5,198 matches
-
(Théodore de Bèze sau de Bèsze) (n. 24 iunie 1519, d. 13 octombrie 1605) a fost un teolog francez creștin protestant și cărturar care a jucat un rol important în Reformă. A fost un discipol al lui Ioan Calvin și a trăit cea mai mare parte a vieții în Elveția. Théodore s-a născut la Vézelay, în Bourgogne
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
puternic dezaprobată în Berna și Zürich. În toamna anului 1557, Beza a întreprins o a doua călătorie cu Farel la Worms, via Strasbourg, pentru a mijloci la prinții evanghelici ai Imperiului în favoarea fraților persecutați la Paris. Cu Melanchthon și alți teologi adunați la Colocviul de la Worms, Beza a discutat unirea tuturor creștinilor protestanți, dar această propunere a fost respinsă hotărât de Zürich și Berna. Știri mincinoase ajungând la urechile prinților germani, cum că ostilitățile din Franța împotriva hughenoților încetaseră, nu a
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
, în - Yehuda Alexander Shafran, n. 12 septembrie 1910, Bacău, România - d. 27 iulie 2006, Geneva, Elveția), doctor în filosofie de la Facultatea de Filosofie a Universității din Viena (1934), Mare-Rabin, teolog, filosof, istoric și scriitor evreu, român și elvețian a fost între anii 1939-1948 Șef-rabinul Cultului Mozaic din România, senator de drept în Senatul României (1940}, iar după 1948 Șef-rabinul comunității evreiești din Geneva. Membru de onoare al Academiei Române. S-a
Alexandru Șafran () [Corola-website/Science/303699_a_305028]
-
Bisericii 2 „capi”: antagonici, ca astfel să-i poată manipula. Această cedare este episodul cel mai derutant din viața Papei Liberiu, prezentat mereu: de unii ca „o cădere”, dar pentru a cărei interpretare și evaluare - deja din antichitate - istoricii și teologii s-au împărțit în două tabere opuse: una încercând să dovedească vinovăția papei și, prin urmare să pună în discuție infalibilitatea papei; cealaltă tabără, încercând să explice episodul și să-l prezinte doar ca pe „o slăbiciune personală”, de însemnătate
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
domniei lui Eduard, Cranmer a finalizat marea lucrare liturgică pe care o începuse în timpul domniei lui Henric, scriind o liturghie cu caracter protestant în limba engleză. "Cartea de rugăciune comună", așa cum a ajuns să fie cunoscută, era mult influențată de teologi continentali, cum ar fi Petru Martirul, Martin Bucer (ambii invitați și găzduiți de Cranmer în Anglia) și Hermann de Wied (arhiepiscop de Köln, a cărui "Consultatio" a fost sursa a numeroase elemente ale cărții lui Cranmer). Cranmer a fost responsabil
Thomas Cranmer () [Corola-website/Science/303748_a_305077]
-
dar indiferent de tehnicile utilizate, se consideră (Dafinoiu,I, 2000) că cel mai important element în psihoterapie la ora actuală este relația terapeutică - factor comun în toate orientările terapeutice. În lume, psihoterapia este practicată de psihologi, medici, psihiatri, asistenți sociali, teologi, consilieri sau absolvenți de alte studii superioare și care au formare în psihoterapie. În România, psihoterapeuții sunt psihologi, medici, psihopedagogi și asistenți sociali cu formare într-o anumită școală sau metodă de psihoterapie. Cei mai mulți autori (Dafinoiu, I, 2000) consideră că
Psihoterapie () [Corola-website/Science/303839_a_305168]
-
de răpitor între capitaliștii din acest oraș fiind ținta principală a regimului țarist. Conform unor surse, într-o perioadă extrem de critică pentru viața lui "Koba", Rasulzade îl ascunsese pe Stalin la minaretul geamiei unde făcea slujbe religioase tatăl său, renumit teolog din zonă (1905). Din cauza religiozității populației poliția țaristă nu a bănuit că s-ar putea ascunde în lăcașurile de cult ale musulmanilor. De aici începe prietenia între Stalin și Rasulzade și acest gest a avut mai târziu un rol fatal
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
sau Eusebiu de Cezareea () (în greaca veche Εὐσέϐιος, iar în latină numit adesea "Eusebius Pamphili") a fost episcop de Cezareea în Palestina, teolog, apologet și istoric al Bisericii creștine. Data și locul nașterii lui Eusebiu nu sunt cunoscute. Despre tinerețea lui se știe că în jurul anului 300 se găsea în Palestina și că a devenit prieten și ucenic al lui Pamfil, preot din
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
la Conciliul din Tir, care s-a pronunțat împotriva lui Atanasie (și a lui Alexandru al Alexandriei); în 336 este întâlnit la Conciliul din Constantinopol, în care a fost condamnat Marcel din Ancira. Opera literară îl prezintă ca pe un teolog mediocru, dar un erudit incomparabil. Importanța scrierilor sale constă în faptul că păstrează texte (pasaje, extrase) și citate ale multor opere pierdute (cunoscute azi numai din scrierile sale). Scrierile lui sunt împărțite în: Dintre toate acestea însă, cea care l-
