5,168 matches
-
din rând ?”. Cei doi sunt studenți la master, Facultatea de Arhitectură din București, mă ascultă cu atenție, apoi el îmi spune că „sunt empatici” cu ceea ce văd și cu „oamenii săraci de aici”, la care ea dă aprobator din cap, soarbe ușor din bere și întărește, „da, da, oamenii săraci din rând”, după care mai adaugă și „cred că vin aici din credință. Dar este păcat că tipul acesta de religiozitate nu se vede și mai târziu în caracterul lor, în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Barbu, reprezentând un preot masiv, bărbos, cu potcapul pe cap și un teanc de manuscrise (sugerat) muzicale sub braț. Preotul se adresează unui grup de femei în vârstă, cu basmale înnodate sub bărbie, care-l ascultă cu atenție și-l sorb din priviri. Preotul le spune, consultându-și ceasul de la mână : „Fetelor, sâmbătă la vecernie tragem un karaoke cu pricesne”. Dincolo de umorul coroziv al scenei (Ion Barbu având, de altfel, o lungă serie de astfel de desene de presă dedicate moaștelor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și reprezentanți ai culturii și artei românești. "Este adevărat că se găsesc ulcioare frumos meșteșugite care te îmbie să bei din ele, dar oricât de atrăgătoare ar fi ele, nu pot egala niciodată izvorul dătător de viață" din care "au sorbit strămoșii noștri, în vremurile grele, vitejia și înțelepciunea care i-a ajutat să răzbată prin secole" (Pavelescu, Dumitru: 2007, 23). Romantizarea istorică este lipsită de echivoc. Doi ani mai târziu, la un eveniment similar, semnalele de avertizare la adresa libertății excesive
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
5 porții și dădeau oala la primul din rând, coloanei de 5i: „Asta e pentru voi 5”. Dar cum să mănânci fără lingură, fără...? La Început nimeni nu mânca, dar foamea Își spune cuvântul. Și atunci am găsit soluția: fiecare sorbeam 4-5 Înghițituri, deja știam cam cât... Deci modalitatea asta de a servi masa... „a servi” și „a mânca”, eu pe toate astea le pun Între ghilimele... La prânz se dădea o fiertură, În care era ceva din niște legume uscate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
i-ar putea oferi reîntoarcerea spre "imago mundi" impresionează toate simțurile omului din el cu excepția aceea ce descoperă abia acum că este primordial, ințierea pielii care lipsește "Și el brațele-și întinde/ Rumenește și s-aprinde/ Pe când ochii lui o sorb/ Dar nimic în braț nu prinde / Căci frumoasa-i fără corp". Cât de falsă pentru cunoaștere se dovedește a fi vederea! Auzul, mirosul și gustul sunt și ele semne ale efemerului. Pipăitul nu e dat însă oricui. "Veșnic tinde a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de altădată.// Palidă reîntâlnire, singura clipă vie/ în trena lacrămilor de altădată,/ ți-ai însemnat locul pentru vecie/ în adânc, unde uitare nu e.// E mult de atunci și ești mereu aproape/ lângă izvorul limpede și mut/ pe care-l sorbi cu setea de altădată/ și învii priviri în tristele pleoape.// Topită-n tremurul de așteptare,/ ești steaua somnului unde-mi dorm apele/ și vechea ta căință-n mine suie./ Ziua e de prisos, noaptea e de lumină/în adânc, unde
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
i-ar putea oferi reîntoarcerea spre "imago mundi" impresionează toate simțurile omului din el cu excepția aceea ce descoperă abia acum că este primordial, ințierea pielii care lipsește Și el brațele-și întinde/ Rumenește și s-aprinde/ Pe când ochii lui o sorb/ Dar nimic în braț nu prinde -/ Căci frumoasa-i fără corp727. Cât de falsă pentru cunoaștere se dovedește a fi vederea! Auzul, mirosul și gustul sunt și ele semne ale efemerului. Pipăitul nu e dat însă oricui. Veșnic tinde a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sunt în noi asemănări profunde,/ Că orice-ai fi și-n orișice- amăgire/ Te duce goana ta spre fericire,/ Același om într-amândoi se-ascunde.// Visezi și tu în clipe mai senine/ Și chinuit de setea de mai bine,/ Îți sorbi încet paharul de otravă...//...și trec și eu prin clipe nourate/ Când zvârl din piept clocotitoare lavă!/ Oricine ești, întinde-mi mâna, frate...791. Aici, începând din vid, e un timp zadarnic. Oricât m-aș strădui să întrepătrund viziunea cu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pentru moment trebuie înțeleasă închinarea intuiției în fața deducției. Bulgăr de lut azvârlit dintr-o praștie oarbă, globul durerii îmi poartă în haos iubirea... Glasul pe ape nu-l auziți, nu-l credeți, nu-l pomeniți. Ce nemărginită iubire, abisul mă soarbe la sine, abisul îmbrățișează sfera aceasta, care e lacrima Lui. Plânsul pe ape nu-l auziți, nu-l credeți, nu-l pomeniți 881. Mai există un argument care confirmă faptul că raționamentul subconștientului nostru este pur deductiv. Dacă acesta ar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
