8,562 matches
-
se agită prea mult, rătăcindu-și lucrurile pe care el i le găsește, se îngrijorează că hamalii o vor lua la goană cu vreunul dintre geamantanele mici, timp în care continuă să-i mulțumească acelui cavaler în alb, din fața ei. Tânăra, care este și drăguță, îi aruncă zâmbete seducătoare pe sub borul pălăriei. Totul merge foarte bine. Poate mult prea bine. Înainte de a-și da seama, Bobby este în hotel, urmându-și noile prietene într-o curte interioară, mică. Trebuie să rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Gul și Shuchi și ori de câte ori poate, părăsește și chițimiile de pe Falkland Road, grăbindu-se să ajungă în zonele mai bune ale orașului, să se plimbe printre arcade, să salute albii. O caută din priviri. Și-o imaginează ca pe o tânără bogată, fiica unui englez înstărit și se roagă să se mai afle încă la Bombay. Se uită pe ferestrele de la Evans & Fraser, sperând s-o vadă la cumpărături. Mănâncă o înghețată la Cornaglia, dorindu-și ca ea să intre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un gât atât de sensual, încât albeața lui pare indecentă. Râde și bea cu partenerii ei și ochii îi strălucesc înșelător. — Bobby! Bobby! Ce faci aici? Este figura turtită, ca de clătită, a uneia dintre clientele doamnei Pereira, o belgiancă. Tânăra care vrea vești de la sora ei: cum o cheamă? Ga... Gal.... Gan... Gannay? Este nerăbdătoare, curioasă și înaltă, cu mâinile cutreierând după scrumieră, împroșcând stropi de gin, mișcând aerul. El încearcă să ghicească. — Miss Garnier? — Bobby! N-am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aflat că ea a venit la Bombay cu doi ani în urmă, ca logodnică a unui jurist, de undeva din interiorul țării. Logodna a fost repede ruptă, iar ea a ajuns, după cum spunea un funcționar de la Watson „cea mai faimoasă tânără din Bombay“. Pare să fie o poziție avantajoasă. Cu toate că jocheul Teddy Torrance își cheltuie mai toți banii pe favorurile ei, darurile sale sunt egale cu cele ale unui oarecare colonel Marsden și probabil sunt depășite de ale domnului Barrat, furnizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și seul din lume se topesc. — Nimic, zice Bobby, care continuă același scenariu. Nu urmăresc nimic. Imediat, chipul ei parcă se închide, ca o ușă trântită. Când vorbește este din nou Lily Parry, cu aceeași voce perfectă, cea mai adulată tânără din Bombay. — Pleacă băiete, zice. Acum. Dă-i drumul și nu te mai întoarce. Dacă te mai văd aici sau aiurea le spun de tine. Te vor închide. Nimănui nu-i place corciturile care se vor a fi albi. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înainte de război, cu o pălărie cu flori pe vârful capului, care arată ca un cartof. Este genul de cap care etalează ostentativ trăsăturile și are ochii mici adânciți în orbite, semnul genetic distinctiv al familiei Bridgeman. Un Bridgeman adevărat. — Bună ziua, tinere Jonathan, zice mătușa. Nu și-a mai amintit de câtva timp chipul adevăratului Jonathan Bridgeman. Adesea i se pare că s-a confundat deja cu acesta. Prezența mătușii îl readuce la realitate și cu această ocazie îl secătuiește de personalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru ochi să vadă soarele. 8. Deci, dacă un om trăiește mulți ani, să se bucure, în toți anii aceștia, și să se gîndească ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni este deșertăciune. 9. Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cît ești tînăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi; dar să știi că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. 10. Gonește orice necaz din inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
pungă cu bani și i-o pune în mână: Mă face să simt beția fericirii! Îi ține mâna și nu vrea să-i dea drumul: O adevărată pasăre măiastră! Pasărea mea măiastră! Se uită fix la actor cu ochii unei tinere îndrăgostite, murmurând: Minunat băiat! Drăgălașă ființă! După părerea mea, actorul nu are decât o înfățișare obișnuită, deși admir foarte mult felul în care cântă și dansează. Interpretarea pe care a dat-o Vulpii Albe posedă esența frumuseții feminine. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se uită practic spre tavan. Ne privește cu ochii pe jumătate închiși: — Curtea are dreptul de a emite documente de natură urgentă fără sigiliile voastre. — Dar asta încalcă înțelegerea noastră, zic eu încercând să-mi controlez mânia. În calitate de regenți ai Tinerei Sale Majestăți, zice Nuharoo, avem obiecții față de conținutul ultimului decret. Prințul Kung are dreptul să vină la Jehol pentru a-și jeli fratele. Ne-am dori să vedem îndeplinită dorința prințului Kung, insist eu. — Foarte bine! lovește Su Shun din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
