10,815 matches
-
și câteodată simțeam că n-am să mai pot îndura. Îmi venea atunci să strâng pumnii și să lovesc lemnul balustradei, să urlu și să pornesc prin ploaie afară, în întunerec, oriunde, într-un ținut în care cerul să nu toarne veșnic și iarba să nu fie atât de înaltă, de umedă, de cărnoasă. Aș fi vrut să văd iarăși flori, să mă plimb pe câmpii, asemenea celor din Tamluk, să simt briză sărată sau vânt uscat de deșert, căci aburii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe care o închideam noaptea cu o bară de lemn. Dedeam la o parte învelitoarea spumoasă care atârna deasupra patului și plecam să mă spăl în curte, într-o cabină de tablă care acoperea cada de ciment, în care servitorii turnau de cu seară câteva duzini de găleți cu apă. Era un ceremonial nou și reconfortant dușul acesta improvizat în mijlocul curții. Scoteam apa cu o cană și o zvârleam pe trup, tremurând tot, căci era iarnă și curtea pietruită. Dar eram
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
greu să-ți explic, spuse. Nu e vorba despre mine. Îmbrăcaseră amândoi uniformele de general, și Ieronim începuse să așeze lucrurile în ladă, grăbit și totuși concentrat, cu mare grijă. - Dumitale ți se potrivește de minune, șoptise Vladimir. Parcă e turnată. Dar pe mine atârnă ca pe un pui de bogdaproste... - Ține cald, îl consolase Ieronim. E ca un palton căptușit cu lână. - Dar uite cum atîrnă! Îmi ajunge aproape de genunchi. Și ia te uită la mâneci, adăugă, întinzînd brațul. - Ți-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a pus, umblă de colo până colo prin sală, mută din loc troacele și mai ia câte ceva : un borcănel de gogoșari, niște ceapă, că are destulă în iarna asta, câteva căpățâni de usturoi, un rest de țuică, pe care-l toarnă într-o sticlă mai mică, de sirop de tuse. Le-ndeasă în țoașcă, peste pungile goale de plastic. Nu-i place să se ducă cu mâna-n gură și orice lucru prinde bine la casa omului. — ...eeee-tee... răspunde ea. Și nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că-și pune o farfurie plină ochi, și moaie pâine-n ea și-și face o ciorofleacă, și-așa o mănâncă, cu lingura... Mă, îi spun când îl văz așa, mă, tu parc-ai fi moș Mealache, ăla de-și turna la un loc și ciorba și mâncarea, de cum i le da noru-sa. La ce să mai deschid gura de două ori, zicea, dacă tot acolo se duce ? Da omu meu, când îi spun așa, zice : păi ce, eu nu-s
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ioaniu s-a curățat în nici doi ani, de nici n-a apucat să-i facă proces și să-l judece. Și care-a fost să trăiască, a stat și dooj-de ani, și-a mâncat clorură de var care-o turna în latrine, și așa a scăpat. Că era o dezenterie la Jilava, la Sighet, unde era ei, și ăia de-a mâncat clorură de var a scăpat, n-a murit de pântecăraie. O fi fost, n-o fi fost, ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iarnă ce are să fie (niciun dubiu aici !) cea mai grea din ceea ce ne-a fost dat până acum să cunoaștem. Neliniștea generală îngreunează și ea demersurile. Între prânz, înviorat de promisiuni, sătul de umbletul de colo-colo (nu găsisem birjă), în vreme ce turna cu găleata, străbăteam Mihai-Vodă, decis a mă întoarce acasă, când deodată îmi sare în ochi agitația din jurul vânzătorului de ziare, aflat vis-à-vis. Ce strigase el n-auzisem, cufundat fiind, ca de obicei, foarte adânc în gândurile mele. Ajunsesem chiar în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rup din somn când aud bătaia-n geam, haidi, Vico, haidi, fată, scoală, și cum merg buimacă, pe bâjbâite, până-n bucătărie și ridic capacu la doniță, la găleți și sparg pojghița de gheață c-o coadă de lingură și-mi torn cum pot, c-o singură mână, orice-o fi, tu să nu pleci din casă dimineața până nu-ți dai apă pe ochi, așa mă-nvățase biata mămica. Și apa și-acu o simt cum mă taie-n obraz și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la nimeni și bineînțeles că Vica ar fi ultima persoană căreia să-i destăinuiești asemenea ipoteze... Iar în timpurile de-acum e mai