6,757 matches
-
uitat prin sală. În jurul ringului erau vreo treizeci-patruzeci de spectatori așezați pe scaune pliante, majoritatea polițiști ieșiți din tură și reporteri, mai toți cu țigara în gură. O ceață subțire plutea deasupra ringului, iar reflectoarele din tavan îi dădeau o strălucire sulfuroasă. Toate privirile erau ațintite asupra lui Blanchard și asupra loviturilor lui și toate strigătele și huiduielile lui îi erau adresate - dar fără mine, gata să răzbun niște treburi mai vechi, nimic nu avea importanță. — Aici e locul meu. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu marijuana. — Iarbă, am anunțat și le-am aruncat pe trotuar, după care i-am azvârlit o privire lui Lee. Negroteiul în costum zoot de lângă el și-a dus mâna la brâu. Peste o fracțiune de secundă am zărit o strălucire metalică. Am strigat: — Partenere! Și mi-am scos revolverul. Albul s-a răsucit. Lee l-a împușcat de două ori direct în față. Tipul în costum zoot și-a scos șișul exact când ridicam arma. Am tras, iar el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
era la o aruncătură de băț de primărie, de consiliul local, unde mai pui că se Învecina cu vreo zece puburi. Puburi, biserici și ploaie. Trei lucruri pe care Aberdeenul le avea din belșug. Cerul era Întunecat și apăsător, iar strălucirea de sodiu a luminilor stradale dădea dimineții un aspect bolnăvicios, de parcă străzile ar fi fost măcinate de o suferință anume. Ploaia torențială din noaptea trecută nu se oprise de tot, iar picăturile grele loveau În continuare trotuarele alunecoase. Canalele dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a mers? Ea Îi evită privirea, continuând să aranjeze suita strălucitoare de instrumente chirurgicale pe tavă. Oțelul inoxidabil lucea sub luminile de deasupra. — A... oftă ea ridicând din umeri. Știi tu. Mâinile i se opriră pe un bisturiu, a cărui strălucire contrasta puternic cu aspectul mat al mănușilor de cauciuc. — Tu? Logan ridică la rândul său din umeri. — Și eu la fel. Tăcerea era chinuitoare. — Isobel, eu... Ușa dublă se deschise din nou pentru a-i face loc asistentului lui Isobel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nici un caz n-avea de gând poliția din Grampian să-l lase pe Cleaver pradă acelei mulțimi, indiferent cât de vinovat credeau că e. Sandy Șarpele zâmbi mulțimii de parcă ar fi fost formată din vechi prieteni. Era momentul lui de strălucire. Camere de televiziune din toată lumea se găseau acolo. În ziua aceea avea să strălucească pe scena mapamondului. O pădure de microfoane se strânse În jurul lui. Logan ieși În ploaie, mânat de o curiozitate morbidă, până fu suficient de aproape Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
siluetă cocoșată pe fundalul furtunii de zăpadă de afară. Silueta dădu drumul pungii de plastic pe care o ducea. Patru cutii de Export și o sticlă de Grouse se loviră de linoleumul jegos. În clipa aceea, camera fu dezvăluită În strălucirea delicată a luminii unei zile de iarnă. Unul dintre Îngrijitori era pe podea, cu apărătoarea de peiele pentru braț sfâșiată cu sălbăticie de alsacianul care mârâia. Agentei Watson Îi curgea sângele șuvoi pe nas și ținea de cap pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de gunoi. Asta atrase atenția lui Doug de la televizor. Stătea, rezemat pe o jumătate de duzină de perne, uitându-se la Logan cu ochiul lui bun. Apoi din nou la televizor. — Ticălos mic. Liniștea se Întinse În penumbră. Luminat de strălucirea fantomatică a televizorului, Doug Disperatul arăta ca un schelet, cu obrajii săi supți și cearcănele negre din jurul ochilor. Dantura Încă Îi plutea Într-un pahar. — De ce-ai ucis-o, Dougie? — Știi... spuse bătrânul. Vocea Îi era joasă și gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
am trecut în partea cealaltă, peste culmile unor munți și valurile nesfârșite ale unor oceane, de unde pornea începutul curcubeului și universul se amesteca în lumină ca o înghețată topită... de aici, arborele universal se vedea aproape întreg, luminos, de o strălucire atât de intensă încât înghițea orice altă imagine... noi dispărusem aproape de tot în această lumină, chiar conturul aripilor noastre se estompa și se identifica acum cu razele care veneau dinspre ramurile ce iradiau în jurul nostru... simțeam doar prezența stelei lângă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
gheața a început să se topească și soarele s-a înălțat deasupra. Cerul s-a înseninat ca și cum întotdeauna fusese astfel, au reapărut culmile dealurilor acoperite cu iarbă până spre orizont și culorile ca o mare întinsă, imensă, de liniște și strălucire. Am înțeles atunci că datoria noastră, în trecerea prin valea incertă a acestei lumi, este să fim atenți când ne iese în cale maleficul negativ și să nu-i acordăm nimic din gândurile, acțiunile sau încrederea noastră, să contracarăm influența
