5,184 matches
-
cu argumente epigrafice, literare, arheologice, și apoi reluată de alți istorici, precum A. Sacerdoțeanu.24 În sud-estul Europei, între 325-381, s-au impus două scaune episcopale: Heraclea și Sirmium, pentru diocezele Illyricum, Dacia și Macedonia. Dar, în 381, prin conciliul (sinodul) II Constantinopol, scaunul episcopal de-aici își extindea jurisdicția asupra unor eparhii din sudul Dunării și, în același timp, își manifesta autoritatea în această zonă scaunul Romei. Cathedra Petri (Scaunul lui Petru) avea un prestigiu necontestat de nimeni în Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în bisericile de pe malul drept (sudic) al Dunării. Anul liturgic, marile sărbători, în nordul Dunării, erau: Nașterea, Boboteaza, Paștele, Înălțarea, Cincizecimea. Ritul funerar în Dacia nord-dunăreană, universul funerar al credincioșilor locali erau dominate de numeroase elemente păgâne, pe care ierarhii, sinoadele și Imperiul creștin încercau zadarnic să le elimine din comportamentul supușilor. Dar moștenirea antică (precreștină) era prea puternică pentru a fi ușor eliminată. Prezența în limba română a termenilor "priveghea", "priveghere", priveghi", proveniți din latinul pervigilare ("a veghea toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Spiritus Sancti potentia ș. a. Nu se cunoaște când a survenit sfârșitul său-este amintit ultima dată în 414, într-o scrisoare a papei Inocențiu I, fiind apoi canonizat. Sf. Niceta a fost un apărător al ortodoxiei, cf. deciziilor primelor două concilii (sinoade) ecumenice și un teolog cunoscut al vremii sale.31 Biserica din Gothia Episcopul Ulfila Pe parcursul secolului al IV-lea, în teritoriile extracarpatice, au existat mai multe nuclee ortodoxe în interiorul triburilor de vizigoți, aflate sub ascultarea unor episcopii-unul dintre ele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
avem informații despre un episcop, Efrem, pomenit în sinaxar la 7 martie, care a propovăduit în Sciția și a fost martirizat în timpul persecuției lui Diocletian. Alte sinaxare amintesc despre pătimirea ca martir a episcopului Tit, în vremea lui Licinius. La sinodul I de la Niceea, din 325, a participat și un episcop din părțile Sciției, cf. mărturiei lui Eusebiu de Caesareea: "nici schitanul nu lipsea din ceată". Se pare că ar fi vorba despre episcopul Marcu de la Tomis (Marcu Tomensis, cf. lista
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și fărădelegile săvârșite de Valens împotriva sfinților (credincioșilor)". Nu știm cât a păstorit, însă după moartea sa, episcopul Vetranion a fost canonizat, fiind pomenit în fiecare an, în ziua de 25 ianuarie. După Vetranion, în anul 381, printre participanții la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol, se afla și episcopul Gherontie al TomisuluiSozomen îl amintește sub numele de Terentius. Se pare că el este urmașul direct al lui Vetranion, iar la sinod a condamnat învățătura greșită a lui Macedonie despre Sf. Duh
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
25 ianuarie. După Vetranion, în anul 381, printre participanții la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol, se afla și episcopul Gherontie al TomisuluiSozomen îl amintește sub numele de Terentius. Se pare că el este urmașul direct al lui Vetranion, iar la sinod a condamnat învățătura greșită a lui Macedonie despre Sf. Duh. La rândul său, împăratul Teodosie îi cerea în același context să vegheze la păstrarea dreptei credințe în Scythia Minor. După un timp, în 392, ca episcop la Tomis este menționat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
memoria marelui învățat și teolog al creștinătății, Origen din Alexandria (185-254). Trecut în rândul sfinților, după moartea sa, Teotim I este pomenit la 20 aprilie.39 După el, pe scaunul de la Tomis s-a aflat episcopul Timotei, amintit în legătură cu lucrările Sinodului III ecumenic de la Efes, din 431, la care a fost condamnată erezia lui Nestorie. El a semnat cele "12 anatematisme", propuse de Chiril de Alexandria, și sentința de condamnare a lui Nestorie. Nu știm în ce împrejurări și-a încheiat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Mopsuestia și Teodoret al Cirului. Lui i-a urmat în scaunul de la Tomis, Alexandru, amintit în 449. Păstoria lui a început contextul marilor frământări și dispute provocate de monofizism, învățătură greșită a călugărului Eutihie. Episcopul Alexandru a participat la sinodul de la Constantinopol din 449, în schimb n-a participat la Sinodul IV Calcedon, probabil din cauza incursiunilor hunilor în Scythia Minor. Ulterior, după încheierea dezbaterilor, a semnat hotărârile sinodului. Nu știm cât a durat păstoria lui, dar în 458, episcopia Tomisului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
