6,018 matches
-
Petri următoarele trei pasaje: la pag. 44, numele de țări înșirate sub punctul 1: la pagina 82, din punctul 3, alineatul al 2-lea: Patria română cuprinde toate acele țări unde locuiește și trăiește națiunea romînă"; la pag. 84 în strofa 4 versul al treilea: "cum e România toată". Spre a corespunde înaltei ordinațiuni de o parte, iar de alta, pentru a nu cauza părinților spese cu procurarea altor abecedare, dispunem ca pasajele dificultate să se lipească solid cu hârtie celită
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
idee tematică ce migra printre voci. Frazele melodice se identificau cu cele textuale și se întrepătrundeau una cu cealaltă. Arta polifonică a fost folosită și pentru imnele liturgice, realizate sub forma motetului polifonic imitativ sau sub forma izoritmică, sau prin strofe alternate cu cântul gregorian, imitându-i melodia. Același lucru a avut loc și pentru psalmodia solemnă, în special pentru Magnificat, Benedictus și Nunc dimittis. Arta polifonică s-a extins și la alte texte, precum secvența Stabat mater, cele patru antifone
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ANON. Cap. 30, par. 12. Plaglit al unei inscripții de pe un tumul aflat într-o zonă mlăștinoasă de lîngă String Road, în apropiere de Black-waterfoot din insula Arran, estuarul fluviului Clyde. ANON. Cap 43. Discursul lui Ozenfant. Plaglit al primei strofe din poemul epic în engleză medievală Gawain și Cavalerul Verde, cu omiterea versului 3 și 4: „The tyke that the trammels of treason there wrought/Was tried for his treachery, the truest on earth“ își traducerea este anonimă). BLACK ANGUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lumii coloniale este fiul unui ofițer din armata colonială italiană, iar primii săi ani sunt legați de experiența confruntării cu spațiul african. Mai târziu, parcursul lui Pratt îl va duce spre întâlnirea cu o Argentină din care ajung până la noi strofele din Martín Fierro și timbrul, hipnotic, al tangoului. Navigând între continente, aparținând teritoriilor intelectuale italian, argentinian și francez, cosmopolit ce adoră călătoriile, vrăjitor al imaginației, Pratt își edifică și-și cucerește, timp de decenii, un imperiu grafic, peste care domnește
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
minte. Însă reticența ei chinuită l-a emoționat întodeauna. și totuși, dacă ar fi să fie onest, ar putea spune că parte din ceea ce îl emoționa era furie și parte din furia aceea era îndreptată împotriva ei. Cântărețul începu următoarea strofă: Ea nu-mi știe durerea, Ea este fără inimă și rece, Ea și-a vândut tinerețea Pentru splendoare și aur... Astfel de bărbați, beți, gălăgioși, ipocriți, demni de dispreț, dar mai ales de ură, erau clienții Liliei, iar Virginski se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că într-o poezie un vers frumos care nu semnifică nimic este superior unui vers mai puțin frumos care semnifică ceva. Ca o exemplificare a teorii lui Gautier, Nordau, arată cum este construită poezia Récapitulasion de Catulle Mendès: în paisprezece strofe el înșiră nenumărate nume de femei și încheie cu versul et j’en oublie (restul am uitat) care este singurul vers din poezie ce are sens. Nordau comentează această poezie care i se pare rece, nesiceră și plictisitoare ca dorinduse
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
de viță și începu să urce. — Oricum, privi în jos spre el de unde se oprise, la două picioare deasupra pământului, nu sunt beată. Hotărând că puțină muzică ar ajuta-o în ascensiune, Fran porni să intoneze cu mult elan o strofă din Înainte, oșteni creștini și încă mai cânta când vița sălbatică se desprinse de zid, iar ea se prăbuși de la o înălțime de șase picioare, trântindu-l și pe Jack la pământ. — Ar fi mai bine să te întorci împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
urechi// Era în mine ceea ce sparge să se nască,/în mine-un demon care ședea pe continent/cu-o față care plînge și una care cască,/în mine năzuința de-a deveni dement.