5,246 matches
-
taică-miu nu avea nimic de împărțit. E director de școală încă și, până o ieși la pensie, Doamne ferește, poate va mai avea și Farmacistu vreun nepot mai puțin receptiv, care trebuie ajutat, că nu e băiat rău, dar, mai timid, nu se descurcă, trebuie să lucreze ceva mai mult, să-și dea interesul... Nu avea nimic de împărțit cu taică-miu, dar se luase de unchi-miu. V-am spus că odată am omorât un om scriindu-l. Am acționat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
multe ori mă hlizeam pe ascuns de eșecurile lor, când se dovedeau inferiori în fața vicleniei înaripatelor. Cât bunicul era ocupat cu rațele și gâștele lui sălbatice, eu stăteam la pândă pentru a surprinde scufundările torpilă ale pescărușului albastru și aparițiile timide ale lișiței, o pasăre cenușie cu o pată lăptoasă pe cap. Mă udam până la brâu și mă zgâriam pe tot corpul prin stuf și papură, dar nu conta căci eu mă distram mult prea bine... Toamna era caldă și mănoasă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Căci nici o ispravă de mai târziu a aviației nu a egalat, În intensitate emoțională, acea primă viziune, care a dărâmat ceva În noi, a „mai greului decât aerul“ văzut cum se ridică și plutește dea supra capetelor noastre la acea timidă demonstrație a lui Blériot; la fel cum nici un aparat de radio cu 12 lămpi de astăzi nu-mi mai provoacă emoția și neliniștea avute la auzul pri melor vocabule omenești călătorind prin eter și prinse În casca unui radio cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și oameni de știință, ade vărate somități În specialitatea lor, precum G. Țițeica și D. Pom pei, matematicieni cu renume peste hotare, sau filozoful și psihologul C. Rădulescu-Motru, geograful S. Mehedinți și alții, toți oameni prea bine crescuți și prea timizi de felul lor ca să reziste stăruințelor plecate ale mocanului viclean, venit de peste șapte sate și priceput să tundă biata oaie, ca și pe cărtu rarii cei lesne crezători și ușor de dus cu bățul, bâr-bâr! Principiile Caselor Naționale erau formulate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ris ticile prea româ nești de limbă și gândire ale scrisului lui Ion Trivale. Ion Trivale a apărut În redacția Noii Reviste Române prin 1911, tânăr, Înalt, uscățiv, ochelari „pince-nez“ de miop, cu ochii lui clipind obosiți de lecturi; aparent timid, dar sigur de sine; vorba mult cântărită și, de aceea, nedând cu nimic Înapoi; zâmbind parcă În sinea lui și pentru sine atunci când nu-ți Împărtășea părerile; excelent soi de intelectual evreu În Înfăți șare, ca și la intelect, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
impunătoare, nerv viril, rânjet sau râs familiar și contagios: hî! hî! hî!, sau părul albit Înainte de vreme, ceea ce le dădea o autoritate necesară Într-o lume câr mu ită de gherontocrație. Nici Într-un caz șchiopii, ciungii, chiorii, bâlbâiții și timizii! Așa că mai că-mi vine a crede că un Ronsard gângav, un Scarron paralitic, un Talleyrand șchiop sau un Byron rahitic nu ar fi putut realiza mare lucru În spațiul nostru românesc cu chipeșe aparențe. Cu crăvățica lui papillon totdeauna
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
masă, fâlfâind pe taler În grăsi mea lor și stropiți cu o sticlă de vin vechi Gordan, cu dopul lung cât deștul și parcă ieșind din gâtul lung al sticlei, când o destu pam, un noruleț ușor, ca o jertfă timidă adusă zei lor pofticioși... Dar când venea postul Paștilor mă cuprindea, mă năpădea, măi tată, un Îndemn spre pocăință și canon, pregătindu-mi, adică, sufletul meu de păgân pentru viața și fericirea viitoare. Pentru asta, Îmi puneam dinainte, la excelentul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Am descoperit În aceste suflete exilate, deportate prin ținuturile pustii și reci de orice afecțiune ale celibatului sau ale văduviei Îndelungate, depozite de feminitate stratificate cu anii, zăcute și uitate ca boabele de grâu În criptele faraonilor și Încol țind timid, aproape feciorelnic, la acest cuvânt al meu amabil, la o atenție delicată sau la o glumă inocentă cu care le descleș tam buzele lor strânse de atâta amar și delăsare. Am mângâiat adesea frunțile și părul sur și rărit al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am rămas nepăcălit În Întreprinderile mele amoroase uneori prea hazardate; Însă, stând și socotin du-mă, bilanțul lor sentimental se soldează, vă asigur, cu sufi ciente avantaje la activul meu. Pe mai toate