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
("meșterul" sau "magistrul Eckhart") sau Eckhart von Hochheim (scris și Eckehart) (n. 1260, Hochheim (Turingia) sau Tambach - d. 1327, Avignon) a fost un teolog mistic german și călugăr dominican. Dacă un om renunță la o împărăție sau chiar la lumea întreagă, dar se păstrează pe sine însuși, el n-a părăsit nimic."" ("Johannes Eckhart", cunoscut și ca "Eckhart von Hochheim") a fost unul dintre
Meister Eckhart () [Corola-website/Science/304041_a_305370]
-
Cairo. Prezența sa la curte chiar și după moartea lui Saladin, în calitate de medic al fiului acestuia, a influențat pozitiv relațiile dintre comunitatea musulmană și elitele evreiești. Pentru a contracara expansiunea ideologică propagată de șiiții ismailiți școliți în centrele principale fatimide, teologii musulmani au creat o rețea de școli de tip madrasa, care s-a extins în tot califatul, răspândirea acestor madrasale fiindu-le atribuită lui Șalăḥ ad- Dīn și descendeților săi.. Aceste școli au fost încurajate de vizirul selgiukid înaintea preluării
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
fiind publicată în mod anonim: Autorul acestei scrieri nu a fost martor la viața lui Isus și nici măcar nu susține că descrie în evanghelie evenimente la care ar fi fost martor: Autorul Apocalipsei lui Ioan este numit de obicei Ioan Teologul sau Ioan de Patmos, spre a nu fi confundat cu , cu Apostolul Ioan sau cu Prezbiterul Ioan. Ioan a fost un pescar dintr-un sat de pe malul nordic al lacului Genesareth (Palestina, azi Israel). Părinții lui ar fi fost Zebedeus
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
Richard Demarco Gallery" (1970-1971), "College Gallery" al Universității din Birmingham, "Sigi Krauss Gallery" în Covent Garden (1971), "Compass Gallery" din Glasgow (1971), "Richard Demarco Gallery" (1976), "Generative Art Gallery", Londra (1976) etc În perioada 1998-1999 a realizat la Roma împreună cu teologul, antropologul și diplomatul Teodor Baconsky (pe atunci ambasador al României pe lîngă Sf. Scaun), o mărturie ilustrată despre "Roma bizantină": "Roma caput mundi. Un ghid subiectiv al Cetății Eterne " (sprijinit pe dialoguri, note, fotografii, acuarele și desene) - adevărată "nouă punere
Horia Bernea () [Corola-website/Science/304207_a_305536]
-
narațiunea de la începutul Faptelor Apostolilor el pare a însăila pe cât de bine se pricepe un număr de povești și narațiuni diferite, unele dintre ele părând că, până să ajungă până la el, fuseseră grav distorsionate de către cei care le povesteau.” Unii teologi afirmă că povestirile din Noul Testament sunt anistorice, deoarece nu există dovezi dinafara Noului Testament sau scrieri ale Părinților Bisericii care să le confirme. Conform acestei perspective, persecuțiile fie nu s-au întâmplat niciodată, fie au fost exagerate de autorii Noului
Faptele Apostolilor () [Corola-website/Science/303883_a_305212]
-
a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la poziția 305, având . Ansamblul mănăstiresc este format din cinci obiective: De asemenea, pe listă este inclusă la numărul 304 și Biserica "Sfinții Enoh, Ilie și Ioan Teologul” - Dragomirna Mică, construită în anul 1602 și având codul SV-II-m-A-05576. Aceasta se află în afara incintei complexului mănăstiresc, dar aparține de Mănăstirea Dragomirna, fiind biserica cimitirului monahal. În secolul al XVI-lea, pe locul unde se întinde astăzi satul Mitocu Dragomirnei
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
se află următoarea pisanie în limba slavonă: ""În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh care se cinstește în Sfânta Treime, unui Dumnezeu și Preacuratei Sale maici și Sfântului și dreptului Enoh și sfântului prooroc Ilie și sfântului Ioan Teologul au zidit această biserică smeriții slujitori și închinători Sfintei Treimi, chir Anastasie Crimcovici, fost episcop de Rădăuți și dumnealui Lupu Stroici marele logofăt și fratele domniei sale Simion, mare visternic, în zilele evlaviosului domn Io Ieremia Voievod și ale prea iubiților
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
de cult și icoane. Unele dintre aceste obiecte datează din perioada anterioară construirii Dragomirnei. În patrimoniul Mănăstirii Dragomirna se află mai multe obiecte cu valoare documentară și artistică, printre care sunt de menționat următoarele: Biserica "Sf. Enoh, Ilie și Ioan Teologul” a fost construită în anul 1602, după cum scrie în pisania în limba slavonă aflată deasupra ușii de intrare. Inițial, aceat mic locaș de cult era biserica schitului de lemn, fiind înconjurată cu chilii modeste. După construirea bisericii mari, terenul din jurul