toată. În gălbenuș, Să roadă spornicul albuș, Durata-nscrie-n noi, o roată. Întocma dogma. Și totuși la început a fost cosmosul sau haosul? Pentru că poetul luând simbolul oului reînnoiește ciclul: Încă odată: e. Oul, celui sterp la fel, dar nu-l sorbi. Curmi nuntă-n el. Și nici la cloșcă să nu-l pui! Îl lasă-n pacea-ntâie-a lui. Că vinovat e tot făcutul Și sfânt, doar nunta, începutul 882. Haosul corespunde hermetic opoziției elementelor în sânul materiei primare încă nu sublimată
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
treptat, a „cucerit” puterea. Altfel, n-ar fi nici un motiv de îngrijorare: orice ar zice și ar face președintele, pentru cine are răbdare să aștepte, din 2014 n-o să-l mai avem în fruntea țării. Pentru cei care i-au sorbit vorbele, lau adulat (imaginea Monicăi la întâlnirea Băsescu-Geoană rămâne de pomină), va fi o pierdere ireparabilă, vor rămâne ca niște orfani neîmproprietăriți, sau, poate, își vor da pe seamă că au fost folosiți și aruncați (Țurcanu, Boureanu) iar ziariștii de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
circula în Celular de la o celulă la alta, de la un etaj la altul. Am cunoscut mulțime din cei închiși în curte, în timpul plimbării de o oră dimineața și una după masa, când puteam vorbi, împărtășindu-ne gândurile. Cei mai tineri sorbeau sfaturile și învățăturile celor mai bătrâni. Cu prahovenii și buzoienii, de care eram legat sufletește prin locul unde-mi desfășurasem activitatea, am strâns prietenii de neuitat. Erau între cei mai vârstnici, prahoveni: Ștefan Măntăluță, Paul Cojocaru, Zoze Grigorescu, Valeriu Cristescu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mic, și am zis: „Doamne, slugă netrebnică sunt, am făcut ce eram dator să fac”. Accidentul domnului Weintraub Într-o bună zi Weintraub a înghițit o bucățică de geam sau un alt corp tăios aflat în arpacașul pe care-l sorbea aproape nemestecat, căci era săracul foarte înfometat; fusese schingiuit rău la securitate ca să declare niște valori pe care le avea prin țările scandinave cu un frate al lui care rămăsese acolo, o reprezentanță comercială a unei firme străine în Suedia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
noastră turmă brazi trufași cu vârful lung de fiere; râsul lor, năvala nu ne curmă și mușcăm din piatră cu putere și-i lăsăm pe povârniș în urmă. Suntem jnepii, mergem în tăcere. Dacă-n calea noastră sar șuvoaie, le sorbim cu sete neînfrântă. De ne-mproașcă roca cu pietroaie, răzvrătirea ei mai mult ne-avântă. Totul ne-ntărâtă, nu ne-ndoaie; suntem jnepii și trăim din trântă. Poate înspre culmea cu mari focuri trecem peste sânge și morminte: Poate ne
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
complăceți în el, fără vreo siluire din partea mea. Ziceți ce vreți despre Dumnezeu: că e bun, că e mare, că e tare. Sporovăiți cât vreți despre El, dar... faceți voia mea. Ce dulce e păcatul! E virtuos să știi să sorbi cu paiul licorile amețitoare, să savurezi beția, să jumezi Kent sau Marlboro, să te destrăbălezi în plină stradă. Ți-am pus la toate răspântiile dughene parfumate și vând la preț de piață liberă, pretutindeni în lume, ziare și reviste cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să-mi pierd capul din pricina emoției, că aș face mai bine să încetez acum cu întrebările, cu toate că trebuia să aflu, trebuia să aflu. — Hartley, ia puțin vin. I-am turnat un pahar de vin spaniol și a început să-l soarbă mecanic. Ia și o măslină. — Nu-mi plac măslinele. Sunt acre. Te rog, ascultă-mă. Regret că-i atât de frig aici, casa asta reușește să fie friguroasă chiar când... Foarte bine, spune-mi ce ai de spus. Dar ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o jumătate de pahar de sherry sec N-am încercat să ascult la ușa cămăruței roșii. Am ieșit din nou pe iarbă, și am urcat până la o stâncă de unde puteam vedea marea, m-am așezat și am început să-mi sorb băutura. Până aici, toate bune. Dar cum avea să reacționeze Hartley când am să-i pun sula în coastă? Și ce-o să facă Ben când o să-mi citească biletul? Oare când o să-l vadă? Dacă mergea pe jos până la ferma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