căreia atîrnau stele de staniol. De fapt chiria i-o plăteau chiar părinții pe care, cu multă discreție, Ovidiu îi vizita în fiecare lună. Adesea ne întruneam în subsolul lui. La aceste întîlniri participa și un redactor însoțit de o tînără; ne-o prezentase drept poetă și logodnică a sa. Fără să citească nimic, era slabă ca un stîrv. N-am văzut-o niciodată zîmbind, consuma doar cu repeziciune tot ce se punea pe masă; nu știu din care pricină, avea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
clipite, sufletul mi s-a umplut de chipul fetei. O izolai de roiul celorlalte și, pe măsură ce umbra din privirea ei mă subjuga, mă scufundam în neant. Îmi stăpînii cu greu pornirea de a-i atinge părul înfoiat. Simțind fluidul, pleoapele tinerei începură să se zbată. Întoarse fața. Sfioasă, obrajii i se împurpurară iar în ochi îi clipiră scîntei. Mă privea uimită. Schimbul acesta părea un fapt ceresc și în afara timpului concret, ca o zare fără de sfîrșit. „Nesfîrșit e cerul care se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nas și mă îndrumă către secția raională care se afla în alt oraș. În vara ce sfîrșea torid, pe trotuarul din fața secției, un învățător pe care eu îl cunoșteam sta de vorbă cu o fetișcană. Vădit în interes de serviciu, tînăra, voinică ca un cal, cu dantură sănătoasă și coadă groasă scăpată pe sub basma, avea aerul rural pe care, la țară, de obicei îl au învățătoarele; un taior de stofă groasă, o basma care mirosea a gaz, ochii de pește mort
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de stofă groasă, o basma care mirosea a gaz, ochii de pește mort și trăsăturile de o dulceață aspră întăreau această impresie. Bărbatul mă strigă să-mi facă cunoștință cu directoarea școlii din Dobrina. Îmi declinai răspunderile din repartiție. Deodată tînăra se însufleți și încercă să mă convingă să mi schimb repartiția la școala pe care o conducea ea. Cum toate școlile mi-erau indiferente, am acceptat dintr-un imbold, aș zice, mai degrabă galant. În aceeași clipă directoarei i se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Încercase să facă dreptate așa cum Îl dusese mintea. Acum, Însă, nu voia să știe de nimic. Își amintea cum, pe când era copil, fugea de acasă și venea să se scalde, laolaltă cu porcii, În nămolul Eleșteului. Mamă-sa, văduvă de tânără, Îl bătea când se Întorcea de la scăldat, Însă mai mult așa, ca să nu se spună că nu l-a urecheat. Avea suflet bun mama lui. Era chioară și ochiul ei alb Îi punea În Încurcătură pe cei care o Întâlneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
celor duși Îngropaseră haine, Încălțări și pălării care fuseseră ale morților. Legat de faptul că fusese un mare războinic, Colonelul mai avea un temei ca să fie respectat: era tatăl Învățătorului Socol. Își crescuse singur băiatul, căci nevastă-sa murise de tânără. Când Socol cel mic terminase cu bine școala de Învățători și fusese repartizat chiar În sat, Colonelul se dusese În vie și săpase Într-un loc știut de el. Scosese de acolo un motor de motocicletă nemțească montat pe cadru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu mintea puțină pe care o aveam, mă întrebam, uneori, cum o fi arătat măicuța mea ca adolescentă, când și‐ a unit viața cu un flăcău chipeș 169 necunoscut, venit dintr‐un sat îndepărtat. Îmi imaginez că a fost o tânără arătoasă pentru că urmele frumuseții adolescentine s‐ au păstrat până la împlinita maturitate și chiar după aceea. Chipului îndrăgit al mamei i se alătură cel, la fel de îndrăgit, al tatei, care era un bărbat înalt, cu trup atletic, uscățiv, muncitor până la epuizare, cinstit
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
te jos! 40 - nu-i de mirare, Care dintre noi e mare?! 50 - hei băieți, nu vă certați Că eu vin și voi plecați! 60 - ia ieșiți din scena mea Doar eu tre’ să stau pe ea! 70 - ce zici tinere micuț? Dispari și-am să te cruț! 80 -nu te pripi vecine, Văd c-ai cam uitat de mine! 90 - degeaba voi vă încurcați Scena să v-o disputați! 100 -eu stăpân sunt peste voi Căci în spate am zero
