timpul limpezimea evocatoare. Totuși, Îl transcriu parțial, pentru posteritate: dacă am putea măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a fost starea dezastruoasă a oștirii. Acesta este amarul adevăr. Evoluția evenimentelor ne-a surprins cu o dotare mai mult decât insuficientă în privința echipamentului și armamentului modern, așa că a trebuit să ne lăsăm ocupați "într-un mod prietenesc" de nemți, singurii care ne-au garantat cu cinism ceea ce mai rămăsese din frontierele țării. Pufăie scurt din țigară, după care continuă: Rușii au reușit să respingă aripa sudică a frontului pe Tiligul și să traverseze Nistrul la nord de Chișinău. Pierderea Crimeei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
anunțat de vizita dumneavoastră. O scăpare din partea Comandamentului Armatei? Nicidecum. Eu am dorit ca venirea mea aici să fie cunoscută numai câtorva persoane. Și bine am făcut. Ceea ce am observat până acum îmi arată că numai noi, armata Führer-ului, suntem singurii care luptăm permanent pentru Victoria Finală! La ce anume vă referiți, Herr Sturmbannführer? Remarcile dumneavoastră arată că aveți lacune despre ceea ce se petrece aici și nu permit... Zău? Îl întrerupe pe un ton nepoliticos celălalt, rânjind sardonic. Informațiile noastre diferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Biata fată a scăpat numai cu câteva lovituri de cravașă. Sanitarul nostru face tot ce poate pentru ea. Spuneți-mi, ați primit ordine speciale în ultimul timp? Doar unul singur, în afară celui privitor la evacuare. NSFO155, Hauptamann Schiell, este singurul care știe ce conține cu exactitate. Se pare că este vorba despre niște documente aflate în seiful personal. Trebuiau ridicate de către un ofițer S. D.156 Și unde se află acest seif personal? Nu știu. Cum de altfel nu știa nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a fost înființat în 1990. Toate statele independente sunt eligibile pentru ajutor din TACIS, deși asistența poate fi suspendată pentru anumite motive (cazul Tadjikistanului, de exemplu, pentru care asistența a fost suspendată încă din 1992 din cauza războiului civil). TACIS este singurul și cel mai mare program de ajutor pentru statele succesoare ale Uniunii Sovietice. Acest program a angajat un total de 400 milioane ECU în 1991, alte 450 milioane în 1992, 510 milioane în 1993 și 460 milioane în 1994. Rusia
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
modul în care va colabora în interiorul acestora. VI.4 .3. Cazul Statelor Unite Europa va constitui și în cazul său un test cheie pentru viitorul său pe scena internațională. La ora actuală, acest continent reprezintă cel mai important - dacă nu și singurul - element de legătură al Statelor Unite cu sistemul de securitate internațional existent în afara emisferei sale. Există și posibilitatea ca America „să se plictisească” de o Europă „mult prea preocupată de propria sa identitate”, care continuă totuși să aibă nevoie de mijloacele
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
decimării suferite, tot la sorți, de străbunii lui, desigur centurioni În Imperiul Roman. Așa gîndeam. Femeile acelea, cîteva, și bărbatul așezați pe scaunele Înșirate lîngă pereți păreau a nu mă observa; se cunoșteau Între ei, erau vecini, eu fiindu-le singurul necunoscut. Numai una dintre femei, tînără, În jur de treizeci și cinci de ani Își ridică ochii către mine și-mi făcu semn, cu politețe, să stau pe scaunul de lîngă ea, dar mulțumindu-i printr-o ușoara aplecare a capului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mai a anului 1955. Rostesc aceste cuvinte de nimic cu solemnitatea cu care aș anunța un nu știu ce eveniment major, dovadă a cenușiului curgerii vremii atunci, cînd simți necesitatea evadării fie și În ridicol chiar față de tine Însuți. Orice. Rex era singurul care nu avea probleme existențiale și ființa În afara acestor așa-zise reguli sociale care Îți cotrobăie În destin, un simplu agent de poliție, un oarecare agent de poliție (se schimbase denumirea În „miliție”), nu mai spun despre cei „acoperiți” adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Împăcat cel mai bine cu domnul Pavel, care acum, după 19 ani de la pensionare, căpătase parcă tot mai mult gustul minunat al vorbei. Îi plăcea să Întoarcă timpul care a fost, ca pe-o arătură, se simțea stăpîn pe el, singurul teritoriu - timpul - În care opera - era sigur - cu vădită competență, mai ales față de noile generații În care o număra Întîi pe Marga, „răsfățata nepoată a nevestei”, apoi pe mine - cît ar fi ei de școliți, Își spunea - Încurajat de neabătuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dreptul să le criticăm, să le comentăm În hotărîrile pe care le pronunțăm; ci să le aplicăm și atît. Ce-ar fi dacă toți am comenta legislația și nimeni n-ar aplica-o. - Și te simți Împăcat? - Nu. Dar suntem singurii care mai putem face dreptate, cîtă a mai rămas. Ce-ar fi fost și fără noi? Aplicăm legile, dar cînd ele sunt strîmbe cei mai mulți dintre noi, ajutați de un curaj neadus la clamare, le aplicăm forțînd interpretări În lumina principiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dar tu nu știi. - Nu Înțeleg. - De aici unde ești nu se Înțelege. CÎnd va veni timpul tău vei pricepe totul. Nici spațiul, nici timpul, nici alte opreliști nu vor mai exista. În mișcarea mîinii cu care mă Înlănțui, nasturele, singurul de la gît, se deschise, lăsînd vederii lucirea albă a pielii către sîni. Te iubesc!, Îmi spuse și-n clipa aceea amurgul de vară luci ca un mesager al altei lumi. Afară, În fundal, soarele cădea În asfințit, ea mă Îmbrățișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Primul “Cerb de aur” românesc (III) Octavian URSULESCU După cum aminteam anterior, deținătoarea primului “Cerb de aur” cucerit de România (și singurul la cele patru ediții ante-decembriste), Luminița Dobrescu a fost propulsată în elita vedetelor genului de foarte tânără, grație șlagărelor scrise special pentru ea de George Grigoriu sau de Paul Urmuzescu (“La anii mei”, 1966), acesta din urmă fiindu-i și