minut o să-l conduc la mașină. L-am măsurat pe vărul meu, acum distinct vizibil în acea luminozitate întunecată, care făcea să se decupeze contururile cu o acuitate înfricoșătoare. James își adusese cu el, peste stânci, paharul de vin, și sorbea băutura cu un înnebunitor aer de repaos satisfăcut, ațintindu-și privirile asupra mării. Purta niște pantaloni subțiri negri, o cămașă mov, deschisă la gât, și o haină albă, de vară. De obicei nu se preocupa de îmbrăcăminte, dar, în felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
48. Plop E.A. (3-5 m) PLX 49. Plop E.A. (6-9 m) PLY 50. Plop E.A. (4-4 m) PLZ 51. Par PR 52. Prun PRN 53. Platan PTN 54. Salcie albă SĂ 55. Salcie căpreasca SAC 56. Salcie plesnit. SAP 57. Sorb SB 58. Salcâm SC 59. Sălcioara SL 60. Scoruș SR 61. Stejar ped. ST 62. Stejar brumăriu STB 63. Stejar pufos STP 64. Stejar roșu STR 65. Taxodium TA 66. Tei argintiu TE 67. Tei frunză mare TEM 68. Tei
METODOLOGIE din 12 iunie 2002 de monitorizare sol-vegetaţie forestieră pentru silvicultura. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146002_a_147331]
-
nimic se înscriu în opoziția semantică + uman/- uman: „Nimeni nu-i știe de știre,/ Nimeni soarta-i n-o-mblânzește, nimeni fruntea nu-i mângâie.” (M. Eminescu, I, p.12)/„Nu e nimic și totuși e/O sete care-l soarbe.” (Ibidem, p. 176) Pronumele niciunul este indiferent la această opoziție: „N-a venit niciunul.”/ N-am cumpărat niciunul.” MORFOLOGIA PRONUMELUI NEGATIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI NEGATIV" Pronumele nimic și nimeni sunt pronume simple, niciunul, pronume compus. Nimic este invariabil. Nimeni variază după
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Zilele albe, iată, au început să plece Ca niște bărci tăcute, pornind fără lopeți.” (T. Arghezi, 356) Cu excepția prepoziției asemenea, care cere cazul genitiv sau, în forma asemene, cazul dativ: „Nu e nimic și totuși e / O sete care-l soarbe, E un adânc asemene / Uitării celei oarbe.” (M. Eminescu, I, 176), toate celelalte prepoziții impun substantivului cazul acuzativ. Circumstanțiala modală de calitate se introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale fără (ca) să, așa cum, precum și adverbul relativ cum: „Orice-a gândit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vândut o mâță.” (C. Hogaș, 143) Locuțiunea prepozițională în loc de este marcă distinctivă absolută pentru complementul opozițional. Completiva opozițională se introduce în frază prin locuțiunile conjuncționale în loc să, pe când40, de unde, care se constituie în mărci distinctive absolute: „În loc să răspundă, Pașadia își sorbi paharul până la picătura cea din urmă.” (M. Caragiale, 83), „Senzația îți dă câte ceva din ce este în lucruri, pe când percepția îți dă și ce nu este în ele.” (C. Noica, 21), prin alte conjuncții și locuțiuni conjuncționale: dacă, decât să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de „meditație” în budane și abia în cel de al cincilea, al șaselea, devine licoarea regală pentru ca după 10 ani de odihnă pământească să devină un fel de untdelemn de aprins candela la picioarele lui Dumnezeu. Și atunci, cine-l soarbe picătură cu picătură, simte că se desprinde de gravitația Terei, sufletul se tr ezește ș i se înalță în sferele unde se scriu ode despre miracolele de pe Dealul Cătălina. Domnitorul Vasile Lupu îl păstra ca pe un fel de împărtășanie
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ușor de nări aspirând în mod atent și profund. Examinarea olfactivă apreciază calitatea, intensitatea și persistența mirosului. După ce-l va apropia de buze, efectuând prin întredeschiderea acestora și trecerea aerului, degustătorul va simți buchetul vinului pe care îl degustă. Va sorbi din pahar, în același timp apăsând cu limba și mișcându-și fosele nazale. Vinul, odată ajuns în gură, trebuie plimbat și pipăit astfel încât să-i simțim fluiditatea, onctuozitatea și catifelarea. Examinarea gustativă sau gustul vinului reprezintă rezultatul celor patru gusturi
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
sau gustul vinului reprezintă rezultatul celor patru gusturi de bază - dulce, acru, sărat, amar. Va înghiți jumătate de sorbitură, redeschizând din nou buzele pentru a permite trecerea aerului. La urmă, cu gura inchisă, va mesteca vinul pe care l-a sorbit. Temperatura de degustare a vinului este importantă, deoarece un vin degustat la 10 grade Celsius, respectiv la 20 de grade Celsius, creează senzația degustării a două v inuri total diferite. Cetatea și împrejurimile. Localitatea Cotnari, atestată încă din anul 1448
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]