4,883 matches
-
versete (5: 41-50) reflectă cea mai importantă problemă a crezului islamic, întrucât ele definesc guvernarea în islam, referindu-se la conceptul de guvernare, lege islamică (sharia) și legitimizare.”(Khatab apud Qutb: 2006 A, pag 8) În statul islamic Dumnezeu este suveranul, conducătorul suprem, de aceea liderul musulman trebuie să guverneze în baza legii islamice. Referindu-se la relația dintre Dumnezeu și creație, Qutb distinge două atribute specifice fiecărei entități, astfel: „Crezul islamic postulează că există ʹuluhiyya (divinitate) și ʻubudiyya (adorație, venerare
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
1297. Cei din familia Grimaldi au condus la început regiunea că lorzi feudali, apoi din secolul XVII că prinți suverani, dar puterea lor a rezultat adesea din înțelegeri fragile cu vecinii lor mai mari și mai puternici. Astfel, în timp ce alți suverani europeni construiau palate luxoase, moderne, renascentiste sau în stil baroc, politică și bunul simț au cerut ca palatul conducătorilor din Monaco să fie fortificat. Această cerință unică, într-un stadiu târziu al istoriei, a făcut din palatul de Monaco unul
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
Grimaldi și lipsa (din punct de vedere politic) a aprobării de la regele Louis al XIV-lea, a dictat altceva. Louise-Hippolyte a fost căsătorită cu Jacques de Goyon Matignon, un aristocrat din Normandia. Louise-Hippolyte l-a succedat pe tatăl său că suveran al Monaco-ului în 1731, dar a murit câteva luni mai tarziu. Regele Franței, confirmând că Monaco-ul era sub protecția Franței, a ignorat protestele din partea celor din familia Grimaldi, a abrogat constituția Monegasque, si a aprobat succesiunea lui Jacques de Goyon
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
Marie Auguste nu l-a recunoscut niciodată ca făcând parte din neamul lor, și nu i-au recunoscut titlul regal oficial. Femeile nu puteau transmite titluri copiilor lor, naturali sau adoptați, decât dacă acest lucru era permis sub garanția unui suveran. În 1986, "Prințul von Anhalt" s-a căsătorit cu actrița Zsa Zsa Gabor. Prințesa Marie Auguste a murit la 22 mai 1983 la Essen, Germania.
Prințesa Marie-Auguste de Anhalt () [Corola-website/Science/322267_a_323596]
-
-și manifesta lealitatea față de împărat. Totodată, potrivit lui Benjamin Isaac, în mai multe provincii, în Bretania, în Iudeea și în Pannonia, primele miliare datează din timpul călătoriei lui Hadrian în aceste regiuni: armata și ofițerii săi manifestându-și astfel fidelitatea față de suveran și buna administrație a teritoriilor plasate sub autoritatea lor. Pietrele miliare n-ar ilustra atunci atât voința Imperiului de a-și manifesta puterea față de supușii săi cât raportul care lega împăratul și responsabilii provinciilor. Dispunerea pietrelor de-a lungul drumurilor
Piatră miliară () [Corola-website/Science/329565_a_330894]
-
teritoriul bizantin. Apărătorii bizantini au câștigat bătălia, în ciuda tunurilor otomane care le oferea un avantaj tehnologic acestora din urmă. Tradiția bizantină contemporană a atribuit eliberarea Constantinopolului ca o intervenție miraculoasă a Fecioarei Maria. În timpul domniei lui Mehmed I, cei doi suverani (bizantin și otoman) au încercat să mențină relații cordiale relative. Cu toate acestea, apariția lui Murad al II-lea marchează renașterea puterii otomane după înfrângerea de la Ankara din 1402. Împăratul bizantin Manuel are posibilitatea de a alege între continuarea alianței
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
nu a fost plătită. Pe 17 septembrie 1765 Filip al IV-lea moare lăsând moștenire tronul Spaniei fiului său de patru ani Carol al II-lea. Acesta, de constituție bolnăvicioasă și firav, provenea din cea de-a doua căsătorie a suveranului spaniol. Astfel curțile europene sunt convinse că acest copil va muri curând: problema succesiunii spaniole este deschisă. Anticipând acest eveniment, Leopold I și Ludovic al XIV-lea, amândoi ginerii defunctului rege, semnează în secret un tratat de partiție în 1668
Războiul de Devoluțiune () [Corola-website/Science/329685_a_331014]
-
-lea, avocații tânărului Ludovic al XIV-lea justifică revendicările monarhului francez la tronul Spaniei în baza unor legi antice din Brabant, prin care Țările de Jos Spaniole trebuiau să fie ereditate ("ius devolutionis") doar de copiii din prima căsătorie a suveranului, adică de Maria Tereza, unica supraviețuitoare. În baza acestui amendament copiii din prima căsătorie erau moștenitorii legitimi în detrimentul celor din cea de-a doua căsătorie - în acest caz Carol al II-lea. Johan de Witt încearcă să prevină războiul oferindu
Războiul de Devoluțiune () [Corola-website/Science/329685_a_331014]
-
erau de a asigura serviciile de însoțitori, ajutoare și gardă personală pentru membrii Casei Regale. Casa Militară Regală era subordonată pe linie administrativă Ministerului de Razboi, iar pe linie operativă, pentru îndeplinirea misiunilor de pază și gardă a Palatului si suveranului, erau subordonați Mareșalului Curții Regale. Comandantul Casei Militare Regale era un general al Armatei Române.