// Închis în amintire ca-ntr-o obscură strofă/în vidul unde steaguri de ideale-mpung/te-aștept să vii, trompetă de spaimă, Catastrofă, -/ Sărut urcînd în ochii oceanelor, prelung“ (Baisers montant aux yeux des mers avec lenteur, Rimbaud, n.a.). Periferia devastată, apocaliptică, alienată, contorsionată tragic și grotesc - iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Jurnalistul” și „scriitorul” sînt categorii care nu se exclud. Rămîne valabilă doar distincția dintre jurnalism și poezie (în sens larg): „Suprimă deosebirea dintre gazetar și literat: rămîne distanța întreagă între genul acestora și poem. Iar prin poeme nu înțelegem doar strofe și compoziții verbale, ci și construcțiunea oricărei realități estetice. Numai în felul acesta problema putea fi formulată”. Pe urmele lui Arghezi, Vinea subliniază caracterul antididactic, vaticinar-profetic liric al pamfletului, văzut ca specie de „poezie agresivă”. Cîteva texte antebelice arată cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o foarte promițătoare narațiune în „ritm de mare caricatură trepidantă”, „o modernă caznă a dracilor, pictată în vestibulul unei vaste întreprinderi din zilele de azi” (Mențiuni critice III, ed. cit., p. 319). Elogiul „fantaziei” moderne devine manifest în comentariul despre „Strofe pentru toată lumea” de Ion Minulescu, semnificativ cuplat cu cel despre volumul Priveliști al lui B. Fundoianu. După ce afirmă, dintru început, că: „D. B. Fundoianu are perfectă dreptate cînd, în dedicația volumului său de poeme, vorbește de Ion Minulescu ca de «primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dintru început, că: „D. B. Fundoianu are perfectă dreptate cînd, în dedicația volumului său de poeme, vorbește de Ion Minulescu ca de «primul clopotar al revoltei lirice românești»”, poezia minulesciană e privită în evoluția ei spre un soi de „fantezism democratic”: „«Strofe pentru toată lumea» e mai ales această poezie fantezistă, familiară, transfigurînd cotidianul și curentul, agățînd la urechea unui fapt divers o garoafă carminată, ridicînd gluma la nivelul unui principiu poetic și convorbind cu Dumnezeu, cu mult mai simplu, mai cetățenesc (dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
etc. — adică un univers total nou, pe analiza căruia îmi voi baza în principal întregul studiu. Și (B) asemănarea izbitoare între această locuință și fraza lui Urmuz”. Caracterul poetic al textelor e subliniat la tot pasul, ele „putîndu-se constitui în strofe sau în versete”. În schimb, este negat caracterul parodic („Urmuz nu se gîndește o clipă... să veștejească operele clasice și, în general, nu are intenții parodice”). În plus, Urmuz este catalogat drept „cosmician” și metafizician „utopist”; oamenii lui sînt „niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
așa că n-am putut aprecia distanța, între timp comandanta detașamentului de pionieri a mai zis ceva despre pace și solidaritate, apoi discursul s-a încheiat și toată lumea a dat onorul și am cântat imnul, dar nu numai prima și ultimă strofă, ca de obicei, ci toate strofele, până la capăt, pe cele din mijloc nu le prea știam, cred că era vorba de niște pluguri și săbii, după care directorul ne-a urat succes, și atunci a început concursul, întâi s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
între timp comandanta detașamentului de pionieri a mai zis ceva despre pace și solidaritate, apoi discursul s-a încheiat și toată lumea a dat onorul și am cântat imnul, dar nu numai prima și ultimă strofă, ca de obicei, ci toate strofele, până la capăt, pe cele din mijloc nu le prea știam, cred că era vorba de niște pluguri și săbii, după care directorul ne-a urat succes, și atunci a început concursul, întâi s-au tras la sorți armele, fiecare trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
alături. Așezat lângă pat, Bruno cânta cât Îl țineau bojocii: I-a adunat pe toți aici Chemarea scumpei looor mămici, Căci e pe moarte, Maammaaaaaaa... Nestatornici; nestatornici, ușuratici și bufoni, așa sunt oamenii. Ridicându-se, Bruno cântă și mai tare strofa următoare: Da, au venit, sunt toți aici, Și ăia mari și ăia mici, Până și fiul blestemat, Veni cu daruri Încărcaaaaat... În tăcerea care urmă acestei demonstrații vocale, se auzi clar o muscă ce traversă camera, după care se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Evanghelie mergând de 3 ori pe sub masă și sărutând crucea lui Hristos. Seara toată lumea se adună la Biserică pentru a citi “ Prohodul Domnului”. Se face un cor pe 3 voci care se adună în grupuri și fiecare cântă câte o strofă. Ziua de sâmbătă este cea mai importantă deoarece se sărbătorește Învierea Domnului. În casele creștinilor se gătește cozonac, pască specifică Paștelui, ouă roșii și în special carnea de miel. Sacrificarea mielului este asemănată cu răstignirea pe cruce a lui Iisus
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