aceste femei le-am Întâlnit, rătăcitoare și timide Încă, pe cărările sinuoase și bolovănoase cunoscute mai tuturor existențelor femeiești Într-o anumită epocă de debut a carierei lor sexuale; și la acea răscruce a vieții lor de femeie unde le pândește diavolul cel amabil și curtenitor, cu Îndemnurile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Frații Buzești, În care erau mulți intelectuali din oraș, În special elevi și doamne. Conferința a fost deschisă de C. Rădulescu-Motru și de Ramiro Ortiz. Beldie i-a ascuns manu scrisul conferinței lui Ortiz. Era fiert. Ortiz a fost un timid; nu vorbea liber În public niciodată, ci numai după manu scris. Ne-am plimbat cu mașina prin oraș cu niște doamne și numai cu o jumătate de oră Înaintea conferinței Beldie i-a dat lui Ortiz manuscrisul. După el a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și ca angajată a Aeroclubului Regal, are ocazia să-i cunoască și pe câțiva celebri piloți francezi: colonelul Brocard, René Fonk și Antoine de Saint-Exupéry. Despre acesta din urmă, doamna Drăgescu își amintește acum, în 2008: "Era un bărbat foarte timid. La conferința pe care a ținut-o la Atheneul Român, n-a ridicat o clipă ochii, ca să nu se intimideze văzând publicul. I-am păstrat o amintire deosebită". O amintire aparte îi va păstra și Smarandei Brăescu, celebra noastră parașutistă
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
amintească nici un detaliu fizionomic, nimic care l-ar fi ajutat să-l recunoască pe insignifiantul vizitator, dacă l-ar fi zărit pe stradă, întâmplător...) a zis vădit stânjenit, negăsindu-și cuvintele, că vine din partea tovarășului Cameniță și tot așa, încurcat, timid, a scos din geanta de funcționar o coală de hârtie și un stilou precizând Știți, tovarășul Cameniță vă roagă să dați câteva referințe despre unele persoane, cum v-ați înțeles... Vlad, tânărul universitar, a luat foaia de hârtie și stiloul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
au fost mereu alături de ei, ca să-i îmbărbăteze, ca să le ridice moralul, ca să le facă mai suportabilă bătrânețea. Unul dintre aceștia a fost fratele nostru Constantin Chirilă din Iași. Pe ploaie, pe vânt, pe frig și ninsoare, domnia-sa bătea timid la poarta mamei Natalia Ilașcu din Taxobeni.” N-aveți nevoie de ceva?!” I-a ajutat doamnei Natalia să treacă Prutul să se roage la mănăstirile lui ștefan cel Mare, prin locurile sfinte ale Țării, iar când s-a îmbolnăvit a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
nimerit un burlan de fontă. Am dat atât de tare, fiindcă nu-mi ieșise o afacere, că mi-a zburat ceasul de la mână și a stat la ora 18:32.“ În tăcerea care s-a lăsat deodată, s-a auzit timid glasul lui Adrian C.: „Mă, eu nu săream, nu mugeam și nu am visat niciodată că zbor. În schimb, am cântat la pereți, a adăugat el trist. „Și, încă mai cânt. Am șaizeci de ani în curând și cânt singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
niște vreascuri cu care să Încropim un foc și să ne găsim o preocupare pentru mîini. Rezultatul a fost, cum era și previzibil, jalnic. Am reușit să strîngem Între noi o mînă de bețe, cu care am făcut un foc timid, care nu era În stare să Încălzească nimic. Ne rodea foamea, iar frigul și mai și, În așa hal Încît nu mai puteam să stăm Întinși să urmărim cele patru vreascuri din care era format focul nostru. A trebuit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În țara asta. Am răspuns la mii de Întrebări despre țara noastră și despre modul ei de viață. Cu oasele Încă pătrunse de frigul nopții, imaginația noastră colorată a transformat Argentina Într-o viziune ademenitoare din trecut. Entuziasmați de bunătatea timidă a cholos-ilor∗, ne-am dus Într-o albie secată din apropiere, unde ne-am Întins păturile și am dormit, sub mîngîierea soarelui care răsărea. La 12 am pornit din nou, mult mai fericiți; trecuserăm peste suferințele din noaptea precedentă, urmînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care Își vedea de drum, iar cîteva vicuña sălbatice fugeau din calea zgomotului. La una dintre multele opriri pe care le-am făcut de-a lungul drumului, un indian Împreună cu fiul lui, care vorbea destul de bine spaniolă, s-au apropiat timid de noi și au Început să ne pună tot felul de Întrebări despre „minunatul tărîm al lui Péron“. Avînd În vedere că imaginația noastră era stîrnită de pitorescul grandios prin mijlocul căruia călătoream, ne-a fost ușor să zugrăvim evenimente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Iar laolaltă, față-n față - erau deznădejdea întruchipată! Duminica trecută, în fața acelei puerile încercări de sinucidere a lui Giglio, am avut o atitudine de violentă înfierare... Strigam, făceam largi gesturi declamatorii, voiam să pedepsesc cu propriile mele mâini acest afront timid pe care prietenul nostru încercase să-l arunce vieții... Gândul meu rămăsese însă pustiu: nici o idee, nici un argument valabil. Numai emoția și indignarea mea erau adevărate, cuvintele mele erau false. De fapt, nu știam prea bine de ce trebuie preferată viața