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Am pășit în același timp dincolo de ușa ireală a etajului... Jumătatea de medalie Imediat ce am ieșit prin ușa ireală, m-am trezit iar față în față cu Libertatea. Era învăluită de o perdea din dantelă fină, încât se zărea doar strălucirea coroanei de raze. Încăperea n-avea pereți, doar o fereastră spre un ocean infinit. Se auzeau valurile și pescărușii, undeva... și foșnetul paginilor cărții pe care o păstra Libertatea. Am știut eu că o să ajungi dincolo, mi-a vorbit ea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de tine pentru că doar tu poți să filtrezi pozitivul de negativ și să contribui la acumularea de lumină prin înaintarea pe drumul înțelepciunii și a detașării de întuneric... acumularea pozitivă înseamnă intensificarea conștiinței, amplificarea luminii, este chiar forța arborelui și strălucirea sa infinită... aceasta este învățarea, ramurile care ajung la inimaginabila posibilitate de a fi mereu vii, înnoindu-se și existând înspre absolut... un învățăcel se află pe scara luminii și ajută de fapt arborele să evolueze înspre infinitul absolut... de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pozitivul? Am înțeles deja că pozitivul este lumina... gândurile bune, iubirea, speranța, pacea și generozitatea, împărtășirea energiei bune vieții, înțelepciunea, atitudinea de respect, de apreciere, de încurajare... curajul, înnoirea, sinceritatea, într-un cuvânt, calitățile structurii de caracter și de suflet, strălucirea spiritului... Dar în ce fel filtrăm pozitivul de negativ? Lumea aceasta e amestecată. Orice acțiune are o consecință, orice energie de un anumit fel atrage automat în linearitatea acțiunii un rezultat similar în amestec de bine sau rău și se
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pentru că noi înălțăm arborele deja proiectat și noi intensificăm lumina cu posibilitățile noastre aparent limitate de această lume amestecată... în care iubirea are cea mai mare valoare. Iubirea este ceea ce ne menține conectați la viață, aura sa invizibilă ne aduce strălucirea necesară și curajul de a înfrunta orice misiune am avea în lupta noastră cu negativul. Avem iubire, avem orice... este certitudinea perfecțiunii absolutului care se manifestă dincolo de imperfecțiuni... aceasta este lumina infinitului care se trezește odată cu noi... pentru că lumea este
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
interveni, în măsura în care contribuim în bine la viitor și e bine să contribuim în mod activ la viața noastră, lăsând noțiunea de destin să fie doar un drum abia desenat pe care noi avem misiunea să-l umplem de culoare și strălucire și chiar să-i îndreptăm direcția înspre cât mai sus... privind în sus la arborele care se întrevede dincolo de albastrul cerului, de stele, constelații și galaxii, dincolo de ideile de bine absolut și de bunăvoința sufletelor noastre, avem posibilitatea să devenim
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pozitivi și bine intenționați, să nu aducem nimic negativ prin ceea ce credem, ce spunem sau ce gândim, ci să ajutăm viața să se limpezească în lumina sa... Astfel, aparențele se vor estompa în esențe și înțelegerea va apărea implicit, amplificând strălucirea arborelui universal... E important să credem și să avem încredere în ceva mai mult, pentru că doar astfel ne îndreptăm spre esențialul indefinibil al devenirii absolutului... Esențialul indefinibil Așa cum arborele este infinit, așa cum orice familie are mamă, tată, copii și strămoși
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Mai-marele armurierilor îi luă măsurile și făcu o lorica ușoară, o armură pe care, urmând desenele maestrului de arme - artistul castrului -, reprezentă povestea băiatului salvat de delfin. Maestrul de arme era un estet al războiului, căruia îi plăceau eleganța loviturilor, strălucirea armelor de paradă, cu ornamente în relief și incrustații, frumoasele harnașamente ale cailor, acvilele de aur ținute sus de aquilifer, purtătorul de drapel, zgomotul tumultuos al așa-numiților cataphracti, cavaleria grea, răsunetul lituus-ului, sunetul pe care-l scoteau bucina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