sănătos să știi cât mai puțin. Dar spune drept, madam Delcă, te rog, spune drept : îți mai torn un deget ? — Ei, da, mă uit din când în când la ceas, pentru că diseară trebuie să mergem la o cununie. Și când a plecat, i-am spus lui Niki : Să nu uiți de biserică ! Dar ceva în expresia lui mi-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și dumneata, ce presupuneri ! Nu, fii serioasă, vaai, ce hazlie ești ! N-are de ce să fie gelos Niki, cum n-a avut niciodată ! Ha-ha-ha, ce nostimă ești, madam Delcă. Hai, încă puțin coniac, încă puțin, numai un strop ! Bineînțeles, îmi torn și mie, se poate ? Dar ce vorbeam ? A, da, de inginerul Cristide. Îmi spunea că a trebuit să iasă la pensie, el ar mai fi vrut să prelungească, dar cu restructurările acestea, ei, nu știi dumneata, madam Delcă, doar nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Azilul de bătrâni, unde instalaseră contagioșii de tifos exantematic. Povestea că veniseră bieții soldați cu păduchi și în gene, și în sprâncene ! Ce să le facă ? îi puneau să se spele ! Se spălau în căzi de lemn și pe urmă turnau apă cu creolină, să se ducă păduchii la canal ! Cum să nu fie periculos ! Era ! N-a murit așa o prietenă a ei, o domnișoară de foarte bună familie, Marie-Liliane Botescu ? A făcut tifos de la răniți și-a murit ! Cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a spart dugheana lu Spală-Varză. A venit ăia, cine-o fi fost ei, a spart, a luat și la ormă a pus foc și-a plecat ! Eeee, nu-ți spui ce-a putut să fie ! Că ieșise oamenii cu gălețile, turna, turna, și focu pălălaie, mai rău se-ntindea, de parcă turna gaz, nu apă ! Am zis că s-aprinde mahalaua și ardem ca șoarecii ! Ce fric-a fost pe noi, că eream bieți orfani, ne oploșisem la o vecină... — Da, așa îmi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spart dugheana lu Spală-Varză. A venit ăia, cine-o fi fost ei, a spart, a luat și la ormă a pus foc și-a plecat ! Eeee, nu-ți spui ce-a putut să fie ! Că ieșise oamenii cu gălețile, turna, turna, și focu pălălaie, mai rău se-ntindea, de parcă turna gaz, nu apă ! Am zis că s-aprinde mahalaua și ardem ca șoarecii ! Ce fric-a fost pe noi, că eream bieți orfani, ne oploșisem la o vecină... — Da, așa îmi amintesc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi fost ei, a spart, a luat și la ormă a pus foc și-a plecat ! Eeee, nu-ți spui ce-a putut să fie ! Că ieșise oamenii cu gălețile, turna, turna, și focu pălălaie, mai rău se-ntindea, de parcă turna gaz, nu apă ! Am zis că s-aprinde mahalaua și ardem ca șoarecii ! Ce fric-a fost pe noi, că eream bieți orfani, ne oploșisem la o vecină... — Da, așa îmi amintesc și eu din poveștile lor, c-a fost o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pocnea, de îndrăcită ce erea, că n-o lăsasem să se boiască ! Și-a venit cu ele-n brațe și mi le-a trântit ! Dac-am văzut-o că e cu fundu-n sus, nu i-am mai zis nimic. Dacă turnase atâta pudră pe ea, nu mai era gălbejită, da parcă era unu d-ăla dă la circ ! August-Prostu !... Gâtu, uite-așa îi atârna, sprâncene nu mai avea... Și iar merge la oglindă, și dă-i și dă-i cu vopsitu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dea banii, dar se face că n-are habar... Și-mi ghiorăie și mațile de foame, auzi-le numa cum face, eee, să se strice un car de mațe pentru o zgârcită și-o cărpănoasă ! Că de cărpănoasă ce e, toarnă-n ea la cafele peste cafele și pufăie din țigare, și n-are nici pe dracu ! Da mai las-o morții de țigare, madam Ivona, că numa adineaori ai stins-o p-ailaltă ! Văz io că ți-ai făcut draci că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
io să te spăl, io să te calc, io să-ți dau să crăpi ! Eee, mai crapă tu, crăpa-ți-ar ochii în patru ! Poftim, madam Delcă, la masă, poftim în capu mesei, în locu lu Niki ! Poftim, să-ți torn supa lui în farfurie ! Asta, o dată-n viață o văz și io pe Ivona că e femeie cu cap ! Că dacă mai stai cu ea, mai zici tu una, mai zice ea alta, și vezi că se dă și ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
