6,861 matches
-
operația. La fel se întâmplă și cu scăderea. Scădeți zero din doi și obțineți tot doi. Zero este lipsit de substanță. Și totuși, acest număr fără substanță amenință să submineze cele mai simple operații matematice, precum înmulțirea și împărțirea. Pe tărâmul numerelor, înmulțirea reprezintă o extindere - la propriu. Imaginați-vă că șirul numeric este o bandă de cauciuc cu semne (Figura 4). Înmulțirea cu doi poate fi gândită ca o extindere a benzii de cauciuc cu un multiplu de doi: semnul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ei, numerele 1, 1/2, 1/4, 1/8, 1/16 și așa mai departe nu se apropiau de nimic; nu exista nici o destinație. Ei le-au privit ca pe niște simpli termeni ce deveneau tot mai mici, rătăcind în afara tărâmului numerelor. Matematicienii moderni știu că termenii au o limită; numerele 1, 1/2, 1/4, 1/8, 1/16 și așa mai departe se apropie de zero, care constituie limita lor. Călătoria are destinație. Și, din moment ce are, este ușor să
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
asupra conceptului de neant, însă l-au respins pe zero ca număr, și s-au jucat cu conceptul de infinit, însă au refuzat să accepte infinitatea - numerele infinit de mici și infinit de mari. Ele n-au avut loc pe tărâmul celorlalte numere. Acesta este cel mai mare eșec din matematica grecească, și este singurul lucru care i-a împiedicat să descopere analiza matematică. Infinitate, zero și conceptul de limită sunt, toate, legate unul de celălalt. Filozofii greci nu au reușit
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
prin rotirea parabolelor și ale cercurilor în jurul unei axe, despre care astăzi orice student la matematică știe că sunt primele probleme date ca temă la un curs de analiză matematică. Dar axioma lui Arhimede îl respinge pe zero — puntea dintre tărâmul finitului și cel al infinitului, o punte absolut necesară pentru analiza matematică și pentru matematicile superioare. Chiar și genialul Arhimede, alăturându-se contemporanilor săi, a disprețuit uneori infinitul. Credea în universul aristotelic; universul se afla în interiorul unei sfere uriașe. Dintr-
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
pe conceptul de zero. Însă odată ce Apusul l-a adoptat, matematicienii au început să îmblânzească infinitul și au pus astfel capăt cursei lui Ahile. Deși seria lui Zenon are termeni infinit de mici, putem aduna toți pașii, rămânând încă pe tărâmul finitului: 1 + 1/2 + 1/4 + 1/8 + 1/16 + ... = 2. Primul care a recurs la un astfel de șiretlic - să adune un număr infinit de termeni pentru a obține un rezultat finit - a fost un logician britanic din secolul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nici o fisură din punct de vedere logic, definind derivata în termeni de limite, aceasta devine la rândul ei foarte solidă - și așază analiza matematică pe o temelie la fel de solidă. Nu mai era nevoie de împărțirea la zero. Misticismul dispăruse de pe tărâmul matematicii, iar logica revenise la putere. Pacea a durat până în perioada Revoluției franceze. CAPITOLUL 6 Geamănul infinității [NATURA INFINITĂ A LUI ZERO] Dumnezeu a creat numerele întregi; toate celelalte sunt creații ale omului. LEOPOLD KRONECKER Zero și infinitatea au semănat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
sfârșitul Revoluției franceze pentru a putea, în sfârșit, clarifica marele secret al lui zero. Zero și infinitul sunt ca și cele două fețe ale aceleiași monede - egale și opuse, yin și yang, adversari la fel de puternici, aflați la capetele opuse ale tărâmului numerelor. Natura problematică a lui zero emană din capacitățile bizare ale infinitului, iar infinitul poate fi înțeles numai prin studierea lui zero. Pentru a afla acest lucru, matematicienii au fost nevoiți să se aventureze în lumea imaginarului, o lume ciudată
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
iubeau pe i. Aproape toți ceilalți îl urau, însă. El făcea minuni în rezolvarea polinoamelor - expresii de genul x3+ 3x + 1, care îl conțin pe x ridicat la diverse puteri. De fapt, odată ce îi permiți lui i să pătrundă pe tărâmul numerelor, fiecare polinom devine rezolvabil: x2 + 1 se scindează imediat în (x - i) (x + i), iar rădăcinile ecuației sunt +i și -i. Expresiile de gradul trei, de genul x3 - x2 + x - 1, se scindează în trei părți, astfel: (x - 1
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
LA LIMITA SPAȚIULUI ȘI TIMPULUI] Păreau extratereștri: Nici un ochi de muritor nu putea zări Urzeala interioară a istoriei lor târzii... THOMAS HARDY, „THE CONVERGENCE OF THE TWAIN“ Fizica modernă este o luptă între doi titani. Teoria relativității generalizate domnește peste tărâmul a tot ce este foarte, foarte mare: cele mai masive corpuri din univers, precum stelele, sistemul solar și galaxiile. Mecanica cuantică domnește peste tărâmul a tot ce este foarte, foarte mic: atomi, electroni și particule subatomice. Ar părea că aceste