scaunul de la Tomis, Alexandru, amintit în 449. Păstoria lui a început contextul marilor frământări și dispute provocate de monofizism, învățătură greșită a călugărului Eutihie. Episcopul Alexandru a participat la sinodul de la Constantinopol din 449, în schimb n-a participat la Sinodul IV Calcedon, probabil din cauza incursiunilor hunilor în Scythia Minor. Ulterior, după încheierea dezbaterilor, a semnat hotărârile sinodului. Nu știm cât a durat păstoria lui, dar în 458, episcopia Tomisului era condusă de Teotim II. Numele este menționat în legătură cu frământările provocate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de monofizism, învățătură greșită a călugărului Eutihie. Episcopul Alexandru a participat la sinodul de la Constantinopol din 449, în schimb n-a participat la Sinodul IV Calcedon, probabil din cauza incursiunilor hunilor în Scythia Minor. Ulterior, după încheierea dezbaterilor, a semnat hotărârile sinodului. Nu știm cât a durat păstoria lui, dar în 458, episcopia Tomisului era condusă de Teotim II. Numele este menționat în legătură cu frământările provocate de monofizism, nepotolite nici după sinodul IV. Solicitat de împăratul Leon I (457-474) să-și spună părerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
hunilor în Scythia Minor. Ulterior, după încheierea dezbaterilor, a semnat hotărârile sinodului. Nu știm cât a durat păstoria lui, dar în 458, episcopia Tomisului era condusă de Teotim II. Numele este menționat în legătură cu frământările provocate de monofizism, nepotolite nici după sinodul IV. Solicitat de împăratul Leon I (457-474) să-și spună părerea despre hotărârile sinodului, episcopul Teotim răspundea în scris că primește fără rezerve ceea ce s-a stabilit la Calcedon, încă o probă că ierarhii de la Tomis erau fideli liniei ortodoxe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cât a durat păstoria lui, dar în 458, episcopia Tomisului era condusă de Teotim II. Numele este menționat în legătură cu frământările provocate de monofizism, nepotolite nici după sinodul IV. Solicitat de împăratul Leon I (457-474) să-și spună părerea despre hotărârile sinodului, episcopul Teotim răspundea în scris că primește fără rezerve ceea ce s-a stabilit la Calcedon, încă o probă că ierarhii de la Tomis erau fideli liniei ortodoxe. Timp de o jumătate de veac, nu mai avem informații despre despre biserica din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Constantinopol, cerându-i explicații referitor la problema în dispută. La 18 martie 550, papa Vigilius îi răspundea episcopului Tomisului, asigurându-l că nu s-a abătut cu nimic de la dreapta credință. În același timp, episcopul Valentinian n-a participat la Sinodul V ecumenic, ținut la Constantinopol, în 553. După acest an, nu mai avem știri despre episcopia Tomisului.40 Informațiile despre această episcopie încetează în 553, dar ea și-a continuat existența până spre sfârșitul secolului al VI-lea-în 587, o mare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alcătuită din traduceri ale unor lucrări teologice, aghiografice și canonice. Să menționăm dintre lucrările teologice, Despre crearea omului, a Sf. Grigorie de Nyssa, iar dintre cele aghiografice, amintim Viața Sf. Pahomie. El a tradus apoi Canoanele apostolice ale primelor patru sinoade ecumenice și ale unor sinoade locale. A întocmit o "colecție de decretale" a unui număr de opt papi. Lui Dionisie i se atribuie o culegere de texte patristice din lucrările marilor părinți bisericești Atanasie de Alexandria, Grigorie de Nazianz, Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lucrări teologice, aghiografice și canonice. Să menționăm dintre lucrările teologice, Despre crearea omului, a Sf. Grigorie de Nyssa, iar dintre cele aghiografice, amintim Viața Sf. Pahomie. El a tradus apoi Canoanele apostolice ale primelor patru sinoade ecumenice și ale unor sinoade locale. A întocmit o "colecție de decretale" a unui număr de opt papi. Lui Dionisie i se atribuie o culegere de texte patristice din lucrările marilor părinți bisericești Atanasie de Alexandria, Grigorie de Nazianz, Vasile cel Mare, Ciprian de Cartagina
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al obiectelor creștine la est și sud de Carpați, construirea de biserici, ierarhia bisericească. Creștinarea bulgarilor, în secolul IX (864-865), a creat un nou centru de autoritate bisericească între Dunăre și Haemus, o rețea episcopală în sud Dunării, prin deciziile sinodului de la Constantinopol, din 869-870. Biserica bulgară își extindea autoritatea și în nordul Dunării, la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul secolului al X-lea, sub țarul Simeon (893-927), astfel, în această perioadă, biserica ortodoxă bulgară a exercitat o puternică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și boierii săi (curtea) au cumpănit între creștinismul grec (bizantin) și cel latin (roman) și au păstrat legăturile și cu Papa de la Roma și cu Patriarhul de la Constantinopol, primind preoți și cateheți din ambele părți ale creștinătății. Abia în 870, sinodul din Constantinopol, alcătuit din ierarhi greci și romani, în prezența solilor bulgari, a decis ca Bulgaria să aparțină