Casa Militară Regală () [Corola-website/Science/329794_a_331123]
-
este numele sub care este desemnat în zilele noastre și în istoriografia naționalistă maghiară domeniul lui Ioan Sigismund Zápolya și al suveranilor care au urmat după el, care au domnit în paralel cu regii habsburgici ai Ungariei Regale. Habsburgii au avut mai multe tentative de unire a celor două regate sub domnia lor, dar otomanii au împiedicat aceste încercări preluând sub protecția
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
nu corespund cu sursele epocii, conform cărora Transilvania avea structuri statale, legi și oști proprii cu mult înainte de Tratatele de la Oradea și de la Speyer, nefiind deci nici o simplă parte din Ungaria, dar nici o „țară românească”, deoarece nu era condusă de suverani români (cu excepția celor câteva luni de domnie ale lui Mihai Viteazul care nu era ardelean), ci de suverani maghiari sau maghiarizați, iar românii ardeleni și credința lor ortodoxă fiind doar „tolerați” prin statutul țării denumit "Unio trium nationum". Cea mai
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
Tratatele de la Oradea și de la Speyer, nefiind deci nici o simplă parte din Ungaria, dar nici o „țară românească”, deoarece nu era condusă de suverani români (cu excepția celor câteva luni de domnie ale lui Mihai Viteazul care nu era ardelean), ci de suverani maghiari sau maghiarizați, iar românii ardeleni și credința lor ortodoxă fiind doar „tolerați” prin statutul țării denumit "Unio trium nationum". Cea mai obiectivă definiție este așadar „un voievodat apoi principat multietnic și multireligios, vasal al Regatului ungar, condus de nobili
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
l (din , prin ) este un baston încrustat cu metale și cu pietre prețioase, purtat de un suveran ca simbol al autorității și puterii supreme. Acest însemn al puterii suverane derivă din buzdugan, ca simbol al puterii militare supreme. Statuia lui Zeus din Olympia, una din cele șapte minuni ale lumii antice, îl reprezenta pe Zeus ținând în
Sceptru () [Corola-website/Science/328068_a_329397]
-
din Tunis. O altă lucrare bazată pe sufism, "Sifă'u l-Să'il "a fost concepută la Fez, în Maroc, în jurul anului 1373. De asemenea, a scris și o lucrare despre logică, Ka"llaqa li-l-Sultăn, "pe când se afla la curtea suveranului Mohammed V, sultan al Granadei. Lucrarea sa fundamentală, "Kităbu l-ʻkibăr" ("Kităbu l-ʻkibar wa Diwănu al-Mubtada' wa l-Ħabar fī tarikhi l-ʻarab wa l-Barbar wa man ʻĂsarahum min Đawī Ash-Sha'n l-Akbăr" "Cartea considerațiilor asupra istoriei arabilor, perșilor și berberilor") a
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
cuceririle normande ale lui Robert și Iordan de până la Fermo. În iunie 1083, asediat în Castelul Sant'Angelo de către împăratul Henric al IV-lea, papa a implorat ajutorul ducelui. Cei doi Robert, unchi și nepot, s-au deplasat pentru salvarea suveranului pontif. Robert a luat parte la cea de a doua expediția împotriva Bizanțului a unchiului său, din 1084-1085. El s-a aflat alîturi de Guiscard când acesta se află pe patul de moarte și a rămas loial față de moștenitorul desemnat
Robert I de Loritello () [Corola-website/Science/328228_a_329557]
-
cunoscută de obicei sub numele de Ardă. Ardă fusese necesară pentru încheierea unei alianțe cu armenii din Cilicia, într-un moment în care Balduin era doar conte de Edessa, însă atunci când el a devenit rege al Ierusalimului în 1100, noul suveran părea să nu mai aibă nevoie de o soție armeana, astfel încât Ardă a fost trimisă la mănăstire în jurul anului 1105. În 1112, regele Ierusalimului se află în căutarea unei noi soții. Arnulf de Chocques, patriarhul latin de Ierusalim, i-a
Adelaida del Vasto () [Corola-website/Science/328243_a_329572]
-
fiică a contelui Robert I de Flandra și rămasă văduvă după moartea primului soț, regele Canut al IV-lea al Danemarcei. Borsa a fost succedat de fiul său, Guillaume al II-lea. Totuși, Guillaume s-a dovedit a fi un suveran slab ca guvernator, iar teritoriul Apuliei va fi până la urmă moștenit de către un văr, Roger al II-lea al Siciliei. Una dintre sursele primare pentru domnia lui Roger Borsa este opera lui Guglielmo de Apulia, care și-a dedicat cronica
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