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am să le fiu credincios precum am vrut și am promis. Astăzi, între trei și șapte după-amiază - singur cu mine însumi. Îmi zâmbesc cu înțelepciune și mustrare și cu puțină ironie... Celălalt Eu se apropie sfios, cu capul plecat. Ridică timid ochii, apoi, zărind zâmbetul meu, zâmbește la rândul său neîncrezător, abia perceptibil la început, apoi din ce în ce mai mult bucuria îi îneacă privirea. Un zâmbet bun, de împăcare cu sine însuși, asemănător zâmbetului de ieri, care e tot ce poate fi mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
adevăr, sfâșietor! Unde-i tinerețea? Frumusețea clipelor trăite când a fost avansat la gradul de sergent-major și se plimba prin parcul înflorit, unde cânta fanfara militară, alături de prima lui iubire, o fetișcană cu păr bălai? Ah, Doamne! Era atât de timid, de sfios și de pămpălău, încât mergea ca un îngrămădit privind în jos, cu limba-n dinți și cu fălcile-ncleștate, neîndrăznind o apropiere suspicioasă față de juna libelulă, prima și penultima lui iubire nemuritoare...! Și-ntr-o fină discordanță Cu priveliște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
letală. De atunci mi s-a tăiat apetitul de spart semințe, refuzând cu obstinație o asemenea îndeletnicire cu evidente conotații rurale. Sper c-am reușit să dezvolt și copiilor mei repulsia față de o activitate dizgrațioasă, inestetică și subintelectuală. ...Necunoscători și timizi, ne-am oprit după câțiva pași, neștiind ce să facem și încotro să ne îndreptăm. În rândurile țăranilor s-a produs o oarecare agitație. Ce-i cu ăștia, bre, de unde-au apărut? S-au ridicat de pe saci renunțând pentru moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de mineri ieșiți din șut, întorcându-se acasă după o zi obositoare de roboteală. Nu se mai recunoștea nimeni. Obrazul, gâtul, pieptul, palmele, totul era acoperit de funingine, iar din masa aceasta de negru-catran doar albul ochilor se mai mișca timid și sperios de la stânga la dreapta și invers ca doi năsturași albi rătăciți într-un câmp negru. Cocoțat acolo sus, la cucurigu, mai aproape de cer, tata se gândea la cele auzite, la informațiile care se propagau din om în om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
te lase să treci fugar cu aspiratorul. Vă despart câteva mii de franci la salariu și neșansa de a fi aruncat de barză prea în estul Europei, așa cum scria cineva în presa românească. Chipuri de colegi de serviciu: portughezul mic, timid, cu ochelari, care la intrarea în tură își pronunță numele cu un "r" inimitabil, prelung, rugos, ca un cârâit de cioară pe ogor în Bărăgan, "Cardoso". Dona Maria, o portugheză în vârstă cu mâinile distruse de acizii de curățare; zâmbea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
înainte de mine din flori simple și modeste culese pe câmpul lângă care locuiesc. Nu știu ce-mi veni cu acest gest... în fine. Așteptând autobuzul care să ne ducă în oraș, un tânăr se apropie de noi și ne întreabă, timid, de unde poate să cumpere și el asemenea buchete. C'est pour une fille ? întreabă direct Sorin Antohi. Roșu de sfială, ca o sfeclă la cuptor, tânărul răspunde oui, cu un pronunțat accent britanic. S.A. îi întinde rapid buchetul, bucuros că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
iarnă neîntreruptă. Sentiment teribil de plăcut, de revenire la viață, o senzație care-mi aduce aminte de anii de școală primară, când încă mai exista primăvară și căldură "progresivă": întâi se topeau țurțurii de gheață de la streașină, apoi zăpada, apăreau timid ghioceii etc. Canadienii get-beget luau "băi de soare", numai în tricou, pe peluza încă acoperită cu petece de zăpadă. Afară nu cred că erau mai mult de 12-14 grade, în momentul cel mai cald al zilei. L'obsession du saucisson
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]