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
OF THE TWAIN“ Fizica modernă este o luptă între doi titani. Teoria relativității generalizate domnește peste tărâmul a tot ce este foarte, foarte mare: cele mai masive corpuri din univers, precum stelele, sistemul solar și galaxiile. Mecanica cuantică domnește peste tărâmul a tot ce este foarte, foarte mic: atomi, electroni și particule subatomice. Ar părea că aceste două teorii pot conviețui în armonie, fiecare dictând regulile fizicii pentru diferite aspecte din univers. Din nefericire, există elemente comune celor două domenii. Găurile
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de 10.) Stringurile (sau rivalele lor mai generale, branele - un termen folosit pentru membranele multidimensionale) sunt atât de mici, încât nici un instrument nu le poate detecta - cel puțin, nu înainte ca civilizația noastră să devină mult mai avansată. Fizicienii studiază tărâmul subatomic cu ajutorul acceleratoarelor de particule: folosesc câmpuri magnetice sau alte mijloace pentru a determina minusculele particule să se miște foarte repede; când ele se ciocnesc, în spațiu sunt expulzate niște fragmente. Acceleratoarele de particule reprezintă microscoapele lumii subatomice; cu cât
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
domnea logica pură. Universul era previzibil și ordonat. Întreaga construcție ideologică a sa se baza pe numerele raționale și implica existența lui Dumnezeu. Problematicul paradox al lui Zenon fusese eliminat din discuție prin surghiunirea infinitului și a lui zero de pe tărâmul numerelor. Odată cu revoluția științifică, lumea logicii pure a făcut loc celei empirice, care se baza mai mult pe observație decât pe filozofie. Pentru ca să poată explica legile universului, Newton a fost nevoit să ignore ilogica analizei sale matematice - ilogica împărțirii la
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
modelulaxial, alarborelui sefirotic, denumit Yosher (ebr., y.sh.r, „a fi drept“, „a sta vertical“), res pectiv modelul concentric, denumit Iggulim („cercuri“), fiecare cu reprezentări grafice elocvente. în literatura taoistă (Lüshi chunqiu și Huainan zi), cele Nouă Ceruri sau Nouă Tărâmuri sunt reprezentate fie în plan orizontal, indicând centrul și cele opt direcții, în corespondență cu cele nouă continente care constituiau, la vremea respectivă, harta Pământului, fie în plan vertical, ca trepte ale unei ierarhii. Aceeași complexitate se regăsește, pe linie
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
într-o icoană? Prezentul studiu nu anulează și nici nu minimalizează importanța vreuneia dintre religiile „monoteiste“, ci o reafirmă ca unicitate, însă fără impunerea supremației în fața altor tradiții. Către ce anume trimit religiile și care este miza ierarhiilor divine ca tărâm privilegiat al oricărei tradiții religioase? Ierarhiile divine reprezintă, în același timp, expresia autentică a experienței religioase personale și „împământenirea“ acesteia în forma secularizată ori instituționalizată a cunoașterii cu privire la lumile de sus, cristalizată ca tradiție (orală sau scrisă) ori ca teologie
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ci îl vede și îl regăsește pe acesta, nedi ferențiat, în toate: „Dao vine fără să lase urme și pleacă în nemărginire: nu are ușă, nu are pereți și se întinde peste tot între cele patru depărtări. Cine rătăcește pe tărâmul său are membrele tari și gândirea pătrunzătoare, iar văzul și auzul îi sunt ascuțite; el își folosește mintea și nu obosește și răspunde tuturor lucrurilor fără părtinire. Fără Dao, cerul n-ar fi înalt, pă mântul n-ar fi întins
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
separării spațio-temporale a treptelor. Astfel, „vârful“, „principiul“ ierarhiei este interpretat, pornind de la pro iecțiile grafice, ca aflându-se „lângă“ celelalte registre, așe zat în continuitatea lor ca punct culminant. Această „ultimă treaptă“, deși intens și diferit valorizată, rămâne eronat circumscrisă tărâmului ierarhiei, ca „parte“ a ei. Așezarea sacrului, a principiului ultim undeva, într-un „acolo“ sau „dincolo“, și reprezentarea lui în manieră grafică (ori altfel) sunt semne ale „idolatriei“ așa cum au răstălmăcit-o și reinterpretat-o pentru noi teologiile religiilor monoteiste
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
acestui lucru, a putut să atingă Lumina Dimineții (= iluminarea), iar după ce a atins Lumina Dimineții a putut să vadă Unul: văzând Unul, pentru el nu au mai existat trecutul și prezentul, și din această pricină a putut să pătrundă în tărâmul în care viață și moarte nu se mai află...“ 2. Din hinduism: „Eternul și omniprezentul Ătman, neschimbător, neprihănit, este unul, fiind divizat doar din pricina confuziei, datorită iluziei (Măyă), și nu prin propria natură - / prin urmare doar non-dualismul există cu adevărat