n-a rămas nimic... — Mi s-a spus că Augustus a fost dezamăgit că n-a putut s-o aducă pe Cleopatra în lanțuri în fața poporului, la Roma. A chemat un pictor faimos din Alexandria, care cunoscuse frumusețea reginei și strălucirea palatului ei, și i-a poruncit să picteze momentul când ea apăsa pe sânul ei gol cobra regală. Pictorul l-a pictat, și mi s-a spus că plângea pe când picta. Pictura a fost trimisă apoi la Roma. — Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nuditatea lor victorioasă. În întreaga vilă nu văzuse nici măcar o statuie de femeie. Ajunseră în vârf. Acolo, deasupra tuturor, fusese construită o aulă ale cărei arce dădeau - o surpriză scenografică - spre o terasă cu coloane, o exedra, unde se reflecta strălucirea mării. Răsfrântă de marmura deschisă la culoare, lumina aproape că te orbea. Tribunul străbătu aula, îl conduse pe Gajus până la marginea acelei exedra și se opri. Astfel, pentru prima oară, Gajus îl văzu de aproape pe cel pe care mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acoperă de solzi, asemenea cozilor sirenelor. Se întinseră pe fundul bărcii, fiindcă, din cauza fluxului, gura peșterii era acoperită de apă aproape în întregime. Printr-o mișcare pricepută a vâslelor, barca alunecă pe sub boltă și intră în grotă, lăsând în urmă strălucirea soarelui. Ochii lor se umplură de lumină azurie; nubianul cel tăcut ridică vâslele, care străluciră, argintii. Barca se opri în dreptul unei stânci. Gajus și tânărul Helikon săriră pe stâncă și se dezbrăcară; trupurile lor alunecară în apa fosforescentă; pielea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îngrozitor. Și încheie scârbit: — Și apoi, cei doi care au fost îngropați acolo erau de neam galic. Aruncă o privire spre oamenii săi, care încuviințară râzând. Helikon nu îndrăzni să răspundă. Și el avusese parte brusc de viața plină de strălucire a libertului imperial, însă nu căutase, nici nu dobândise puterea; rămăsese un paznic tăcut, și de-acum nebăgat în seamă, al singurătății Împăratului în timpul frecventelor sale insomnii. Îl urma peste tot unde putea, mereu tăcut, era pierdut dacă Împăratul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
privirii. Urina este densă, ruginie, de o alcătuire corpusculară foarte ciudată; când urinez dimineața, simt o usturime insuportabilă, e o arsură ce taie În carne ca un ciob de sticlă. Marmora din baie pe care picură se descompune, Își pierde strălucirea și culoarea din cauza acizilor tari concentrați În lichid. Ceva acru și iute Îmi lovește nările, făcându-mă să-mi duc degetele la nas. Acum Înțeleg de ce eremiții se ascund În pustiu, ca să nu fie văzuți și auziți; cred că strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi tu Însuți, de a te simți unul și indivizibil, de neatins ca un bulgăre de diamant ce se ascunde În noroiul Întunericului mineral, din care n-are cum să iasă spre lumina capabilă să-l pună În evidență, ca strălucire și valoare. Să fii tu Însuți, iată o frumoasă utopie prin care Îți construiești o cuirasă de Don Quijote, Împotriva prostiei și a compromisului; dar viața trece pe lângă tine fără s-o trăiești, facă să te bucuri ca ceilalți de fructele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
doar ea mi-a mai rămas. Stimulentul e prea mic, școala este o luptă brută cu notele, cu capriciile profesorilor... O să Încerc totuși să mă agăț de ea, dar nu voi reuși. Privirea mă poartă departe, gândul Își imaginează acea strălucire obsedantă a gheții, acel aer minunat și sănătos pe care Îl simt cum Încearcă să-mi pătrundă În piept și e oprit de voință, dar o voință nu conștientă, ci prostească, o placă stricată de patefon, care Îmi vâjâie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ajutor lui Dumnezeu pentru uciderea unui alb neînarmat și pe deasupra creștin îl deranja teribil. Până la urmă, se hotărî să rememoreze un verset din Biblie. Am văzut un înger coborând din Rai, cu puteri nemăsurate; și pământul se lumină de atâta strălucire... Pastorul simțea că nu mai poate aștepta. Cu nervii întinși la maxim, cu nervii întinși la maxim... Se vedea deja înapoi la oile lui, la ferma lui, la biserica lui, la atât de îndrăgitele sale predici. Și la Clara Sampson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mare oglindă înconjurată de lumini strălucitoare; te poți uita la nesfârșit la acest oraș, dar tot ce vei vedea va fi propria ta imagine, marcată de zbârcituri și semne, vanitate, lăcomie și disperare. Este locul acela înecat de praf, unde strălucirea oricărei firme luminoase durează doar câțiva metri, până când locul îi este luat de alta. Și mai e cealaltă parte a orașului, cea pe care turiștii nu apucă să o vadă: rulotele, căsuțele dărăpănate, magazinele pentru săraci, casele de amanet unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]