5,450 matches
-
o bună cunoaștere a epocii, pe Guillaume Apollinaire, Max Jacob, Paul Valéry (poezie „ghețoasă”, detașată, sinteză de mallarméism, simbolism și clasicism), îl compară pe Marcel Proust cu Honoré de Balzac (în defavoarea celui dintâi, deși acesta e urmașul simboliștilor prin „legătura tainică a gesturilor cu viața interioară și o nesfârșită sugerare de impresii”), în teatru remarcă stilul prețios, dar elegant al lui Jean Giraudoux, iar la Jean Cocteau evidențiază un lirism „pervertit” de modernism. Dar „revoluția simbolistă” era urmărită și în perimetrul
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
unui cântăreț spontan („Eu cânt așa cum cântă vântul/... Eu cânt ca un plugar ce ară”) care prețuiește frumusețea bucolică și elogiază miracolele lumii („Gust mărul și aud livada/ sărbătorind o naltă împlinire/ a roadelor, întru slăvirea vieții,/ de pe pământ, cu tainică iubire” - Mărul) ori plânge implacabila lor trecere („A căzut bruma.../ Sfâșietoare/ e agonia plantelor// De-aș putea,/ le-aș acoperi/ cu o mantie călduroasă,/ ruptă din sufletul meu,/ să le ocrotească de-această ucidere” - Prima brumă). Tema cântărețului și a
ZAMFIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
Conservarea de sine este În perfectă armonie cu compasiunea pentru cei nefericiți. Unde se găsește Însă sursa armoniei dintre interior și exterior? Rousseau ne indică o pistă: „Vă conjur să pătrundeți cu toții În adâncul propriei inimi și să ascultați vocea tainică a conștiinței” (ibidem, p. 240). Inima este locul În care se abolesc inegalitățile, În care morala Își găsește sursa, iar religiile cărții se estompează Înaintea unei iubiri inefabile de Dumnezeu, dincolo de text și dincolo de limbă. Rousseau pune astfel În gura
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
era ca vrăjit“. „- Cum? - întrebă Cerviacov în șoaptă, aproape leșinat de spaimă.“ *** Metamer de înger. Pe atunci știam: nu merg decât să ating cu pieptul lumina. Și pasul îmi era lin, ochiul bombat în deschiderea lacomă a pleoapelor, inima ceasornicărea tainic roua în turnul de nervi. Fragedele fraude ale ploii, spolierile exhibate de cochiliile foștilor melci, cișmelele lui Sigmund Freud (picurând delicioase complexe ciobăneilor sosiți, virili, de pe Muntele Athos!), paingii ritoși, magaziile moi, răscoapte (pline de unelte gospodărești, stive de lemne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
s-a întrupat în Istorie, aceasta fiind teofania prin excelență. Este drept, Berdiaev, care are o viziune metafizică asupra istoriei, preferă sintagma de filozofie creștină a istoriei, deoarece numai acolo "metafizica și istoria se unesc și fuzionează într-un mod tainic"7. După el, scopul filozofiei istoriei 8 este "să stabilească o legătură între om și istorie, între destinul omului și metafizica istoriei".9 Preferința scriitorului rus pentru metafizică ar putea fi îndreptățită luată stricto sensu, așa cum a definit-o Aristotel
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
martori. La urma urmei, chiar Iisus sugerează această posibilitate: "Fățarnicilor, fața cerului știți s-o judecați, dar semnele vremurilor nu puteți!" (Matei, 16, 3). Deși nu putem discerne semnele vremurilor, avem credința că Dumnezeu lucrează în Istorie, dar în mod tainic. Iar cel mai mare semn a fost chiar semnul lui Iona Hristos cel răstignit și înviat a treia zi! Cheia interpretării teologice a istoriei ne este dată chiar de dogma calcedoniană a naturii teandrice a lui Iisus Hristos. Nu putem
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
o încununare a istoriei, în timp ce creștinismul, în general, îi conferă dimensiunea transcendenței, a ieșirii din timp către eternitate. Preocupați cu realizarea speranțelor lor mesianice aici pe pământ, evreii au ignorat nu doar posibilitatea mântuirii altor neamuri, ci, mai ales, sensul tainic, alegoric al profeției. De fapt, secta saducheilor nici nu credea în viața de după moarte sau în învierea trupurilor la Judecata de Apoi. Dintr-o îngustime a spiritului sau o întunecare a minții, ei au mizat totul pe această lume. Probabil
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
viței până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăția Tatălui Meu" (Matei 26, 29). În pofida celor două mii de ani scurși de la venirea Sa în lume, Mântuitorul este contemporan cu noi în fiecare clipă. Iar această întîlnire tainică are loc, cu adevărat, doar la celebrarea liturgică, pe care mitropolitul de Pergam, Ioannis Zizioulas, o caracteriza drept "cea mai dramatică mărturie a unei întâlniri dintre Eshaton și istorie, a desăvârșitului cu relativul în existența umană aici și acum"46
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