limba și literatura italiană. Șef de catedră era Ramiro Ortiz, decan - Dimitrie Onciul. Printre profesori: Nicolae Iorga, Vasile Pîrvan, P. P. Negulescu, Mihail Dragomirescu, Ovid Densusianu, Eugen Lovinescu. 31 mai. În revista "Sburătorul", la rubrica "Corespondență literară", este publicată o strofă din poezia Fluturașul a lui G. Călin. 1921 Paleograf-bibliotecar la Arhivele Statului din București. 1923 Trece examenul de licență la limba italiană. Apare în traducerea sa Un om sfârșit de Giovanni Papini. 1924 Debutează în critică la revista "Roma", condusă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ele nu reflectă o sărăcie, ci o caznă, o impoziție, o deliberare din adâncime, o estetică ce se manifestă implicit prin elogiul meșteșugului (virtuozității), inspirației luciferiene (condeiul arde "ca fosforul lui Mefistofel"): "Azi suflu meșteșugește / În spuma grea diafană, / Și strofa adesea plesnește/Ca sticla venețiană". Suntem pe calea alexandrinismului, manierismului călinescian. Ce este Enigma Otiliei (1938), dacă nu un roman comic? Dîndu-ți impresia unei jucării perfecte, de șuruburi și arcuri, care de la prima declanșare a mecanismului merge ca un ceasornic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Apoi, rând pe rând, și-au demonstrat puterile și restul tinerilor maeștri. Nu mi-au creat chiar impresia posteriorului tău ciuruit de coșuri, Fiorosule. Însă au părut exact ca niște țânci cărora educatoarea le-a împărțit o poezie foarte lungă. Strofele recitate de dânșii semănau între ele până la greață. Nici o dezvăluire mediumnică. Nici o sclipire de individualitate. Din toată șandramaua aceea amorfă s-au distins totuși două exemplare mai fistichii. Primul dintre ele, un individ delicat, subțirel, oacheș, taciturn, păpușesc, cu mișcări
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dezmorțit, nu mai încetează a se minuna: "Doamne! Oare cum nu-l trăznește Dumnezeu, drăguțul, pe putredul de lingușitor?!..." Pentru că, dacă e să fim cât de cât onești, de trăznit, nu-l trăznește.) Iar, după ce se chiombesc, la maximum, 10-12 strofe, cu reverul mai lung, pe care le azvârle pehlivanul, ca din fund, pe hârtie, tot îngerii își răspund: "Poezia!! Poezia e cea mai necuprinsă minune de pe lume și cea mai adâncă descoperitoare de taine!... Poezia dezleagă orice!" De gâtul poeziei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cafea se opri, învîrtindu-se în jurul propriei axe și zăngănind. - Și nu numai atît!... Eu unul, aș exploata starea dumitale de slăbiciune, nepunînd-o deloc pe seama globulelor albe, viciilor ori a teniilor. Dimpotrivă, eu unul recitam în fața tovarășului X, tremurând, două strofe bine simțite. Adăugând că mă simt mișcat doar de dragostea ce o port Secretarului nostru General... Ar fi o ieșire onorabilă din lipsa exponatelor populare și-a rapsozilor. - Dacă vei proceda astfel, tot ce ne mai rămâne de făcut e
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
eram adolescent, tatăl meu m-a pus să Învăț pe de rost o poezie de O.S. Marden. Chiar dacă versurile Îmi scapă acum, mesajul poeziei a devenit o parte a filosofiei mele de viață de când i-am memorat prima dată strofele. Mesajul era că orice om are dreptul de a fi tratat cu demnitate, indiferent de munca pe care o prestează. O parte a poeziei spune așa: „Mulți oameni de seamă au stat la peticit Încălțări ori au deprins cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
zidurilor de internat”, „orașul cu viziuni stinse, cu sfîșieri”, „orașul ca un cimitir”, „tristețea panoramelor de pe cheiul mohorît și apăsător”, parcurile unde „bănci și lumini În toamnă putrezesc” cu „pomi singuratici și triști”, În „desfrunziri”, și „despletiri” tînguitoare. CÎte o strofă sintetizează expresiv această atmosferă dezagregantă, generatoare de melancolice rememorări: E pustiu șie frig În odăi stinse Toată viața o regăsești ca pe un ceasornic oprit Auzi sufletul căzînd, poate sînt frunze, Pásul tău prin amintire sîngerat și rănit. (Despărțiri) „Rătăcirile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
depărtîndu-se ca albe cirezi”, „În mine chipul tău ca Într-un pahar o floare albă”, „tristețea ca un pietriș În apă”, „glasul tău e mesteacăn subțire În vînt” etc. Uneori tentația asociativă e prezentă În fiecare vers, ca În această strofă tipică, citată și de E. Lovinescu: Așa: vino să-mi ridici sufletul ca pe o coajă de copac și să-mi citești durerile Închise - cuiburi de păsări triste, acolo. MÎinile tale să-mi fie deznădejdii mătăsoase batiste, și ochii tăi
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
poet țin să marcheze, Înainte de orice altceva, ruptura, atitudinea anticonvențională „destructurarea gramaticii” și „logicii” discursurilor tradiționale; ilustrare, În fond, a unor teze futuriste („cuvintele În libertate”) și, mai ales, dadaiste, Într-un demers ostentativ antipoetic, - cum o atestă cele două Strofe parodice, dintre care a doua nu e decît reproducerea răsturnată a versurilor celei dintîi; mod ludic de a vorbi, ca Urmuz, despre vidul Literaturii, nu Înainte de a fi subminat, la nivel microtextual, clișeele mitice, coborîte În proza cotidiană (un exemplu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]