bisericii din Răsărit, cu centrul la Constantinopol. Solii bulgari au afirmat în sinod că la venirea în sudului Dunării au găsit aici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cateheți din ambele părți ale creștinătății. Abia în 870, sinodul din Constantinopol, alcătuit din ierarhi greci și romani, în prezența solilor bulgari, a decis ca Bulgaria să aparțină bisericii din Răsărit, cu centrul la Constantinopol. Solii bulgari au afirmat în sinod că la venirea în sudului Dunării au găsit aici preoți greci (bizantini), nu latini. Dar, la rândul lor, solii Papei au arătat că, înaintea venirii slavilor și bulgarilor, aceste teritorii din sudul Dunării aparțineau Romei, bisericii apusene (latine). În momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Constanța).69 În legătură cu situația creștinismului românesc, în secolele VII-X, Pr. Păcurariu, în sinteza sa bisericească, face o serie de considerații de interes mai general. Invazia slavă păgână a curmat înfloritoarea organizare bisericească antică la Dunăre și în Pont. Astfel, la sinodul VI, trulan, de la Constantinopol, din 680-681, la sinodul din 691-692, quinisext, ca și la sinodul VII de la Niceea, din 787, nu a participat nici un ierarh (episcop) din regiunile dunărene. Absența unor informații certe despre episcopi sau horepiscopi în teritoriile românești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
VII-X, Pr. Păcurariu, în sinteza sa bisericească, face o serie de considerații de interes mai general. Invazia slavă păgână a curmat înfloritoarea organizare bisericească antică la Dunăre și în Pont. Astfel, la sinodul VI, trulan, de la Constantinopol, din 680-681, la sinodul din 691-692, quinisext, ca și la sinodul VII de la Niceea, din 787, nu a participat nici un ierarh (episcop) din regiunile dunărene. Absența unor informații certe despre episcopi sau horepiscopi în teritoriile românești, în secolele VII-X, nu înseamnă că erau inexistenți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
face o serie de considerații de interes mai general. Invazia slavă păgână a curmat înfloritoarea organizare bisericească antică la Dunăre și în Pont. Astfel, la sinodul VI, trulan, de la Constantinopol, din 680-681, la sinodul din 691-692, quinisext, ca și la sinodul VII de la Niceea, din 787, nu a participat nici un ierarh (episcop) din regiunile dunărene. Absența unor informații certe despre episcopi sau horepiscopi în teritoriile românești, în secolele VII-X, nu înseamnă că erau inexistenți. Creștinarea treptată a slavilor așezați aici denotă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Vicinei a fost înființată în prima jumătate a secolului al XIII-lea, mai precis între 1204-1261, pe vremea Imperiului de la Niceea, concret, s-a descoperit un sigiliu al patriarhului Gherman II (1222-1240). În 1285, la Vicina, păstorea Teodor, participant la sinodul din Constantinopol, care semna: "...mitropolit al de Dumnezeu păzitei cetăți Vicina". În 1302, este amintit mitropolitul Luca, menționat pe vremea împăratului Andronic II (1285-1328). În 1317-.1318, sinodul patriarhal făcea referire la mitropolitul Vicinei, fără să-i dea numele. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
patriarhului Gherman II (1222-1240). În 1285, la Vicina, păstorea Teodor, participant la sinodul din Constantinopol, care semna: "...mitropolit al de Dumnezeu păzitei cetăți Vicina". În 1302, este amintit mitropolitul Luca, menționat pe vremea împăratului Andronic II (1285-1328). În 1317-.1318, sinodul patriarhal făcea referire la mitropolitul Vicinei, fără să-i dea numele. În prima parte a secolului al XIV-lea, însemnătatea Vicinei începe să se diminueze, în urma numeroaselor incursiuni de pradă ale tătarilor instalați în nordul Mării Negre. Rezultatul expedițiilor lor a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
expedițiilor lor a fost ocuparea Vicinei, la începutul acestui secol. În intervalul menționat, la 1337-1338, este menționat ca titular al scaunului mitropolitan de la Vicina un Macarie. La învestitura sa, el se angaja în scris în fața patriarhului Isidor I și a sinodului că nu-și va părăsi turma duhovnicească încredințată și nici reședința decât în caz de "mare trebuință". Referirea are în vedere faptul că Vicina era stăpânită pe atunci "de o mână de păgâni nelegiuiți". Ulterior, în mai 1341 și în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încredințată și nici reședința decât în caz de "mare trebuință". Referirea are în vedere faptul că Vicina era stăpânită pe atunci "de o mână de păgâni nelegiuiți". Ulterior, în mai 1341 și în aprilie 1343, Macarie lua parte la dezbaterile sinodului patriarhal din Constantinopol. Nu știm când a încetat păstorirea sa, dar, în februarie 1347, este amintit un nou mitropolit la Vicina, Chiril. Se pare că, între timp, stăpânirea mongolă încetase, iar Vicina intrase în componența Țării Românești. Ultimul mitropolit pomenit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]