istoric este un semn, nu pentru că orice eveniment istoric ar semnifica la fel de mult ca Învierea Domnului, kairos-ul central al istoriei, ci pentru că, după cum spune evanghelistul, "la voi însă și perii capului, toți sunt numărați" (Matei, 10, 30). Pentru revelarea rostului tainic al unui eveniment istoric se dăruiește credința, deoarece rațiunea, deși necesară, nu este suficientă. Metoda Fără a neglija cele patru metode de cercetare istorică: euristica (descoperirea și analiza izvoarelor), critica surselor, hermeneutica și expunerea 47, noi ne propunem, la fel
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în a stabili ceea ce este important 50. 2.2. Criterii de selecție a faptelor providențiale Noutatea lucrării de față constă tocmai în selecția și analiza unor evenimente cruciale prin prisma credinței, cu ajutorul studiilor de caz, în scopul revelării rostului lor tainic în Istoria Mântuirii (Heilsgeschichte). Nu pretindem că ar fi ceva nou, ci în chip nou eadem, sed aliter. Și asta pentru că înțelegerea creștină a istoriei nu decurge atât din cercetarea istorică, cât mai degrabă din experiența istorică a comunităților evreiești
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și printr-una adevărată, printr-un mit ca și printr-o istorioară"64. La fel ca odinioară Gamaliel, Wittgenstein vrea să sugereze că nu sunt atât de importante veridicitatea sau verosimilitatea detaliilor din viața povestită a lui Iisus, ci miezul tainic al acestuia, sâmburele de adevăr care face să rodească credința în sufletul celui care o ascultă. Tot așa, și fariseul Gamaliel se ferește a pronunța judecăți apodictice asupra ucenicilor lui Hristos, lăsând lucrarea timpului să arate dacă această cale nouă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
că un istoric creștin trebuie să fie "trei într-unul și unul în trei: un creștin practicant, un teolog și un istoric 72. Chiar și cel care întrunește aceste condiții nu se poate hazarda să discearnă voința divină sau sensul tainic al unui eveniment istoric. Fără revelația specială pe care Duhul Sfânt a dat-o apostolilor, istoricii de astăzi nu pot afla sensul din perspectiva divină a oricărui eveniment istoric, fie acesta chiar Răstignirea lui Iisus 73. 1.5. Care este
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
bivalentă, deoarece ea cuprinde mărturisirea omului în fața lui Dumnezeu, în istorie, și mărturia istoriei despre om și omenire la judecata particulară și, respectiv, universală. "Istoria e aici pentru a mărturisi"86, afirmă, printre alții, H.I. Marrou. Acesta este rostul ei tainic. Istoria umană se defășoară în timp. Este timpul sinergiei divino-umane, în care omul se străduiește să păstreze în el curat chipul lui Dumnezeu și să tindă cât mai mult către asemănarea cu Creatorul Său, ori, dimpotrivă, timpul care măsoară agonia
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de o parte, și misterul de nepătruns al libertății umane, pe de altă parte. Aceste două principii sunt ireconciliabile. Ele formează o antinomie, o antiteză"95. Dialectică divino-umană nu este de tip hegelian, ci mai degrabă o sinergie, o cooperare tainică și liberă între harul lui Dumnezeu și voința omului, răspunsul credinciosului la chemarea Duhului Sfânt 96. O întâlnim în preambulul de inspirație apostolică al hotărârilor sinoadelor ecumenice: "Părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă" (Fapte 15, 28; 16, 4). Harul lui Dumnezeu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
este și ea o pedagogie divină care operează, în principal, prin suferință"41. Sinergia divino-umană exprimată prin rugăciune asigură echilibrul dintre încercarea suferinței și puterea credinciosului de a face față acesteia. Harul divin coboară și se retrage după o iconomie tainică, numai de El știută. La fel ca în viață, Dumnezeu, spune Luther, se ascunde și se descoperă în istorie. Creștinul are credința că Dumnezeu este activ în istorie, și în același timp își dă seama cu smerenie că îi este
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sensul lor de a fi din existența Lui"3, declară Hans Urs von Balthasar. El este rațiunea lor de a fi, deși nu toți sunt conștienți de acest lucru. Este nevoie ca istoria să-și termine cursul pentru ca rostul ei tainic să iasă la lumină: Toate destinele sunt împletite; și până la ultimul dintre noi care a trăit, semnificația primului nu poate fi clarificată definitiv".4 Teologia clasică afirmă că motivul principal pentru care Dumnezeu S-a făcut om a fost mântuirea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
