5,507 matches
-
Enorm de multe comportamente imorale și chiar reprobabile se învață acasă sau la școală, în ciuda faptului că părinții sau profesorii cred că induc asupra elevilor numai influențe bune. Învățăm oriunde, oricând, orice. În învățarea contiguă, reacția (răspunsul) este asociată cu stimuli noi. Noile combinații de reacții rezultă din conflict și interferență; ele reprezintă „reacții de compromis” (compromise responses) față de noi combinații de stimuli. Astfel de combinații de reacție pot fi prin ele însele subiecte ale învățării asociative, dar pot fi atașate
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
induc asupra elevilor numai influențe bune. Învățăm oriunde, oricând, orice. În învățarea contiguă, reacția (răspunsul) este asociată cu stimuli noi. Noile combinații de reacții rezultă din conflict și interferență; ele reprezintă „reacții de compromis” (compromise responses) față de noi combinații de stimuli. Astfel de combinații de reacție pot fi prin ele însele subiecte ale învățării asociative, dar pot fi atașate și unor patternuri noi sau stimuli noi. S-a demonstrat însă nu numai asocierea dintre stimuli și reacții, ci și disocierea stimul-răspuns
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
rezultă din conflict și interferență; ele reprezintă „reacții de compromis” (compromise responses) față de noi combinații de stimuli. Astfel de combinații de reacție pot fi prin ele însele subiecte ale învățării asociative, dar pot fi atașate și unor patternuri noi sau stimuli noi. S-a demonstrat însă nu numai asocierea dintre stimuli și reacții, ci și disocierea stimul-răspuns. În legătură cu acest fenomen, Guthrie a elaborat teorii secundare cu privire la: „inhibiția asociativă”, „uitare”, „dezînvățare”, „relația dintre recompensă și pedeapsă”, „procesul instruirii”, „motivație” ș.a. Le expunem
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
compromise responses) față de noi combinații de stimuli. Astfel de combinații de reacție pot fi prin ele însele subiecte ale învățării asociative, dar pot fi atașate și unor patternuri noi sau stimuli noi. S-a demonstrat însă nu numai asocierea dintre stimuli și reacții, ci și disocierea stimul-răspuns. În legătură cu acest fenomen, Guthrie a elaborat teorii secundare cu privire la: „inhibiția asociativă”, „uitare”, „dezînvățare”, „relația dintre recompensă și pedeapsă”, „procesul instruirii”, „motivație” ș.a. Le expunem în continuare pe scurt. 2.3. Teoria inhibiției asociativetc "2
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
la anularea habitudinii anterioare. Aceasta din urmă era motivată intrinsec, producând satisfacție. Suprarecompensa și suprasatisfacerea se transformă în pedeapsă, în sancțiune negativă. A treia modalitate ar putea fi numită „tehnica picăturii chinezești”2. Procedeul constă în evitarea cu subtilitate a stimulului inconvenabil. El nu trebuie eliminat brutal, ci introdus, dar într-un grad diminuat, până la nivelul în care nu mai cere răspuns. Apoi stimularea nedorită poate fi intensificată progresiv, în „porții mici”, insesizabile, la care organismul continuă să nu reacționeze. În
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
până la nivelul în care nu mai cere răspuns. Apoi stimularea nedorită poate fi intensificată progresiv, în „porții mici”, insesizabile, la care organismul continuă să nu reacționeze. În tot acest răstimp, subiectul poate face orice altceva, fără să fie tulburat de stimulul insesizabil. El se va obișnui cu el fără a fabrica un răspuns specializat 3. Este un proces de învățare subliminală, o adaptare lentă la stimuli noi, care însă nu șochează prin noutate. Asemenea „obișnuiri cu neobișnuitul insesizabil” se produc în
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
reacționeze. În tot acest răstimp, subiectul poate face orice altceva, fără să fie tulburat de stimulul insesizabil. El se va obișnui cu el fără a fabrica un răspuns specializat 3. Este un proces de învățare subliminală, o adaptare lentă la stimuli noi, care însă nu șochează prin noutate. Asemenea „obișnuiri cu neobișnuitul insesizabil” se produc în număr mare în viața noastră. Cele observate la animalele captive, de laborator (sau la cele de casă, domesticite), sunt de asemenea uimitor de multe. Procedeul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
activity through associative learning) (ibidem, p. 93; vezi și Sahakian, 1976, p. 44). Din această perspectivă, problematica motivației se complică, dar, în același timp, se simplifică. În termeni de învățare asociativă contiguă, de exemplu, anumite semne meteorologice profitabile apar ca stimuli ce acționează asupra organelor de simț. Acestea sunt ocazii imediate de mișcare atât la animale, cât și la oameni. Motivele umane pot fi descrise în termeni de imbold al stimulilor către acțiune. Dar comportamentul uman nu este atât de simplu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
