8,304 matches
-
ajunsă de nevoi și cu o droaie de copii atârnați de poală... Am scos iarăși ceasul și m-am uitat la el, ajuns în culmea enervării ! Cum să iubești umanitatea, plonjat fiind în anturajul din care nu ai cum te smulge ? A mă ridica pentru a scăpa de bieții mei vecini ar fi însemnat să rămân în picioare, cine știe cât timp de-acum înainte, ceea ce sănătatea nu-mi permitea. Un ghimpe în plus mă înțepa, simțind că avusese dreptate domnul Ialomițeanu, ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
O secundă am șovăit, tremurând sub umbrelă, temându-mă de umezeala ce numai bine nu-mi face, de pantofii uzi, de rigolele debordând de apă : apoi m-am decis și am traversat. îmbulzeala se făcea tot mai mare, lumea aproape smulgând ziarul din mâna vânzătorului, râsete, strigăte, am văzut chiar doi amici ce s-au sărutat ! Deși oarecum la curent și înțelegând despre ce este vorba din exclamațiile și comentariile ce scăpau celor din jur, m-am retras într-un gang
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fotoliile de răchită, ca să luăm aici cafeaua. Ploaia se oprise și picături diamantine scânteiau pe trandafirii care au înflorit zilele acestea pentru a doua oară. Cea mai sublimă priveliște o oferea însă nu grădina - cu tot covorul de frunze galben-verzi, smulse de torentele de ploaie-, ci modesta noastră perdea de iederă care îmbracă zidul casei și întreaga terasă în culori cu nuanțe de-a dreptul divine - roșii, portocalii, verde striat cu galben. Cum să poți crede că această frumusețe a înflorit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-ti, se pare că picioarele au Început să ți se miște, mergeți spre casă, ești ca o cîrpă, de somn, și ea trage de tine, spre stație, În autobuz se produce Înghesuiala obișnuită, după ce reușește să coboare și să te smulgă și pe tine, te dezlipește de pe curul bombat al unei muncitoare la, probabil, fabrica de Îndreptat șine de tren, sînteți În Calea Severinului, la a doua stație, și ea Își dă seama că un hoț i-a furat geanta, mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
coste, pentru că o solidaritate românească nu prea există, iar Csabi n-o să-mi fie umbrelă tot timpul. Se Îndreaptă spre ceata de miei care fumează cu chipuri crispate, privind preocupați un zid, sau un copac, sau cerul acoperit de nori. Smulge unul din grămadă și Îl bagă În șuturi pe ușa dormitorului, și Dumnezeu știe cîtă distracție a reușit să ofere el veteranilor plictisiți dinăuntru. De obicei nu se Întîmplă mai mult de o ticăloșie pe seară, așa că putem respira ușurați
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Undeva la o fereastră de la parter, alți doi veterani și-au instalat două scaune, s-au așezat și se uită afară, În timp ce un șir de răcani trec aplecați pe sub fereastră, astfel Încît cei doi dinăuntru să nu vadă decît crengile smulse din gardul viu pe care le țin ridicate deasupra capetelor. Celor doi veterani li se creează astfel senzația că se deplasează, că sînt În tren spre casă. — Unde-l duce trenu’ pe veteran, cîntă unul din ei. — Acasăăă! țipă celălalt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
seama?...uită-te la cîinii ăia de afară, abia așteaptă să-ți facă pantalonii zdrențe... Ce dracu’ cauți aici? Ce dracu cauți pe lume? Îmi vine să-ți dau una În cap... Cam asta Îmi spune capul. Această hărțuială Îmi smulge o serie de promisiuni. Dintre toate, cele mai importante mi se par cele legate de oamenii din viața mea. Promit să-i scriu lui Vlad cu prima ocazie. Le voi scrie de asemenea lui Nico, acasă, și lui Csabi, În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
chibrit pe-aici? Îl Întreb molfăind țigara neaprinsă Între buze. Nu, nu văd, Îmi răspunde tacticos de după ziar. — Tu nu te-ai apucat de fumat Între timp? — Nu, nu m-am apucat. După care Îl urmăresc cum strînge ziarul, Îmi smulge țigara dintre buze, iese din mașină și, pășind cu grijă pe fîșia Îngustă din marginea platformei, dispare În Întuneric, În fața mașinii. Se aud cîteva sunete metalice, cîteva pocnituri, alte cîteva sunete ciudate, un set de Înjurături, după care Îl văd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Urmează o repriză prelungită de reclame, ultima, la Chanel nr. 5 (arhitecturi moderne pe faleze Înalte, piscine cu femei luxuriante