Roger al III-lea (n. 1118 - d. 2 sau 12 mai 1148) a fost un suveran normand din dinastia Hauteville, devenit duce de Apulia din 1135. Roger era fiul cel mai vârstnic al regelui Roger al II-lea al Siciliei cu prima sa soție, Elvira de Castilia. Roger apare pentru prima dată în cronici ca fiind
Roger al III-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328269_a_329598]
-
fratelui său Gogă Pițigoi. Cântă în țară în mai toate locurile, iar prin Institutul Cultural Român și în străinătate, în diverse țări. După 1990, iese se pensionează. În 1991, frații Pițigoi au fost primiți la reședința din Elveția de fostul suveran al României, regele Mihai I. În 2007 este descoperit de rapsodul și doctorul în muzică Grigore Leșe, care realizează numeroase emisiuni „La Porțile ceriului”, avându-l ca protagonist pe Alită Pițigoi cu banda sa. Datorită lui Grigore Leșe, pe 30
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
înalt. Numele Avalokiteśvara este compus din următoarele părți : prefixul verbal "ava", care înseamnă "jos" ; lokita un participiu trecut al verbului lok (a observa, iată, observă) aici utilizat cu sens activ (o iregularitate ocazionala a gramaticii sanscrite) și īśvara ("domn" "conducător" "suveran" sau "maestru"). În concordanță cu sandhi (regulă sanscrita de combinare a sunetelor) a+iśvara devine eśvara. Combinate, cele două părți devin "domnul care se uită în jos (la lume)". Cuvântul "loka" (lume) lipsește din nume, dar frază este implicită.
Avalokiteśvara () [Corola-website/Science/327682_a_329011]
-
pe papă în legatură cu soarta sa și a Salerno, însă acolo s-a retras treptat din centrul atenției. Papa Grigore i-a acordat conducerea militară din Campania și l-a trimis în Franța, însă a fost rechemat după moartea suveranului pontif, în 1085. S-a aliat cu Iordan I de Capua în susținerea lui Desideriu de Benevento, care a fost ales ca papă sub numele de Victor al III-lea. El a fost ales pentru scurtă vreme duce de Amalfi
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
Cehia, în 1469 în Ungaria, în 1478 la Visegrad. În 1450, Dlugosz a fost trimis de regina Poloniei Sophia de Halshany și regele Cazimir pentru a purta negocieri de pace dintre Iancu de Hunedoara și nobilul Jiskra Jan de Brandys, suveranul Boemiei, și după șase zile de discuții i-a convins să semneze un armistițiu. În 1455, la Cracovia a izbucnit un mare incendiu care a distrus o mare parte din oraș și castel, dar a cruțat casa lui Dlugosz. În
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
cursul vizitei sale în Marea Britanie, Petru cel Mare a descoperit existența Ordinului Ciulinului, o distincție creată în 1503 de către regele Iacob al IV-lea al Scoției. Acest ordin purta inițial numele de "Ordinul Sfântului Andrei al Scoției și al Ciulinului", suveranul scoțian i-a dat un nou statut acestui ordin și l-a numit "Ordinul Ciulinului". La sfârșitul secolului al XVII-lea, Rusia nu poseda nicio decorație, niciun ordin dinastic. În anul 1698, Petru cel Mare a descoperit modul de a
Ordinul Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327180_a_328509]
-
patetism de Ion Siminie) domină filmul ca frecvență de apariție, în timp ce personajele celelalte au doar rol episodic. Criticul consideră că Nicolaescu tratează faptele istorice fie cu naivitate, fie cu viclenie, răsturnarea regimului Antonescu fiind explicată simplist ca un "„capriciu al suveranului (sau al camarilei sale)”". Filmul este catalogat ca o "„falsă «frescă istorică» pentru reabilitarea unui personaj controversat”. Actorul Ion Siminie a primit o Mențiune specială a Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) pentru anii 1994-1995 pentru interpretarea rolului mareșalului Ion Antonescu
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
condițiile locale în limitele prudenței, să se amestece în intrigile de la curte, să dobândească prieteni influenți prin intermediul mituirii. Aceste recomandări erau necesare mai ales în cadrul negocierilor tratatelor care era o procedură complicată din cauza reminiscențelor feudale și principiilor supremației papale. Un suveran putea declara un stat vasal, deci nu putea să aibă reprezentanță diplomatică, dar odată tratatele semnate ratificarea lor era obligatorie, un suveran putea refuza ratificarea unui tratat doar în cazul când exista dovada unei flagrante abateri de la instrucțiunile primite de
Ambasador () [Corola-website/Science/330560_a_331889]