Numerele by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83644_a_84969]
-
acestei biblioteci, fiind invitat să particip. Așa se face că joi, 16 noiembrie 2006, iau parte la eveniment, sunt primit cu atenție și căldură de lumea prezentă în sala mare de lectură, care e arhiplină. Sunt abordat de o superbă tânără care-mi mărturisește sfioasă că i-am fost profesor cu 40 de ani în urmă. La ora prânzului refuz invitația la „Alona” și merg direct acasă pentru masă, odihna de prânz și restul - până spre miezul nopții. Pentru ziua următoare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de tare și de bun, de poate unge cu miere orice inimă de cronicar). Gheorghe Babanu Otonel, unul dintre puținii martorii oculari mai treji la vremea ceea, relatează evenimentul: "Moașa transpira abundent și urla spre masa ginecologică pe care stătea tânăra Elena Băsescu: "Ieși afară, minunăție rară!". Dar de ore întregi, copilul încăpățânat refuza să apară pe lume. Moașa, atunci a procedat la un tertip, ce s-a dovedit salvator. A înmuiat un pansament steril, în paharul cu whiskey a directorului
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
sat, bănuiesc) și a adus acasă o nevastă foarte tânără de vreo șaptesprezece ani, nu prea frumoasă, dar vrednică și muncitoare. Mama mai povestea, crucindu-se de ciudățenia moșneagului, că ieșea ziua la poartă și, în văzul lumii, îi dădea tinerei soții bomboane de pe limba lui. Mie mi se părea fantastic moșul, ba îl credeam un fel de fachir și mă întrebam ce soi de vietate o fi fost cu o limbă ca de reptilă, de putea sta la distanță cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
au fost călugăriți. Așa s-a întâmplat și cu „Pavăl săponariul”, care la 18 aprilie 1747 (7255) „împreună cu ficiorii” întocmește un zapis prin care dăruiește mănăstirii Sfântul Ioan Zlataust „o livadă cu pomăt și-n capul livezii este vie pusă tânără... la Vacota... pentru ce (că) m-au călugărit pe mine, fiind bătrân, cu voie ficiorilor mei și a tot neamul”. Încă un loc de casă nu strică sfintei mănăstiri, chiar dacă se află „în Cacaina”. Este vorba de zapisul din 1
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dintre ei era un afiș pe care scria „Nu trebuie să fii dependent de droguri ca să lucrezi aici. Dar e un avantaj!“. Deși poate că partea asta n-am făcut decât să mi-o imaginez. —Bună dimineața, a ciripit o tânără foarte senină. Genul de fată care răspunde la anunțurile prin care se caută persoane „efervescente“. Avea părul blond și buclat, un zâmbet larg, dar nici foarte larg, astfel încât să pară insensibilă. în fond, nu ne găseam acolo cu un prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
câțiva pași, iar sticla a rămas bine ancorată. Misiune îndeplinită! începusem să mă simt destul de bine. Asta până când mi-am surprins imaginea mentală, iar în imaginea aia ceva nu era în regulă. Cum de ajunsesem în halul ăla? Sigur eram tânăra aceea din New York, independentă, strălucitoare și plină de succes? Și nu femeia aia de douăzeci și șapte de ani, șomeră, greșit etichetată ca dependentă de droguri care se găsea într-un centru de tratament, undeva la dracu’ în praznic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a spus Josephine. —Așa face întotdeauna, am răspuns eu, ca și cum aș fi făcut conversație de salon. N-ar fi trebuit să dau răspunsul ăla. Puteai să miroși entuziasmul lui Josephine. —Chiar așa? a chițăit ea. Am auzit că e o tânără foarte atrăgătoare. Am tresărit. Nu m-am putut controla. Nu era vorba că mă deranja faptul că Helen sau celelalte surori ale mele erau cu mult mai arătoase decât mine. Ceea ce mă dărâma era mila oamenilor. Ce diferență de vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Fergus, ciudatul, și Eamonn, grăsanul, au plecat la rândul lor. La aproape o săptămână după vizita lui Luke și a lui Brigit, ne-au venit doi pacienți noi, care, ca de obicei, au stârnit mare agitație. Era vorba de o tânără rotofeie pe care o chema Francie și care vorbea mult și extrem de tare, lipind cuvintele unele de altele. Nu-mi puteam lua ochii de la ea. Părul blond, revărsat pe umeri, era negru la rădăcină pe o bucată de vreo cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]