reciproc... Vrei să spui că nu te place ? Așșș ! Nu mi s a părut ! N-ai văzut ce te lingușea... — înțepăturile ei - lingușeală ? Ești naivă, dragă Vica ! Naivă sau neatentă, una din două ! Păi n-ai auzit câte mi-a turnat ? À propos de Tudor, à propos de firea mea... Câte obrăznicii à propos de Niki, pe care-l tot aducea fără rost în discuție... — Astea e numai prostii ! Nu se uită domnu Niki la una ca asta... — Se uită, nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
chinuit : și dreapta ! Și pusă prost ! Degetele se umflaseră, se învinețiseră, durerile nu se mai opreau, n-au avut ce face : i-au rupt-o și i-au pus-o a doua oară. De atunci pare și mai grijulie să toarne sare și cenușă pe ghețuș. Ce-i prost e că pe urmă se cară pe tălpi în sală și, cu toată înghesuiala de acolo - aragazul, lampa veche cu gaz, dormeza, mașina de cusut Singer, scaunele, bufetul, lavoarul, cutia cu creme
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sculptata ce desparte naosul de pronaos. E alcătuită din blăni de stejar încheiată la colțuri în formă de coadă de rândunica. A fost reparata de mai multe ori și recent a fost renovată total, înlocuindu-se acoperișul. I s-a turnat fundație de beton, a fost mărit pridvorul, montându-se două uși frumos sculptate, a fost repictată,împrejmuita cu gard de fier pe fundație de beton.
COMUNA TANACU. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
Iarna te Întorceai cu mucii țurțure, după lungi partide de patinaj pe lac, Îți uscai pantalonii pe soba enormă pe care flacăra scremută a economiei socialiste În versiunea ceaușistă nu reușea să o Încingă decît spre după-amiază, În timp ce taică- tău turna În tine ceai de tei, ca să te dezghețe. Uneori, vara, cînd orașul ăsta prăfuit de cîmpie dădea În clocot, rămîneați peste noapte să dormiți În atelier, vă adăposteați de nopțile caniculare Între zidurile răcoroase ale vechii case boierești. Nea Goguță
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-ți spun o fază... la Hațeg m-am trezit că mă cheamă CI-stul, un securist căcănar, m-a tras de limbă, o curvă de om, un șarpe... i-am povestit ce știa deja toată lumea... e clar că cineva ne-a turnat Înainte, iar el n-a făcut altceva decît să ne Îmbîrlige ca pe guguștiuci... și-a făcut norma... Dar Între noi e doar tăcere. Dacă aceste confesiuni se produc, o fac În acea limbă fără voce. Cuvintele care ne exprimă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
politice din uzine declanșează o operațiune de propagandă abilă În intenție, dar al cărei efect e exact contrar din motive de inadecvare. Greva spontană la locul de muncă și starea de agitație sînt combătute cu ședințe Îndelungate. Muncitorilor li se toarnă discursul oficial, fără nici un fel de tact psihologic: li se spune că evenimentele din oraș sînt generate de forțe externe și de agenturi străine care acționează prin „elemente declasate“, prin „huligani“ și doresc destabilizarea țării. O minciună de asemenea proporții
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gătiți la foc mic și nu vrem să provocăm acte de canibalism În miezul armatei române. Totuși, lucrurile scapă Înțelegerii noastre. Îl aud În tot acest vacarm pe Moise țipînd: — Ce mă-sa se Întîmplă? Ne lămurește bucătarul, În timp ce ne toarnă cina puturoasă din cazan În bidoane: — S-a schimbat consemnul alarmei. — Așa, și? — Și, zice el, Împingîndu-și spre ceafă boneta cu coada polonicului. — Și ce? Și căcat... Ați căpiat? Vouă nu v-a spus nimeni? S-a dat Stare de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că toate astea contează mai puțin ca altele? Eu cred că de aici i se trag toate mizeriile, pentru că de fapt ăsta e omul. Și războiul tot de-aici Îi vine... Da, bă, ăsta e omul și abia după aia toarnă peste neterminarea asta un pic de filozofie de stat, de ideologie, de crezuri, de politică... și ce să vezi, Îți ies la războaie de nu le mai termini... Omul se naște, așa, un pic defect și abia după aia devine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]