zîmbind misterios de după ochelari de soare Jackie O negri, siluete misterioase În smokinguri traversînd fundalul În care strălucește suprafața oceanului), smulge un oftat greu din piepturile noastre În care bat inimi de eroi. Lui Stancu Începe să-i placă la televizor... la Început oftează și el, după care rîde. Asta se Întîmpla marți. Peste două zile, joi, la prînz, ies din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Înapoi pe nenorociți, așa că el scăpat din grupul Încolțit. Pozele astea sînt de pe niște filme pe care le-a ascuns În buzunar. Aia la care te uiți acum a fost ultima, cumva a reușit să scoată filmul, Înainte să-i smulgă aparatul și să-l distrugă. Tu Îți dai seama, ăla e un cadavru... e un om pe care l-au stîlcit În bătaie... Da, el a ajuns acolo după ce... Înțelegi? Și a tras un cadru, ultimul de pe film, după care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
încearcă, Aline, o să te simți în al nouălea cer. Eu am încercat s-o conving să vină cu mime și astfel să o scot dintre "amicii” ei cei noi. Dacă ceilalți nu-și pierdeau răbdarea și nu i-ar fi smuls seringa plină din mână, n-aș fi reușit s-o iau de acolo. A fost un chin să ajungem până la mine acasă, știți că eu stau cel mai aproape de parc dinte noi toți. I-a fost rău pe drum, a
PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAŞTE. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Trifuş Iasmina Laura, Lobază Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2016]
-
peste obraz cu dosul palmei. — George... oprește-te... oprește mașina... oprește! — Drace, drace, drace...! George răsuci volanul, întorcând violent mașina în direcția canalului. Smucea de volan de parc-ar fi fost o buruiană otrăvitoare pe care se străduia s-o smulgă din rădăcina. Mașina se înclină într-o parte, poticnindu-se și derapând pe pietrele denivelate, iar luminile celui mai apropiat felinar țâșniră în parbriz, brăzdându-l cu dâre înstelate, în timp ce ploaia sălta în jur și împroșca totul, de parcă mașina ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fericirea Fionei nu a fost de lungă durată, pentru că a murit de leucemie când Tom nu avea decât trei ani. Nu este adevărat că, atunci când Fiona se afla pe patul de moarte, a năvălit în cameră Alex și i-a smuls copilul de lângă ea. Cert este că Tom a fost transferat la Belmont, alături de frații săi, cu consimțământul lui Alan. Aceasta s-a întâmplat curând după moartea Fionei. Alan, evident îndurerat, a părăsit Ennistone și a plecat în Hong Kong, unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
displăcea modul în care se legau anumite lucruri care ar fi trebuit să fie separate; prea se potriveau toate cu presentimentul unei conspirații împotriva ei. Se crease o rețea periculoasă. Poate că Tom se îndepărtase de ea tocmai ca să se smulgă din această rețea. Alex îl iubea pe Tom; dar nu cel mai mult, pe primul loc venea George. Pentru Brian nu simțea mare lucru. Femeile erau niște străine: Gabriel cu părul ei pleoștit peste ochi și cu batistele-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el, din câte aud eu vorbindu-se. La revedere, dragă, spuse întorcându-se spre Diane. Mă duc să înot. În timp ce se îndepărta, cu rigiditatea demnă a artritei, George, în chiloți de baie, apăru dintr-odată la marginea bazinului. Diane își smulse mâna, lăsându-și mănușa în mâna preotului. Se întreba dacă George o fi văzut-o. Dar George se cufundase în bazin lăsându-se de aburi. — Bătrână imbecilă, ticăloasă! exclamă părintele Bernard. Sper să se înece. Cu un aer distrat îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu fustiță verde, Alex nu dorea ca Rozanov s-o vadă cu părul ud leoarcă și cu fardul spălat. Porni grăbită pe marginea caldă a bazinului, spre locul unde o aștepta Ruby, în fața cabinei, ținându-i sacoșa cu hainele. Îi smulse sacoșa din mână și intră în cabină, scuturându-se de stropi și țopăind pe podeaua de scânduri ude, care degaja un vechi miros melancolic, ațâțător. Se așeză pe banchetă, își scoase costumul de pe ea și rămase acolo gâfâind și ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o mână compătimitoare. Voia să o salveze pe Stella, cel puțin pentru un timp (și de ce nu pentru totdeauna?) din viața ei primejdioasă. Voia să-i creeze Stellei o