Primul ?Cerb de aur? rom?nesc (III) by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83442_a_84767]
-
erau soldații, ci aceia care se întreceau în "munca socialistă". Însă țăranii pe care îi știam eu nu erau nici pe departe astfel de eroi, munceau în silă la colectiv și furau cât și cum puteau ca să aibă ce mânca. Singurul pe care aș fi putut să-l privesc ca pe un erou era un vecin care-și pierduse piciorul undeva prin Uniunea Sovietică, însă el îi înjura întruna pe ruși și pe comuniști și ne alunga, amenințându-ne cu cârja
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
de țară și a fecioarei... poate sau nu să placă. Dacă există opere care trebuie lăsate la aprecierea fiecărui cititor, aceasta este, cu siguranță, una dintre ele. A o recomanda este riscant, a o respinge este la fel de riscant. Cititorul este singurul în măsură să stabilească dacă această carte poate sta în bibliotecă sau trebuie aruncată la coșul de gunoi.
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
Tudor Vianu, care a lăsat un Jurnal (1961) și câteva pagini memorialistice: [Generația mea], [Giurgiu (Isarlâk)], [București], nici un critic dintre postmaiorescieni, care i-au urmat lui E. Lovinescu (Perpessicius, G. Călinescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu) nu și-a scris amintirile. Singurul a fost Șerban Cioculescu, tocmai el, antiliricul, nerecunoscând scrisului său calități literare și criticii caracterul artistic, recognoscibil în mai toate operele congenerilor și în primul rând în aceea a lui E. Lovinescu. Nedorind să facă literatură, ceea ce afirmă în câteva
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
cu activiști care pretind să avem și noi faliții noștri; un postmodernism de cult, cu directive și ideologie; un postmodernism, așadar, de esență tare, a cărui propoziție centrală e Ťtrebuieť. Printre atâția ideologi și agitatori postmoderniști, Gheorghe Perian e, probabil, singurul postmodern în stare naturală; oricum, singurul care nu practică postmodernismul de amvon, ca pe o religie grabnică; singurul care nu operează prin prozelitism, ci prin toleranță și mai degrabă prin modestia Ťalternativeiť decât prin fanatismul ei. Poate că tocmai de
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
și noi faliții noștri; un postmodernism de cult, cu directive și ideologie; un postmodernism, așadar, de esență tare, a cărui propoziție centrală e Ťtrebuieť. Printre atâția ideologi și agitatori postmoderniști, Gheorghe Perian e, probabil, singurul postmodern în stare naturală; oricum, singurul care nu practică postmodernismul de amvon, ca pe o religie grabnică; singurul care nu operează prin prozelitism, ci prin toleranță și mai degrabă prin modestia Ťalternativeiť decât prin fanatismul ei. Poate că tocmai de aceea Comitetul Central al postmodernismului nu
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
un postmodernism, așadar, de esență tare, a cărui propoziție centrală e Ťtrebuieť. Printre atâția ideologi și agitatori postmoderniști, Gheorghe Perian e, probabil, singurul postmodern în stare naturală; oricum, singurul care nu practică postmodernismul de amvon, ca pe o religie grabnică; singurul care nu operează prin prozelitism, ci prin toleranță și mai degrabă prin modestia Ťalternativeiť decât prin fanatismul ei. Poate că tocmai de aceea Comitetul Central al postmodernismului nu-l prea iubește, deși e primul autor al unei cărți dedicate Scriitorilor
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
ț fără comic al obiectului nu există umor în sesizare (sau chiar în reprezentare); dar și fără umor în sesizare nu există comic al obiectului" (Op. cit., pp. 461-462). Umorul este, așadar, un mod de valorificare subiectivă a comicului. Dar nu singurul, pentru că tot cu statut de variante de valorificare graduală a comicului sunt văzute, de către Nicolae Hartman, și amuzamentul, gluma, ironia, sarcasmul etc. Am putea, de aceea, conveni - măcar ca ipoteză de lucru pentru înțelegerea fenomenului - că prin comic desemnăm invarianta
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
voturi atunci cînd au reacționat la schimbările politice majore făcînd din "ex" partea cheie a termenului "ex-comunist" (cf. Ishiyama, 1997; Kitschelt, 1995; Rose, 1996b). Tabelul 5.4 Care sînt alternativele la democrație? Î: Sistemul nostru actual de guvernare nu este singurul pe care l-a avut această țară. Unii spun că ne-ar fi mai bine dacă țara ar fi guvernată în alt fel. Ce credeți? (a) Ar trebui să ne întoarcem la guvernarea comunistă. (b) Armata ar trebui să guverneze
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]