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
1989 a devenit și rector al acestei Universități. În 1978 a fost invitat să predea același „Drept Public Bisericesc” și la „Institutum Utriusque Iuris” al Universității Pontificale Laterane. Pe lângă o intensă activitate publicistică, a plinit și funcția de Director al teologilor (1974 - 1976), Decan al Facultății de Drept Canonic (1979 - 1985), Vice-Rector și mai apoi Rector Magnific al Universității Pontificale Saleziene al Universității „Don Bosco” (1989-1991). Pe tot timpul activității sale didactice la Roma a desfășurat și o intensă activitate pastorală
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
America de Nord și din Oceania (San Francisco 1999). Din mandatul Sfântului Scaun a fost în Republica Cehă ca să îi întâlnească pe preoții care aparțin de Exarhul bizantino-slav. În 1997 a contrasemnat nota oficială prin care era anunțată excomunicarea "latae sententiae" pentru teologul cingalese Tissa Balasuriya (excomunicare care va dispărea următorul an odată cu retractarea făcută de teologul amintit); În 2000, pe timpul Marelui Jubileu, a fost însărcinat de papa Ioan Paul al II-lea cu publicarea celei de-a treia părți a „secretului” de la
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
Republica Cehă ca să îi întâlnească pe preoții care aparțin de Exarhul bizantino-slav. În 1997 a contrasemnat nota oficială prin care era anunțată excomunicarea "latae sententiae" pentru teologul cingalese Tissa Balasuriya (excomunicare care va dispărea următorul an odată cu retractarea făcută de teologul amintit); În 2000, pe timpul Marelui Jubileu, a fost însărcinat de papa Ioan Paul al II-lea cu publicarea celei de-a treia părți a „secretului” de la Fatima, ceea ce a și făcut, publicând documentul la Libreria Editrice Vaticana, „Il messaggio di
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
Hususău, comitatul Târnava-Mică - d. 3 septembrie 1887, Blaj) a fost un erudit român transilvănean, revoluționar pașoptist, politician în Transilvania, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”, poliglot (cunoștea circa 15 limbi). Și-a făcut toate studiile la Blaj, cele gimnaziale între (1816-1820), urmate de cele filosofice (1820-1822) și de cele teologice (1822-1825). Între 1825 și 1827 a fost profesor la
Timotei Cipariu () [Corola-website/Science/304342_a_305671]
-
culturii, au sosit maeștri vestiți din Italia-Petru din Pisa și Paulin din Aquileea, istoricul Paul Diaconul, din Spania-teologul și gramaticianul Theodulf , care a fost investit mai apoi ca episcop de Orléans, din Irlanda-astronomul Dungal și geograful Dicuil, din Britania anglo-saxonă-filosoful, teologul și literatul Alcuin de York (Albinus Flaccus 735 - 804 ), care a fost însărcinat să organizeze învățământul. Cu ajutorul acestora au fost reînființate școlile publice după modelul vechi roman, încercându-se astfel să se înlăture practica germanică de educare a tânărului în
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Søren Aabye Kierkegaard (n. 5 mai 1813, Copenhaga - d. 11 noiembrie 1855, Copenhaga) a fost un filozof, scriitor și teolog danez din secolul al XIX-lea. Prin concepția sa filozofică asupra constrângerii omului de a-și alege destinul, a exercitat o influență hotărâtoare asupra teologiei și filozofiei moderne, în special asupra filozofiei existențiale. Kierkegaard a criticat vehement atât hegelianismul din
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
7 săli de cursuri, 3 sșli de conferințe, 1 capelă, 1 afiteatru, si o bază de agrement. În anul 2005 la această facultate a fost afiliat Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Român "România". Maximilian Kolbe, profesor, scriitor, misionar și mare teolog al Bisericii Catolice Leone Veuthey, fericit și mare tolog al Bisericii Catolice Petru Tocănel profesor și rector jurist al Biserici Catolice
Facultatea Pontificală Sfântul Bonaventura () [Corola-website/Science/312623_a_313952]
-
al II-lea, marele apologet creștin Tertulian fiind montanist. În Evul Mediu celebre sunt profețiile lui Gioacchino da Fiore, care a vestit venirea Antihristului în 1260, cu argumente așa de convingătoare (extrase din Scriptură) încât a convins mare parte din teologii vremii. William Miller (profetul care a produs nașterea Adventismului de Ziua a Șaptea) a vestit sfârșitul lumii între 21 martie 1843 și 21 martie 1844. După ce a trecut ultima dată, și-a revizuit calculele în baza calendarului evreu karait, anunțând
Împărăția lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/312690_a_314019]