asociativă contiguă, de exemplu, anumite semne meteorologice profitabile apar ca stimuli ce acționează asupra organelor de simț. Acestea sunt ocazii imediate de mișcare atât la animale, cât și la oameni. Motivele umane pot fi descrise în termeni de imbold al stimulilor către acțiune. Dar comportamentul uman nu este atât de simplu. El este afectat de învățare. Ceea ce complică problema motivației umane. Dar aceasta nu înseamnă să inventăm stupizenii precum „ego”-ul sau „libido”-ul. Gura animalului se contractă instantaneu dacă e
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
întrebare nouă: de ce apar și cum se rezolvă problemele? Guthrie pledează însă pentru claritate și simplitate. Consideră că înaintea acestor interogații trebuie pusă o alta, definitorie: ce sunt problemele? Guthrie (1938, p. 94) a răspuns simplu: „Problemele sunt situații de stimuli care conțin persoana neliniștită și excitată până când se întâmplă un anumit act care îndepărtează stimulii persistenți și permite emoției să scadă” (vezi și Sahakian, 1976, p. 45). Formularea este suficient de generală pentru a putea fi aplicată nu numai „persoanelor
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
simplitate. Consideră că înaintea acestor interogații trebuie pusă o alta, definitorie: ce sunt problemele? Guthrie (1938, p. 94) a răspuns simplu: „Problemele sunt situații de stimuli care conțin persoana neliniștită și excitată până când se întâmplă un anumit act care îndepărtează stimulii persistenți și permite emoției să scadă” (vezi și Sahakian, 1976, p. 45). Formularea este suficient de generală pentru a putea fi aplicată nu numai „persoanelor”, ci și „animalelor”. Guthrie nu insistă asupra posibilei granițe dintre uman și infrauman. El apelează
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
adaptare habitudinală” (direction of learning and habit adjustement) (Guthrie, 1938, p. 94). A identificat apoi șase tipuri de „situații problematice generale”: a) Stimularea intensă și prelungită perturbă organismul și generează emotivitate și activitate mai intensă. b) Animalul răspunde la acești stimuli sau la alții pe care îi întâlnește cu orice reacții ce au fost învățate anterior. c) Fiecare serie de mișcări tinde să fie fixată ca habitudine și să fie repetată o dată ce a fost declanșată. d) Excitarea emotivă conduce spre creșterea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cu orice reacții ce au fost învățate anterior. c) Fiecare serie de mișcări tinde să fie fixată ca habitudine și să fie repetată o dată ce a fost declanșată. d) Excitarea emotivă conduce spre creșterea activității și generează o nouă ordine a stimulilor; reacțiile tind să devină din ce în ce mai variate. e) Fiecare reacție care apare este asociată cu efortul, dar își pierde asocierea cu următoarea reacție. f) Eventual o reacție (una totală) elimină efortul; de aceea, în schimb, efortul devine o replică asociativă (ibidem
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
nonteoretică” a învățării. Skinner privește comportamentul ca mecanism pentru regularizarea consecințelor ambientale. Acea consecință denumită „consolidare” (reinforcement) servește la ridicarea probabilității și a frecvenței ocurenței unui anumit mod de comportare. Dacă o consecință consolidatoare face necesară inițierea sau întărirea unui stimul, atunci este vorba despre „consolidare pozitivă” (positive reinforcement). Dar, dacă stimulul este aversiv sau negativ astfel încât consecința consolidării este una de evitare a stimulului, este denumită „consolidare negativă” (negative reinforcement). Probabilitatea apariției unui tip dat de comportament este redusă în
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ambientale. Acea consecință denumită „consolidare” (reinforcement) servește la ridicarea probabilității și a frecvenței ocurenței unui anumit mod de comportare. Dacă o consecință consolidatoare face necesară inițierea sau întărirea unui stimul, atunci este vorba despre „consolidare pozitivă” (positive reinforcement). Dar, dacă stimulul este aversiv sau negativ astfel încât consecința consolidării este una de evitare a stimulului, este denumită „consolidare negativă” (negative reinforcement). Probabilitatea apariției unui tip dat de comportament este redusă în prezența stimulilor negativi. Aceasta a dat naștere teoriei skinneriene a „triplei
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ocurenței unui anumit mod de comportare. Dacă o consecință consolidatoare face necesară inițierea sau întărirea unui stimul, atunci este vorba despre „consolidare pozitivă” (positive reinforcement). Dar, dacă stimulul este aversiv sau negativ astfel încât consecința consolidării este una de evitare a stimulului, este denumită „consolidare negativă” (negative reinforcement). Probabilitatea apariției unui tip dat de comportament este redusă în prezența stimulilor negativi. Aceasta a dat naștere teoriei skinneriene a „triplei interacțiuni”. Skinner pune în lumină trei condiții de interacțiune între organism și mediul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
este vorba despre „consolidare pozitivă” (positive reinforcement). Dar, dacă stimulul este aversiv sau negativ astfel încât consecința consolidării este una de evitare a stimulului, este denumită „consolidare negativă” (negative reinforcement). Probabilitatea apariției unui tip dat de comportament este redusă în prezența stimulilor negativi. Aceasta a dat naștere teoriei skinneriene a „triplei interacțiuni”. Skinner pune în lumină trei condiții de interacțiune între organism și mediul lui înconjurător 1: - momentul de apariție a răspunsului (the occasion upon which a response occurs); - răspunsul propriu-zis (the