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Intenția anulării și distrugerii registrelor anterioare în momentul descoperirii unui nou registru se naște ca gest dintr-o altă deficiență: aceea de a te identifica cu noul registru sau de a ți-lapropria în moduri nelegitime. Aroganța preluării supremației asupra noului „tărâm“ este consecința imediată a unei viziuni deformate, potrivit căreia o „parte“ sau o treaptă din ierarhie este decupată și asumată ca „proprietate“, prin „depășirea“, excluderea ori chiar distrugerea celorlalte părți sau trepte. Oare nu în această paradigmă se înscrie sistemul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în care definim și valorificăm cercetarea științifică. Retragerea falsă a științei în zona „exterioară“ și „externalizabilă“ a omului și a lumii, de dragul obiectivității, este eronată și exclude neobiectiv posibilitatea ca „exteriorul“ să fie, de exemplu, (co)manifestarea „interiorului“ exilat pe tărâmul științelor umaniste, în esență „neobiective“, „ne științifice“ - și deci „neproductive“ - și, în genere, „inefi ciente“. Re ducerea interesului „științific“ și a obiectivității la „exterioritate“ este în sine neobiectivă și nu poate con duce decât la rezultate „părtinitoare“, adică, pe linia
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
spațio temporal nu au identitate proprie, inerentă; dizolvarea lor înseamnă re nunțarea la orice întruchipare a Unului și a drumului către acesta: „Cele patru continente menționate mai sus în aranjarea movilelor de substanțe ofrandă, cu Muntele Meru în centru și tărâmurile cerurilor lui Brahmă deasupra sa, alcătuiesc lumea. O mie dintre aceste lumi alcătuiesc ceea ce se numește «un univers de primă mărime cu o mie de lumi». Luând un astfel de univers constând într-o mie de lumi, fiecare cu câte
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
milioane de lumi», sau un cosmos de un miliard de universuri. Un univers de acest ordin, alcătuit dintr-o mie de milioane de lumi cu câte patru continente fiecare, este domeniul unui singur Buddha manifestat - Śăkyamuni spre exemplu, al cărui Tărâm Buddhic este numit Universul Trăiniciei. Imaginați-vă, prin toate aceste nenumărate și inconceptibile lumi, toate cele mai minunate comori care pot fi găsite în tărâmurile uman și celest, precum cele șapte atribute ale regalității și așa mai departe, indiferent că
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
câte patru continente fiecare, este domeniul unui singur Buddha manifestat - Śăkyamuni spre exemplu, al cărui Tărâm Buddhic este numit Universul Trăiniciei. Imaginați-vă, prin toate aceste nenumărate și inconceptibile lumi, toate cele mai minunate comori care pot fi găsite în tărâmurile uman și celest, precum cele șapte atribute ale regalității și așa mai departe, indiferent că sunt stăpânite sau nu de către ci neva. La toate acestea adăugați propriul vostru corp, averea, viața, norocul, forța și tăria voastră, precum și izvoarele de merit
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
chipului viu, imposibil de redus la o manifestare anume. Așadar, la capătul opus al exteriorității percepute ca primă și ultimă instanță se află interioritatea care naște imprevizibil formele, înfățișările, chipurile. Siguranța încremenirii exterioare este înlocuită prin „nesiguranța“ pășirii pe un tărâm incontrolabil, dar călăuzitor. Experiența spirituală reușește astfel să smulgă chipurile mijlocitoare ale doctrinelor religioase din imobilitatea lor exterioară, stearpă și să le fluidizeze așezându-le firesc în armonie cu interioritatea roditoare. Această trecere, odată percepută, reinstituie lumea și îlașază pe
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
modele și sisteme prevalează și sunt promovate sau se impun în defavoarea altora, Ioan Petru Culianu răspunde trasând distincția între „jocurile minții“ (mind games) și „jocurile puterii“ (power games). De vreme ce fiecare dintre modelele de generare ale minții are aceeași valoare pe tărâmul minții, actualizarea și impunerea unei singure variante posibile, dintre atâtea altele, este doar o chestiune de putere. Jocurile minții presupun astfel, în egală măsură, o libertate absolută în privința generării modelelor și o putere constrângătoare în privința actualizării și impunerii sistemelor în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de "înfruntarea sexelor", de "disoluția familiei", de proliferarea unor comportamente deviante privind sexualitatea și procrearea, de schimbarea "piramidei vârstelor", de schimbarea structurii ocupațiilor, de șomaj, excludere etc. Lupta contra excluderii și discriminării în orașe nu se poate duce doar pe tărâm economic, fiindcă și golirea de sens a locurilor urbane, de semnificație simbolică a vieții urbane privează locuitorii de calitatea vieții promise, proclamate, declarate, așteptate... Să nu uităm și alte probleme pe care le au de rezolvat la ora actuală orașele
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]