armele sale, Pannenberg devine victima pozitivismului atunci când contestă evangheliile sinoptice ca mărturii verosimile despre Iisus. Mai mult, el limitează credința, speranța în cele nevăzute, la simpla convingere sprijinită de date raționale, golind-o de semnificația ei mistică, de miezul ei tainic. Este notabil însă efortul său de a fundamenta credința pe cercetarea istorică cu normele sale epistemologice moderne pentru a-i convinge chiar și pe cei care încă mai ezită: "Credința creștină trebuie să caute confirmarea sa intelectuală în ea [cercetarea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cartea care încheie canonul biblic, Apocalipsa. Deși canonicitatea ei este contestată de unii protestanți (ca de pildă Calvin), ermetică și chiar obscură, Apocalipsa sau Cartea Revelației a făcut obiectul celor mai controversate și contradictorii comentarii, devenind, prin acestea, și mai tainică. Ca un nod gordian, cartea se închide cu atât mai mult cu cât încerci s-o deschizi. Și asta pentru că nu e scrisă de un profet, ci de vizionarul apocaliptic ales de Iisus să sfideze timpul de pe tronul eternității, fie
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
acestea nu au fost niciodată monstruoase, terifiante, că nu au oferit un aspect de thriller pentru pictura Leonorei Fini. Fantasmele sale au fost întotdeauna molatece, catifelate chiar, chipuri angelizate straniu de moarte și neant, trupuri delicat-subțiratice, înconjurate de un halou tainic, emacieri animaliere, hieratizări personalizate prin contururi cețoase și aburi misterioși. Probabil misterul este categoria cea mai adecvată de analiză cathartică a picturii Leonorei Fini, cu siguranță misterul inefabil este cel care atrage magnetic privirea asupra picturilor sale încărcate suav de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
cititori moderni, în romanul gotic se găsesc prea multe indicații spațiotemporale sau acestora li se acordă un rol neverosimil de important - cu imensele lor case întunecoase și misterioase, cabrate cu turnuri medievale, cu capele secrete și cu tunele și coridoare tainice. În literatura americană, se pare că spațiul a deținut un rol mai important în epoca timpurie decît în cea modernă; astfel de exemple găsim în romanele de tip "Ciorap de piele” ale lui Cooper, din abundență în proza lui Poe
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mai mult metamorfozele protagonistului și nu permite concentrarea coerentă a unei expuneri substanțiale a conexiunii dintre cele două individualități. Om al cuvintelor și explorator al semnificațiilor, Gabriel pornește în aventura regăsirii unei patrii iluzorii și imateriale - limba copilăriei, maghiara șoptită tainic de către părinți, reamintită ca limbă interzisă ce concentrează suferința dezrădăcinării. Pentru a se înțelege pe sine, trebuie să-și recupereze genealogia, să-și apropie ebraica și maghiara și să se elibereze de obsesia morții absurde a surorii sale. Romanul implică
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Cu acestea, locuitorii satelor Își tămăduiau suferințele atât În vremi de liniște În țară cât, mai ales, În zilele de restriște, când năvălirile vremelnice ale unor hoarde hrăpărețe Îi obligau să-și părăsească așezările și să se ascundă pe căile tainice ale codrilor prielnici. Materia primă medicinală din flora noastră, mai puțin poluată decât În restul Europei, este tot mai mult solicitată de fitoterapeuți și fabricanți, români și străini, care Își manifestă interesul valorificării covorului vegetal din România În scopul obținerii
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
Maria vine în ajutorul nostru de fiecare dată când o chemăm din tot sufletul. Cei care ați cunoscut binefacerile Maicii Domnului de la Giurgeni, sau cei care veți cuteza să veniți de-acum înainte să vedeți cât de simplu și de tainic ne ia pe toți în grija ei de mamă iubitoare, lăsați la o parte prejudecățile omenești și adăugați o pagină de iubire personală în acest inventar al mărturiilor despre ajutorul primit. Al doilea volum al colecției se va numi "Minunile
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
formele fără fond", "dominație din afară", "imitația ovină", "înfeudarea țării", "servitutea fără pudoare" etc. A avut dreptate cine a zis că istoria se repetă... "Sinteze" (Bacău), nr. 21, 6 iunie 1997 Teodor PRACSIU Maturitatea criticului Se întâmplă uneori, prin forța tainică a destinului, ca în orașele mici, provinciale, liniștite, idilice, cu pensionari candizi și resemnați și cu adolescente frumoase și visătoare, să se ivească rara avis! câte un intelectual de rasă, o specie pe cale de dispariție, un spirit ales, dedat cititului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nostru Ion Bogdan Lefter, cunoscătorul absolut al fenomenului, a fost acolo!) la Stuttgart, în 1991, chiar de către constructorii săi: Ihab Hassan, John Earth, Bradbury ș.a. Ar fi urmat, din cât știu, un hipermodernism, mai târziu preluând, între alții, chiar de la tainicii asasini islamici, de la procedurile șamanice paramodernismul; a izbutit, știm astăzi, numai transmodernismul. Theodor Codreanu spune, în lucrarea cu acest titlu, că el este, cel puțin, numai inspiratul onomastic (mai mult: "marca secolului XXI"), însă numai după ce, cum recunoaște, a citit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]