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
mediul lui înconjurător 1: - momentul de apariție a răspunsului (the occasion upon which a response occurs); - răspunsul propriu-zis (the response itself); - consecințele consolidatoare (the reinforcement consequences). Probabilitățile de consolidare (contingencies of reinforcement) apar prin interrelațiile stabilite între acestea trei. Un stimul care joacă un rol neînsemnat în probabilitatea dominantă are un efect mai mic sau chiar nici un efect asupra organismului. Interacțiunea dintre organism și mediu este posibilă între „întăritorii” pozitivi și negativi. Un întăritor care devine posibil la un răspuns (sau
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și negativi. Un întăritor care devine posibil la un răspuns (sau „clasa răspunsurilor la care un întăritor e posibil”) este numit operator. Comportamentul operator este comportamentul emis în timp ce comportamentul de răspuns este unul evocat din reflex ca o reacție la stimuli, primul fiind condiționat instrumental, iar ultimul, clasic. Skinner a formulat în acest fel o lege de bază. Prima lege a condiționării operatorii (tipul R) susține că, „dacă apariția unui operator este urmată de prezentarea unui stimul de întărire, atunci puterea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ca o reacție la stimuli, primul fiind condiționat instrumental, iar ultimul, clasic. Skinner a formulat în acest fel o lege de bază. Prima lege a condiționării operatorii (tipul R) susține că, „dacă apariția unui operator este urmată de prezentarea unui stimul de întărire, atunci puterea e crescută, urmează stingerea, iar puterea este diminuată când stimulul de întărire eșuează în a succeda un operator care deja primise putere”2. „Skinnerismul” topește diferențele uman-neuman într-un ocean terminologic generalizator care poate năuci. Consolidarea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
formulat în acest fel o lege de bază. Prima lege a condiționării operatorii (tipul R) susține că, „dacă apariția unui operator este urmată de prezentarea unui stimul de întărire, atunci puterea e crescută, urmează stingerea, iar puterea este diminuată când stimulul de întărire eșuează în a succeda un operator care deja primise putere”2. „Skinnerismul” topește diferențele uman-neuman într-un ocean terminologic generalizator care poate năuci. Consolidarea poate să-și asume o varietate de programe: există o consolidare continuă sau o
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de exemplu, la fiecare două minute) -, proporția fixă (fixed ratio) - întărirea urmând un număr fix de răspunsuri -, interval-proporție variabilă (variable interval or ratio) - întărirea variază într-un lanț dat -, programe multiple (multiple schedules) - prezentând programe ce depind de tipul de stimuli (de exemplu, o cheie adevărată activează un interval fix, iar o cheie verde, un interval variabil) și întărirea diferențiată a vitezei de răspuns (differential reinforcement), întărirea fiind în continuarea răspunsului precedent după un interval de timp specificat sau înainte de sfârșitul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
mai bine învățarea - cu sau fără profesor. Instruirea programată este astfel concepută încât întărirea maximă rezultă din controlarea cu succes a mediului ambiant. „Un program este un set de probabilități care dau formă topografiei răspunsului și aduc comportamentul sub controlul stimulilor într-un mod eficient” - decretează Skinner. Mașinile de predat (teaching machines) funcționează pe principiul autoconsolidării (self-reinforced) învățării. Contribuțiile lui Skinner la teoria învățării sunt multe și variate, printre ele numărându-se: 1) distincția între comportamentul operator și cel de răspuns
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
spațiu experimental conținea unul sau mai mulți „operatori” (cum ar fi o pârghie proiectată pe un perete, care poate fi apăsată de un șobolan, sau un disc translucid care poate fi lovit cu ciocul de un porumbel); surse variate de stimuli (cum ar fi sunetele și luminile); și procedee de consolidare (cum ar fi distribuitorul mâncării și apei); sau o sursă de stimuli potrivnici (de exemplu, o lumină puternică sau un grătar electric care să producă șocuri). Orice stimul ridicându-se
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
un șobolan, sau un disc translucid care poate fi lovit cu ciocul de un porumbel); surse variate de stimuli (cum ar fi sunetele și luminile); și procedee de consolidare (cum ar fi distribuitorul mâncării și apei); sau o sursă de stimuli potrivnici (de exemplu, o lumină puternică sau un grătar electric care să producă șocuri). Orice stimul ridicându-se din spațiu (operandum) sau mecanisme speciale de stimulare anterioare unui răspuns este botezat abstract „SD”. Un răspuns, cum ar fi presarea pârghiei
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]