vacanță, o întrerupere a tiraniei și a luptei. Voia să o smulgă pe Stella de lângă George. Voia ca George să se simtă izolat și blestemat. Voia ca Stella să fie răzbunată și salvată. Voia să-l condamne pe George la singurătate, voia să se gândească la George ca fiind singur, voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-un naufragiu, el și Brian ar ști cum să stea umăr la umăr și să se salveze. Alex și George erau „ciudații“. Când Alex și l-a anexat pe Tom (fără să intre în camera Fionei și să-l smulgă din leagăn), Brian, aflat în prima lui fază de independență, își pregătea îndelunga-i răzbunare asupra mamei lui, pentru că aceasta i-l preferase întotdeauna, în chip atât de vizibil, pe George. La rândul său, George, deosebit de nefericit în acea perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
seama că Tom e în pericol să fie victima impulsurilor lui Alex sau a tiraniei lui George. Și a intrat în acțiune, așa cum ar fi procedat dacă ar fi văzut un copil căzut în apele unui râu. Trebuia să fie smuls din valuri, scuturat, uscat, pus pe picioare, și să i se spună ce și cum: și Brian nu se putuse împiedica să nu iubească ființa pe care o ajutase și o ocrotise. George, în măsura în care s-a pus și el in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom și Scarlett-Taylor porniră de-a lungul Tamisei, traversară podul și o luară pe chei. Fluxul era în plină creștere și aproape că puteau atinge cu mâna valurile apei biciuite de vântul de răsărit. La un moment dat, curentul îi smulse lui Scarlett-Taylor ochelarii, pe care reuși să-i prindă în aer, la jumătate de drum. O porniră înapoi înspre casă prin Whitehall, cu gulerele paltoanelor ridicate. Tom, având impresia că vinul descătușase bonomia lui Scarlett-Taylor, îl luă de braț, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Își pierduse mama în fragedă copilărie. După aceea, îl însoțise pe tatăl ei într-o peregrinările lui universitare. Whit Meynell fusese sociolog; încă din tinerețe, s-a împotmolit în mediocritate intelectuală și niciodată nu a fost în stare să se smulgă la suprafață. Nimeni nu-i publica lucrările, oricât le-ar fi rescris. A fost un tată tandru, deși irascibil, anxios și ineficient. Și-a mutat cortul pe la diferite universități și, din fiecare, pe rând, a fost înlăturat cu tact. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spunea: „Sunt ca un câine turbat care s-a năpustit, urlând, într-o cămară întunecoasă. Cel mai bun lucru care mi s-ar putea întâmpla ar fi ca proprietarul meu să aibă curajul să mă înșface de ceafă, să mă smulgă afară și să mă împuște. Dar cine-i proprietarul meu?“. Răspunsul era limpede. Așa ceva, însă, nu se putea întâmpla și George nu se gândea nici un moment să-și ia viața. Suferința lui era continuu prezentă, ca o ocupație, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dori ca dumneavoastră să-l vizitați pe George. Să-l ia dracu pe George! Cu cât mai curând o sa comită o crimă decentă și o să fie arestat, cu atât mai bine. Cum puteți spune așa ceva! Cred că ar trebui să smulgi răul de la rădăcină. Vai, cum mă îndurerați! Smulge-te din mocirla asta! Urcă-te într-un tren, în oricare tren, în orice direcție. Ați văzut-o pe Stella? Nu. Nu-i așa, nu se poate s-o fi omorât? Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Să-l ia dracu pe George! Cu cât mai curând o sa comită o crimă decentă și o să fie arestat, cu atât mai bine. Cum puteți spune așa ceva! Cred că ar trebui să smulgi răul de la rădăcină. Vai, cum mă îndurerați! Smulge-te din mocirla asta! Urcă-te într-un tren, în oricare tren, în orice direcție. Ați văzut-o pe Stella? Nu. Nu-i așa, nu se poate s-o fi omorât? Pe unde-o fi? La Tokio, pleacă la Tokio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pubelei de lângă ea. Vulpea coborî pe toate patru labele, evident mâncând ceva și apoi, fără ca măcar să se uite la Alex, se ridică din nou pe picioarele dindărăt și își reluă investigația. Alex se trase înapoi. Pe urmă, făcându-și vânt, smulse capacul pubelei în care bătuse cu pumnii și îl aruncă în direcția vulpii; capacul ricoșă pe aleea de beton și începui să se rostogolească întocmai ca un cerc. Vulpea sări în lături, dar nu fugi. Dimpotrivă, veni direct spre Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]